Tânăra profesoară care îi învaţă pe copiii romi să-şi asume identitatea. Îşi împarte mâncarea cu elevii flămânzi

Tânăra profesoară care îi
învaţă pe copiii romi să-şi asume identitatea. Îşi împarte mâncarea cu elevii flămânzi

Anca Mezei alături de elevii săi FOTO arhiva personală

Anca Mezei, profesoară de limba romani şi educatoare în cea mai mare comunitate romă din România, merge din poartă în poartă pentru a-i convinge pe părinţi să-şi lase copiii la şcoală. Îşi împarte pachetul de mâncare cu elevii săi când vin flămânzi la ore şi îi învaţă să îşi urmeze visurile.

Anca Mezei (37 de ani) s-a luptat toată viaţa cu discriminarea. Provine dintr-o familie de etnie romă, iar de loc este dintr-un mic sat din judeţul Braşov, Purcăreni. Mama ei are două clase, iar tatăl, opt, dar au încurajat-o mereu să meargă la şcoală, chiar dacă nu i-a fost deloc uşor. 

Colegii de clasă o strigau „ţiganca Mezei“, iar învăţătoarea o punea în ultima bancă alături de sora ei şi le dădea ce mai rămânea din ajutoarele pe care le primeau.

„Nu prea înţelegeam la acea vârstă ce se întâmplă. Ne făcea pe faţă <ţigani>. Învăţătoarea nu avea niciun respect pentru noi. Mai rău a fost la liceu, când eram domnişoară şi nu era deloc plăcut să auzi când te strigă cineva «ţigancă». Mi s-a părut ceva foarte grav“, spune Anca, tânăra profesoară. 

În ciuda dificultăţilor financiare cu care s-a confruntat, a excelat mereu la învăţătură. Avea zile când venea acasă plângând pentru că ceilalţi copii o făceau „ţigancă“ şi o loveau, dar asta a şi ambiţionat-o în egală măsură.

Aşa a reuşit să urmeze două facultăţi, Ştiinţele Educaţiei şi Sociologie şi un master în Asistenţă şi dezvoltare comunitară. Nu toţi profesorii au privit-o cu ură. Au fost dascăli, ne mărturiseşte, care au încurajat-o să continue pe acest drum şi să înveţe să treacă peste discriminare. „Fata asta merge la cules de cartofi ca să îşi cumpere pantofi şi cărţi. Voi aveţi totul de-a gata şi tot nu învăţaţi“, era dată ca exemplu de profesori la clasă.

Profesoară de limba romani la 20 de ani

La 20 de ani, vârsta la care alţi tineri nu ştiu decât de distracţie, Anca Mezei începea să predea limba romani în comunitatea romă din Tărlungeni, o mică localitate din judeţul Braşov, şi construia un centru educaţional pentru copii. „Ceea ce făceam chiar îi ajuta pe cei mici. Simţeam şi eu în egală măsură că munca mea este valorizată şi asta m-a motivat să continui ceea ce fac“, explică ea.

FOTO arhiva personală

A fost mai mult muncă de voluntariat, pentru că nu primea decât o sumă modică pentru ce făcea, dar a simţit că este important să facă asta pentru copiii romi, astfel încât să-şi cunoască identitatea şi să nu le fie ruşine să vorbească în limba strămoşilor lor. „Nu exista o gramatică standardizată pentru limba romani, nu existau dicţionare, nici nu se ştia că se poate studia această limbă“, povesteşte Anca Mezei despre munca de pionierat pe care a făcut-o cu copiii din comunităţile de romi.

Grădiniţa din podul bisericii

Pentru că îşi dorea foarte mult să le asigure copiilor romi un spaţiu unde să înveţe, a convins conducerea bisericii din Zizin, un sat ce aparţine de comuna Tărlungeni, să o lase să amenajeze o grădiniţă în podul lăcaşului de cult. 

„Mi-a fost mai la îndemână să construiesc grădiniţa în podul bisericii. M-am gândit că e foarte fain să fac asta pentru că nu ne lua nimeni bani pentru chirie. A fost un colac de salvare pe moment, pentru că efectiv atunci nu aveam un alt spaţiu pentru copii“, spune profesoara. 

Ulterior, a reuşit să strângă suficienţi bani din donaţii pentru a construi o grădiniţă destinată copiilor romi din localitate.

Îşi împarte pachetul de mâncare cu elevii

Mulţi dintre elevii săi vin flămânzi la şcoală – este o realitate de care Anca se loveşte aproape zilnic. Părinţii sunt mult prea săraci ca să le poată cumpăra ceva, iar ea nu ezită să împartă cu ei pachetul de mâncare pe care şi-l aduce de acasă. 

În plus, cumpără mereu biscuiţi, napolitane şi covrigi, pentru că în fiecare zi ştie că unul sau mai mulţi copii vor veni fără pachet la şcoală. „Sunt aşa de bucuroasă că au venit copiii la şcoală, că le dau pachetul meu. Mă bucur că reuşesc să vină, acesta este cel mai important lucru“, mărturiseşte ea.

Educaţie din poartă în poartă

Din 2012 este educatoare şi profesoară de limba romani în cea mai mare comunitate de romi din Europa. Este vorba de 9.000 de suflete care locuiesc în oraşul Săcele, judeţul Braşov. În timp, a reuşit să aducă la grădiniţă zeci de copii, mizând pe o relaţie bună cu familiile acestora. 

„Când am venit la şcoala de aici, la mine la grupă s-au prezentat trei copii. Îmi amintesc că m-am dus şi la alte colege ca să văd dacă doar la mine au venit atât de puţini copii la începutul anului şcolar. Acum vin zilnic cam 17 copii, iar când sunt sărbători şi se dau şi cadouri, vin şi mai mulţi“, spune uşor amuzată Anca.

FOTO arhiva personală

Merge din poartă în poartă şi îi roagă pe părinţi să-şi lase copiii la şcoală şi le oferă soluţii atunci când aceştia caută motive să nu o facă. Altor 16-17 copii de gimnaziu, Anca le predă şi limba romani, aşa cum o făcea când a început să predea la Tărlungeni. O ajută mult şi faptul că romii nu o percep ca pe un cadru didactic, ci mai degrabă ca pe un prieten de suflet, la care se pot confesa şi căruia îi pot cere sfaturi.

Ore pe muzică ţigănească

Îşi aminteşte că elevilor săi le era teamă să spună că sunt romi atunci când a venit să predea la Săcele. S-a ajuns chiar la situaţia absurdă ca acasă şi în societate să vorbească doar limba română, iar cei mai mulţi dintre ei să nu ştie deloc limba romani. 

FOTO arhiva personală

„Le era frică de discriminare şi nici acum nu îşi asumă identitatea. Tocmai de aceea le-am povestit de experienţa personală. Le-am spus cât de mult am suferit când eram copil şi evitam să recunosc că sunt romă. Ceea ce fac acum este să îi încurajez să îşi asume etnia şi să lupte pentru educaţia lor“, ţine să puncteze Anca Mezei. Copiii află de la ea istoria romilor şi fac cu ei dansuri tradiţionale, iar de la ore nu lipseşte muzica ţigănească.

Case pentru romii săraci

Tânăra nu s-a limitat niciodată doar la activitatea didactică. Pentru că în general comunităţile rome sunt extrem de sărace, nu a scăpat ocazia să faciliteze angajarea a 50 de romi la o firmă de aranjamente florale din Tărlungeni. Ulterior, prin fundaţia „Fast“, unde a fost director adjunct, a construit 23 de case pentru cei mai săraci locuitori din localitatea amintită.

A realizat apoi că nu e suficient. „Noi le construiserăm casele, dar ei nu ştiau să aibă grijă de ele, nu ştiau să facă curat. Am adoptat tactica diplomaţiei, am vorbit cu mamele copiilor romi făcând trimitere indirectă la curăţenie şi la igienă şi au înţeles. Ce am dezvoltat la ei a fost dorinţa de a ajunge la acelaşi nivel cu ceilalţi. Era interesant să vezi că cineva îşi face casă şi gard, iar apoi ceilalţi munceau ca să ajungă la acelaşi nivel“, spune profesoara.

Visul ei este să pună în practică un program de mentorat pentru copiii romi, în special pentru cei de clasa a VIII-a, care de cele mai multe ori nu vor să se înscrie şi la liceu. „Educaţia este singura cale de a scăpa de sărăcie. Asta îi învăţ mereu. Discriminare va exista întotdeauna. Este important să conştientizeze acest lucru şi să lupte pentru visurile lor“, încheie Anca Mezei, tânăra profesoară din Săcele.

Vă mai recomandăm să citiţi şi:

Profesoara care refuză meditaţiile private şi pregăteşte la clasă mediciniştii încă din primul an de liceu. „Fac experimente povestite, pentru că nu avem materiale“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările