Cum ne dăm seama dacă relaţia pe care o avem cu copilul este una toxică

Cum ne putem da seama dacă avem o relaţie toxică cu copilul Foto: Arhiva

Părinţii sunt modelul principal al copiilor, iar relaţia pe care o dezvoltă de-a lungul timpului îi defineşte şi îi modelează pe viitor pe cei mici. Sunt şi cazuri în care mama şi tatăl îşi pun amprenta în mod negativ asupra copiilor, iar relaţia poate deveni una toxică.

O familie cu probleme poate influenţa în mod negativ psihicul unui copil, iar odată ajuns la maturitate va repeta din greşelile părinţilor. De cele mai multe ori un minor abuzat psihic cu siguranţă va deveni un adult abuzator.

„Ideal ar fi ca orice copil să aibă o legătură aparte şi frumoasă cu părinţii, însă există şi cazuri în care relaţia poate să devină una toxică. Nu există cursuri care să ne înveţe să fim o mamă sau un bun tată, trebuie să învăţăm aceste lucruri din propria experienţă şi să reuşim să ne dăm seama dacă comportamentul nostru îl ajută sau nu pe copil să se dezvolte armonios. Uneori ajungem să ne criticăm destul de des copilul fără să ne dăm seama că îi putem distruge stima de sine şi încrederea în forţele proprii. Este bine să îl lăsăm să plângă şi să îşi manifeste emoţiile“, a spus Elena Cojocaru, psihoterapeut.

Copilul trebuie să decidă singur

Copiii trebuie să înveţe să acţioneze pe cont propriu atunci când vine vorba de luarea anumitor decizii. „Părintele trebuie să îi permită copilul să decidă singur atunci când poate să facă acest lucru. Nu trebuie să trăiască într-o frică permanentă şi trebuie să exploreze multe lucruri noi, iar astfel poate să fie pregătit să păşească cu dreptul în viaţă. Adulţii de multe ori le insuflă celor mici frica, dar nu înţeleg că acest sentiment îi poate urmări şi la maturitate“, a mai spus Elena Cojocaru, psihoterapeut.

Specialiştii au mai precizat că sunt şi cazuri în care adulţii îşi varsă nervii asupra copiilor, iar din această cauză ajung să se simtă vinovaţi de ceva ce nu au făcut. „Copiii nu trebuie să fie atacaţi pentru ceva ce nu au făcut şi nici să se simtă responsabili pentru comportamentul adulţilor. Iubirea de copil trebuie să fie necondiţionată şi niciodată nu trebuie să depindă de comportament sau realizările pe care le-au avut la grădiniţă sau şcoală. Atunci când ajungem să ne vărsăm nervii pe copii vom observa în viitor că acest lucru îi  poate afecta emoţional“, a mai precizat Elena Cojocaru, psihoterapeut.

Părinţii trebuie să stabilească limite de la bun început cu copiii, iar acest lucru îi poate ajuta pe cei mici în viitor să nu dezvolte un comportament deviant.