Profesorul care a transformat Fizica în magie. Îşi învaţă elevii să monteze tuburi care scot flăcări după sunete muzicale, oglinzi infinite şi catapulte

Profesorul care a transformat Fizica în magie. Îşi învaţă elevii să monteze tuburi care scot flăcări după sunete muzicale, oglinzi infinite şi catapulte

Profesorul Dan Voiculescu şi câteva dintre creaţiile elevilor săi Foto: Valentin Trufaşu

Un profesor din Galaţi, Dan Voiculescu, a demonstrat că Fizica nu este o materie plictisitoare şi dificilă, ba dimpotrivă poate fi extrem de captivantă. Dascălul, profesor la Colegiul Naţional „Costache Negri“, îşi motivează elevii să realizeze proiecte inedite pentru a-şi însuşi mai bine noţiunile teoretice.

Ştiri pe aceeaşi temă

Dan Voiculescu (51 de ani) este profesor de 28 de ani, fiind unul dintre cei mai iubiţi dascăli de la Colegiul „Costache Negri“ din Galaţi. Dascălul iese în evidenţă printr-o metodă inedită de predare a fizicii. Toţi elevii de la clasa sa trebuie să realizeze cel puţin o lucrare practică până la sfârşitul fiecărui semestru, ca să demonstreze că şi-au însuşit şi practic ceea ce au învăţat la nivel teoretic.

Principiul după care se ghidează când este la clasă cu copiii este foarte simplu. Ei trebuie să înveţe Fizica nu pentru că ar primi altfel o notă mică sau i-ar certa părinţii acasă, ci pentru că această materie este prin excelenţă o ştiinţă a naturii. „I-am rugat odată să îmi spună o activitate din cursul unei zile obişnuite din viaţa lor care să nu se lege de fizică în vreun fel. După ce s-au gândit, majoritatea mi-au spus că nu există o astfel de activitate“, ne spune profesorul cum i-a conştientizat pe elevii săi despre importanţa acestei materii.

A reuşit astfel să le trezească curiozitatea, ca să nu mai vadă Fizica ca pe o înşiruire de formule şi probleme, ci ca pe o modalitate de a-şi explica ce se întâmplă în jurul lor. La clasele unde predă profesorul Voiculescu nu există constrângerea dată de note, acestea fiind puse pe valoarea reală a elevilor, dincolo de ce fac la testări, când pot avea o zi mai proastă. Tot ce predă teoretic, este însoţit de aplicaţii practice, astfel încât copiii să înţeleagă efectiv ce li se predă. Copiii care învaţă la clasa profesorului Voiculescu au construit tubul lui Ruben, care scoate flăcări după sunete muzicale, şi au creat sisteme de producere a energiei verzi, alarme, oglinzi infinite şi catapulte.

Elevii săi fac flăcările să danseze

Elevii au creat până acum patru tuburi după modelul lui Ruben, dar profesorul dă nota finală, spunându-ne că cel construit în acest an este cel mai bine realizat dintre toate. A fost iniţial rezervat pentru că se lucrează cu gaz şi este cumva periculos, dar copiii l-am impresionat, demonstrându-i că şi-au luat toate măsurile de siguranţă.

 „Funcţionează ca un fluier. Are nişte orificii la o anumită distanţă, la un  capăt este închis ermetic, iar la celălalt are o membrană elastică, care este ataşată la un difuzor. La un capăt se introduce gazul, iar în tub se produc unde staţionare, adică se suprapun undele. Sunt locuri unde undele se anulează una pe cealaltă, iar altele în care se crează un maxim prin suprapunere. Se numesc noduri şi ventre. Orificiile sunt făcute exact unde sunt făcute aceste noduri şi ventre, iar acolo flacăra este fie minimă, fie maximă, şi dă impresia că joacă. Este foarte spectaculos“, spune dascălul.

Elevii realizează proiecte pentru orele de Fizică, iar Dan Voiculescu ne spune zâmbind că ideea i-a venit şi pe fondul lipsei materialelor pe care ar trebui să le aibă în laborator. Pe baza celor învăţate în timpul unui semestru la mecanică, optică sau termodinamică, elevii trebuie să realizeze o lucrare practică. Ei lucrează în grupe de doi, trei elevi, pe care le formează singuri, pentru a nu exista discuţii că unii au făcut toată treaba, iar alţii au stat şi s-au uitat.


O catapultă creată de elevii profesorului Voiculescu FOTO Valentin Trufaşu

Dascălul le-a impus şi o limită rezonabilă de buget, care să nu fie împovărător pentru părinţi şi să le permită să-şi cumpere materialele necesare pentru a-şi pune în practică proiectul pe care l-au gândit. Limita de buget le pune mintea la contribuţie, pentru că nu pot cumpăra un dispozitiv care să facă mai multe operaţiuni, ci trebuie să le realizeze ei prin lucrările pe care le crează.

„Condiţia este ca totul să fie gândit, proiectat şi realizat de ei. Doar dacă este o operaţiune mai complexă sau mai dificilă, cum ar fi sudarea unei componente, i-am îndemnat să apeleze la un profesionist“, ne explică profesorul. Stângăciile pe care elevii le fac când se apucă de treabă nu contează, dar nu vor scăpa de realizarea proiectelor cu diverse scuze, aşa cum mai încearcă unii dintre ei. La început, copiii au fost reticenţi la cerinţele profesorului, dar au înţeles rapid ce urmărea acesta, iar unii dintre foştii săi elevi îşi aduc aminte cu drag de lucrurile pe care le-au creat la ora de Fizică când vin să îl viziteze la şcoală.

„Înainte de orice, gândeşte“

Pentru o parte dintre elevi adevărata testare nu este să realizeze lucrările, ci să le prezinte, pentru că trebuie să o facă nu numai în faţa propriei clase, dar şi a altor colegi de liceu. Dascălul le-a impus ca aceste prezentări să le facă liber, fără să citească de undeva, pentru a-şi putea dezvolta abilitatea de a vorbi în public şi a-şi învinge emoţiile. „Mă deranjează să văd nişte copii buni, isteţi, care nu ştiu să-şi exprime cunoştinţele şi încep să gesticuleze, în ideea de a suplini cuvintele care le lipsesc din vocabular. Îi oblig să folosească cuvintele, să vorbească coerent, curgător şi, mai ales, să-şi folosească imaginaţia“, ne explică profesorul, al cărui motto la clasă este „înainte de orice, gândeşte“.

Proiectele elevilor săi au fost apreciate la fiecare participare la concursul de fizică experimentală „Stelele Ştiinţei“ şi la o competiţie organizată de o universitate din Olanda, ceea ce vorbeşte de la sine despre rezultatele care se pot obţine când îmbini teoria cu practica la şcoală. Dan Voiculescu îşi doreşte ca pe viitor să aibă clase de doar 15-20 elevi pentru a putea lucra mai bine cu ei, iar sistemul de învăţământ să fie mai bine finanţat pentru a-şi dota laboratorul de fizică cu cele necesare.

Şi programa ar trebui schimbată, în viziunea dascălului, astfel încât elevul care şi-a ales profilul Matematică-Informatică, ca să dăm un exemplu, să facă mai multe ore de informatică pe săptămână, conform specializării, nu doar o oră, cum se întâmplă la clasa a IX-a. Pe viitor, Dan şi-a propus să îşi îmbunătăţească sistemul de predare, oferindu-le mai multă libertate copiilor în alegerea temelor de lucru şi o mai mare aplicabilitate a materiei pe care o parcurg la clasă.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările