Reportajul tulburător al The New York Times din Valea Jiului: „Minele, oraşele şi locurile de muncă s-au stins”

Reportajul tulburător al The New York Times din Valea Jiului: „Minele, oraşele şi locurile de muncă s-au stins”

Imagine din Uricani, oraşul cu care avea în trecut două mine. FOTO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL.

Valea Jiului a fost în trecut un centru de putere economică, producând milioane de tone de cărbune. Acum majoritatea minelor sunt închise, scriu jurnaliştii The New York Times, într-un reportaj dedicat oraşelor miniere.

The New York Times a publicat, în ediţia din 9 aprilie, un reportaj din Valea Jiului, în care prezintă declinului oraşelor miniere. Articolul numit „Cum arată viaţa după cărbune” este însoţit de imagini sugestive din Lupeni şi Petroşani, din exploatările miniere şi din ruinele acestora.

„Minele de cărbune au fost odată un flux sanguin pentru România, o sursă de vitalitate economică în zilele dominaţiei comuniste. Panglicile scoase pe coşurile de fum au fost o semnătură a unui stat modern din secolul al XX-lea, iar minele bogate din Valea Jiului au angajat zeci de mii de oameni, generând oraşe vibrante. Minele, oraşele şi locurile de muncă s-au stins”, scrie The New York Times.

„Comunităţile prospere au fost construite în jurul minelor în timpul perioadei de glorie a cărbunelui. Locuitorii îşi amintesc că teatrul din Lupeni a fost realizat în perioada comunistă a României. Multe complexe miniere au avut propriile biblioteci şi cluburi”, scrie Kevin Granville, în The New York Times.

Minele închise
Fotografiile au fost realizate de Kevin Faingnaert, un fotoreporter sosit în februarie 2018 în Valea Jiului.

„Munca unui miner a generat multe altele în Valea Jiului: profesori de şcoală, comercianţi, medici şi asistente medicale. Şi spre sfârşitul secolului al XX-lea, minerii au fost reprezentaţi de o uniune agresivă a forţei de muncă. A fost o slujbă bine plătită; mulţi mineri câştigau dublul salariului mediu pentru acea zonă.  Minele au fost subvenţionate de guvernul român. Dar aceste plăţi s-au încheiat în mare parte, fie din cauza constrângerilor bugetare şi a angajamentelor asumate faţă de Uniunea Europeană, ceea ce a forţat închidera unităţilor. Mandatele UE privind aerul curat au determinat mai multe închideri.

În următorii câţiva ani, se aşteaptă să rămână numai două mine. În timp ce cărbunele oferă acum aproape o treime din necesarul de energie al României, această cotă va scădea în anii următori, pe măsură ce centralele electrice vor trece la gazele naturale. În 1996, România a produs 7,2 milioane de tone de cărbune. Acum produce mai puţin de două milioane de tone”, informează The New York Times.



Efectul de domino al închiderii minelor
Prăbuşirea cărbunelui a aruncat un văl asupra oraşelor Valea Jiului, din Munţii Carpaţi. Ca şi în alte regiuni postindustriale din întreaga lume, Valea este din ce în ce mai mult lăsată în urmă. Până în 1989, aproape 200.000 de oameni au numit regiunea casa lor. Acum, doar jumătate o mai numesc, scrie autorul articolului. Cinematograful din Lupeni, lăsat în paragină, o Dacia veche şi panorama oraşului Lupeni completează cu imagini descrierea oferită de jurnalişti.

„Când au început închiderile şi disponibilizările, veniturile şi cheltuielile gospodăriilor s-au prăbuşit. Complexele de locuinţe au fost golite, în timp ce familiile s-au mutat în alte zone pentru locuri de muncă, iar veniturile fiscale locale s-au scufundat. Închiderea minelor "ar avea un efect de domino în ceea ce priveşte locurile de muncă din Valea Jiului, un domino care s-ar putea opri doar cu prăbuşirea şi depopularea totală a regiunii", scriau cercetătorii români, Florin Faur, Diana Marchis şi Catalin Marian Nistor în 2017. Gavrilă Văduva a lucrat de peste 30 de ani în mina Livezeni din Petroşani, una dintre puţinele care încă operează, fiind la a treia generaţie din familia ca lucrător în minele de cărbune. "Le-am dat timpul, transpiraţia, munca grea şi chiar sănătatea noastră", a spus el, "şi în schimb nu vrem decât un salariu şi o pensie". Unii locuitori din Valea Jiului au luptat împotriva distrugerii împrejurimilor. Ei susţin că aceste complexe abandonate de exploatare a cărbunelui oferă comunităţii o memorie şi o identitate colectivă. Mai mult decât atât, ele indică patrimoniul industrial al structurilor, acum simboluri ale altor vremuri”, informează autorii reportajului.

După patru decenii
În 1977, David Andelman, jurnalist la The New York Times, dedica un reportaj amplu Văii Jiului, sub titlul, „România cutremurată de protestul minerilor”.

Corespondentul ziarului american a ajuns în oraşele din bazinul carbonifer la trei luni de la cele mai mari mişcări de protest din anii regimului comunist, greva minerilor din Lupeni. Jurnalistul a descoperit un orăşel sărac, cu o populaţie încă frământată de urmările evenimentelor din luna august a aceluiaşi an. De două ori în ultimele trei luni, relata acesta, cel mai recent în urmă cu două săptămâni, preşedintele Nicolae Ceauşescu a călătorit în Petroşani, Vulcan şi Lupeni pentru a îndemna la calm şi pentru a purta discuţii cu muncitorii.

Oficialii din România şi-au exprimat, în particular, îngrijorarea că demonstraţiile se puteau răspândi în rândul muncitorilor din alte zone ale ţării. Ele reflectau deficienţele sistemului politic şi economic, lipsa alimentelor şi a bunurilor de consum, locuinţele înghesuite şi de proastă calitate, sistemul de pensii inadecvat şi sancţiunile aspre pentru neîndeplinirea planurilor de producţie, consemna autorul în toamna anului 1977.


FOTO: Scînteia, 4 august 1977. Greva minerilor a fost relatată ca fiind o vizită de lucru a lui Nicolae Ceauşescu în Valea Jiului.

Preşedintele le-a făcut minerilor un număr de promisiuni: revizuirea sistemului de pensii, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, creşterea calităţii alimentaţiei şi a bunurilor de consum, în special a hainelor, şi case noi. Oamenii au fost de acord să se întoarcă la lucru. Minerii i-au relatat americanului că un număr mare de ofiţeri de securitate au îmbrăcat la scurt timp haina simplă a minerilor şi au fost detaşaţi la minele din Valea Jiului, având misiunea de a preveni reluarea organizării muncitorilor, a planurilor unor mişcări de protest.

„Mulţi dintre muncitorii care au ajuns în ultimii 30 de ani de la ferme la uzine, mine şi combinate au făcut mari sacrificii. Standardele de viaţă ale muncitorilor sunt mai ridicate ca întotdeauna, dar mai reduse ca în majoritatea ţărilor est-europene. După toate indicaţiile nici în anii următori situaţia nu se va schimba, preşedintele Ceauşescu va continua să trântească productivitatea naţiunii în dezvoltare mai degrabă decât în alimente şi haine. Guvernul a refuzat să ofere vreun comentariu public despre evenimentele din Valea Jiului”, încheia jurnalistul american, în articolul publicat în 27 noiembrie 1977.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Teroarea instaurată de Ceauşescu după greva din 1977, relatată în note secrete. Cum s-au destăinuit minerii jurnalistului american de la The New York Times

Lupeni 1977. Cel mai mare protest al minerilor din epoca Nicolae Ceauşescu: „L-au huiduit şi au ridicat pumnii la el”

Greva care a cutremurat România lui Ceauşescu, relatată de americani: cum au fost umiliţi miniştrii care au venit să îi calmeze pe mineri

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: