FOTO Muncă de chinez la machetele tramvaielor din Iaşi: „Ajunsesem să am un mic depou în apartament“
0
Adrian Crengăniş a făcut pe rând machete din cutii de pastă de dinţi, din cele de la pantofi, iar mai nou, foloseşte cele mai performante imprimante pentru a reproduce mijloacele de transport din Iaşi.
Pasiunea lui Adrian Crengăniş pentru tramvaie îşi are rădăcina în copilărie. „Bunicul mă plimba mult cu tramvaiul, iar tata obişnuia să-mi facă schiţe. Scânteia s-a aprins în 1998, când la Iaşi au fost aduse primele tramvaie de tip Tatra T4D din Halle, Germania. Am ieşit într-o zi de la ore şi am văzut un tramvai deosebit, cu pantograf asimetric, cum nu mai erau până atunci în Iaşi. Am urcat în acel tramvai şi am mers patru ore cu el“, povesteşte Adrian.
Astfel, tânărul şi-a dorit să aibă propriile tramvaie în miniatură, iar primele machete au fost realizate în perioada adolescenţei: „Am făcut Liceul de Arhitectură «Gheorghe Asachi» şi acolo am făcut primele machete arhitecturale. De aici am ajuns la machetele de tramvai“. Pentru că nu existau materiale pentru machete la tot pasul, tânărul a început să le confecţioneze din cutii de la pastă de dinţi. „Lipeam hârtie pe cutii, apoi desenam uşi, geamuri, şi le coloram cu tema de culoare specifică. Ajunsesem să îmi fac şi un mic depou acasă, cu 30-40 de astfel de machete din cutii de pastă de dinţi“, îşi aminteşte Adrian.
Au urmat machetele făcute la scară: „Am decis că cea mai bună ar fi 1/50, la care lucrez şi acum. Tot în liceu am făcut şi prima machetă la scară. La început era greu, nu găseai materialele şi ustensilele necesare. De la cutiile de pastă de dinţi am trecut la cutiile de la papuci, pentru că aveau un carton mai bun. Acum e total diferit, printurile le fac cu imprimanta 3D, nici nu se compară. Ai detalii pe care le faci şi rămân în calculator, iar atunci când ai nevoie, le scoţi pe imprimantă“.
Evoluţia materialelor a dus şi la reducerea timpilor de lucru: „Dacă înainte, la materialele pe care le aveam, timpul de lucru pentru o machetă ajungea la 60-80 de ore de muncă, acum se reduce. Înainte tăiam totul la mână, dar încă sunt detalii pe care le fac la mână. Unii modelişti au renunţat cu totul la partea de lucru manual şi preferă să facă totul cu imprimanta 3D. Eu nu aş putea să fac asta. Sunt unele detalii care dau suflet machetei, care creează o personalitate anume. Dacă ar fi să pun toate machetele una lângă alta nu ar fi două indentice. Nu mă refer la schema de culoare, ci la modul de realizare a botului tramvaiului, a spatelui, a geamurilor, care la Tatra sunt destul de complicate. Trebuie să-ţi laşi amprenta şi tu ca artist, ca modelator, pe machetă“.
Cea mai complicată machetă a fost cea pentru tramvaiul de epocă. „Macheta asta am făcut-o din placaj. Aia a fost o muncă de chinez. Am folosit placaj tăiat cu laserul, am făcut un lambriu de lemn“, explică Adrian. Însă tânărul a rămas pasionat de tramvaiul Tatra: „Cred că îmi place datorită formei sale futuristic-aerodinamică. Am fost în depou, unde m-am uitat în detaliu la ele, am studiat documentaţia pe internet şi este cel mai bun tramvai care a mers vreodată în România, cu mult peste orice vagon care s-a făcut vreodată la noi în ţară“.
A fost vatman vreme de opt luni
În total, a adunat în jur de 60 de machete, în afara celor din cutii de la pastă de dinţi făcute la început. Pasiunea pentru tramvai l-a determinat şi să-şi schimbe de meseria pentru scurt timp. A lucrat opt luni ca vatman, dar după un accident pe care spune că nu el l-a provocat a decis să plece de la compania de transport în comun. După puţinul timp petrecut ca vatman spune că cel mai stresant în această meserie este traficul de la orele de vârf, când într-un tramvai ai 120 de oameni şi unii şoferi se bagă în faţa tramvaiului pun în pericol siguranţa atâtor călători. De cealaltă parte, în pasiunea legată de modelism, „cel mai stresant este să nu ai un loc al tău, să te plimbi dintr-un loc în altul“. De aceea, Adrian Crengăniş crede că Iaşiul are nevoie de un spaţiu dedicat oamenilor creativi, un hub în care să se dezvolte artiştii: „Dacă toată lumea se uită la bani şi la cum să scoată chirii cât mai mari, atunci nu o să ajungem nicăieri“.
Cununia civilă, într-un vagon electric
Pasiunea pentru tramvaie nu s-a oprit aici. Adrian şi soţia sa au făcut cununia civilă într-un vagon electric. „Am făcut prima cununie civilă din ţară în tramvai lângă Gara Nicolina. Am făcut o mică recepţie în tramvai pe traseul Baza 3-Podu Roş-Canta-Dacia şi am întârziat 40 de minute la biserică“, îşi aminteşte Adrian.
Visează să facă Iaşiul vechi în miniatură, cu fostele trasee de tramvai şi calea ferată. Ar avea nevoie de susţinere financiară, dar şi de spaţiu în care să monteze lumea de altădată. Proiectul l-a estimat la peste 100.000 de euro. „Este foarte greu să găseşti oameni care să te ajute în astfel de proiecte. Am nevoie de spaţiu pentru astfel de proiecte“, spune ieşeanul. Totodată, artistul-machetist crede că la Iaşi sunt mulţi oameni pasionaţi de tramvaie, „însă se adună foarte greu într-o comunitate. La noi e mult orgoliu şi dorinţă de exclusivitate“. Adrian este îndrăgostit de Praga pentru că „acolo există o comunitate importantă de pasionaţi de tramvaie şi de modelism“.
Tânărul şi-ar dori să coordoneze o grupă de tineri pasionaţi de modelism. „Cred că un om pasionat de modelism are foarte multă răbdare şi atenţie la detalii“, afirmă Adrian Crengăniş.
În prezent, Adrian este preşedintele Asociaţiei „Prietenii Tramvaiului“ (APT), for care şi-a propus constant să restaureze un vagon Tatra, care se află în depoul Companiei de Transport în Comun într-o stare avansată de degradare. Este singurul tramvai de acest tip din cele 94 care au existat în oraş.
** FOTO Arhivă personală Adrian Crengăniş
Se încarcă comentariile...
