Marele general Teodorescu şi Mănăstirea dintr-un Lemn: a fost coleg cu Charles de Gaulle şi e pomenit împreună cu sfinţii
0
Biserica şi Armata cinstesc împreună o figură legendară care se odihneşte în curtea mănăstirii din Vâlcea, pe care a restaurat-o: pe generalul Paul (Pavel) Teodorescu, coleg de academie cu Charles de Gaulle.
La fiecare 29 iunie, de praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, dar şi de Paşti, curtea unei mănăstiri din Vâlcea se umple de uniforme militare, marinari şi aviatori, care vin de la sute de kilometri, pentru a cinsti memoria înaintaşilor. Lăcaşul se află la Frânceşti, la 16 kilometri de Râmnicu-Vâlcea, pe drumul spre Târgu Jiu. Mănăstirea dintr-un Lemn este locul unde eroii români sunt pomeniţi laolaltă cu sfinţii, la fiecare liturghie.
Construită la 1635 de domnitorul Matei Basarab şi mărită de Constantin Brâncoveanu, mănăstirea a fost salvată de la ruină de alt conducător de oşti: generalul Paul (Pavel) Teodorescu, ministru interbelic, personaj cu o biografie captivantă. Teodorescu a cunoscut culmile gloriei, ca apoi să se prăbuşească în hăul în care elita României a fost aruncată de comunişti. Mântuirea i-a venit de la Biserică, pe care - atunci când era un puternic al zilei - o ocrotise. El a murit la Mănăstirea dintr-un Lemn, unde s-a retras când lumea de afară devenise un câmp de luptă în care bătăliile se dădeau mişeleşte.
Legenda născută dintr-un lemn
Izvoarele mănăstirii spun că un păstor a găsit o icoană a Maicii Domnului într-o scorbură, iar o voce divină l-a îndemnat să ridice un lăcaş de închinăciune din lemnul acelui copac. Aşa s-a născut bisericuţa din bârne, la poalele căruia a fost zidită biserica de piatră, la dorinţa lui Matei Basarab. Alături se înalţă acum o nouă biserică, şi mai semeaţă.
Pelerinii vin să vadă aici icoana Maicii Domnului cea făcătoare de minuni, de care măicuţele se mândresc că este cea mai mare din România (1,50 metri x 1,10 metri). Mărturiile relatează că icoana a fost imaginea vie a martiriului Brâncovenilor. Se întâmpla la 15 august 1714, cu un ceas înainte de amiază, când Păuna Cantacuzino, soaţa uzurpatorului lui Constantin Brâncoveanu, se afla la slujba de duminică.
Se rostea încă liturghia când Păuna a fost cuprinsă de un acces de nebunie, începând să ţipe înfricoşată şi sfâşiindu-şi straiele de pe ea. Dusă în chilia maicii Olimpiada, doamna Păuna îi povesteşte că a avut o vedenie îngrozitoare: privind la icoană îi apăruse aievea scena decapitării Brâncovenilor. Căci, după cum avea să se afle, martiriul se întâmpla la Istanbul chiar în acele momente. „Icoana o silise, deci, pe doamna ţării să privească pe viu scena la care ea contribuise decisiv împreună cu soţul ei Ştefan Cantacuzino“, povesteşte stareţa Emanuela Oprea.
Fascinantul general român
Alături de bisericuţa din bârne, pe coama dealului se află mormântul generalului-ctitor Paul Teodorescu. El odihneşte la a umbra stejarilor seculari ce au trunchiul atât de gros, încât un copac abia poate fi cuprins de şase oameni zdraveni.
Paul Teodorescu s-a născut la 28 iunie 1888, în familia unui ofiţer din Bacău care luptase în Războiul de Independenţă de la 1877. Mama lui era de viţă nobilă, descendentă a familiilor Sturdza (după tată) şi Rosetti (după mamă). Cei doi au avut 6 copii, printre care o pereche de gemeni: Paul şi Virginia. Micului Paul i-a fost destinată cariera tatălui său, astfel că a fost trimis la Liceul Militar din Iaşi, apoi la Şcoala de Infanterie şi la Academia Militară Saint-Cyr din Franţa, unde avea să fie coleg cu Charles de Gaulle. Arhivele reţin faptul că geniul militar, care avea să fie viitorul lider al Franţei, a fost întrecut la studii doar de românul Paul Teodorescu.
Simboluri marinăreşti la intrarea în mănăstire Sursa foto navy.ro
În vara lui 1938, Teodorescu era ministru al Aerului şi Marinei în al doilea Guvern al Patriarhului Miron Cristea. Mergea spre Băile Govora, pentru a-şi trata astmul, când a poposit la Mănăstirea dintr-un Lemn. Văzând starea de degradare a monumentului istoric, care abia mai avea acoperiş, generalul a făcut planul de bătaie. În doi ani, mănăstirea a fost restaurată şi îmbogăţită cu trei clădiri pentru pelerini. Incinta a fost pavată cu piatră de râu, cele două fântâni au fost curăţate şi reparate, iar grădina s-a umplut de flori şi arbori exotici ornamentali. Un mic baraj a fost amenajat pe pârâul Otăsău, pentru a alimenta cu apă moara mănăstirii, iar un dinam montat la axul morii a dat lumină pentru toată mănăstirea - o premieră pentru zona neelectrificată a Vâlcei. Toate lucrările au fost făcute de militari români, aleşi dintre cei meseriaşi în construcţii.
În 1940, Ministerul Cultelor decide să închine Mănăstirea dintr-un Lemn aviatorilor şi marinarilor, ca loc de rugăciune. Două plăci de piatră au fost fixate pe zidurile clopotniţei principale de la intrarea în complexul monahal. Tot la intrare sunt aşezate simboluri ale marinarilor şi aviatorilor - ancora, timona, elicea de avion, iar numele unor militari distinşi prin faptele lor sunt inscripţionate pe plăci de marmură.
Sălciile ce străjuiesc intrarea în mănăstire au fost plantate chiar de general. Era în anul 1975, iar printre măicuţele care-l ajutau se număra şi Emanuela Oprea, actuala stareţă a mănăstirii, pe atunci novice. Afară burniţa, iar ea i-a spus generalului că-i pare rău că nu este timpul mai frumos. „Ce spui, măicuţă? Este cel mai minunat timp pentru lucrarea noastră“, i-a răspuns generalul.
Franţuzoaica
Generalul s-a numărat printre aghiotanţii regelui Carol al II-lea, care obişnuia să spună: „Pe toţi îi iubesc, dar pe Teodorescu îl respect“. Apropierea de Carol i-a atras, însă, arestul la domiciliu, după data de 6 septembrie 1940, din ordinul mareşalului Ion Antonescu. Instaurarea regimului comunist a continuat prigonirea omului de arme. Aruncat în închisoare, cu averea confiscată, generalul a fost trimis la Canalul Dunăre-Marea Neagră, unde avea să ispăşească o pedeapsă de 10 ani de muncă silnică. Prigoana a continuat şi la ieşirea din lagăr, când comuniştii i-au refuzat dreptul la pensie. Doar sosirea fostului său coleg de academie Charles de Gaulle, în vizita oficială din mai 1968, a determinat autorităţile române să îi acorde urgent pensia şi o locuinţă la bloc.
Generalul Paul Teodorescu, ministru în guvernele interbelice Sursa foto Revista Misiunea
Comuniştii îl priveau ca pe un element ieşit din tipare. Era membru al Legiunii de Onoare, membru al Academiei Române, posesor al Brevetului nr. 50 de ascensiune pe Mont Blanc. Fusese ataşat militar la Lisabona, Madrid şi Londra, apoi devenise ministru al Apărării în guvernele interbelice Tătărescu şi Argetoianu. Pe vremea studiilor la Saint-Cyr, strălucitul militar trăise o poveste de dragoste cu o franţuzoaică. Ea i-ar fi dăruit doi fii, dar Primul Război Mondial i-a despărţit pe cei doi tineri îndrăgostiţi. Franţuzoaica a murit, iar generalul şi-a căutat copiii, însă nu i-a mai găsit niciodată. Târziu a aflat că unul dintre ei a pierit pe frontul celui de-Al Doilea Război Mondial. Celuilalt i s-a pierdut urma în lume.
Generalul Paul Teodorescu şi-a pregătit minuţios ieşirea din scenă. În camera sa din Palatul Brâncovenesc - incinta de odihnă a pelerinilor - a lăsat scrise instrucţiunile pentru îngropăciune. A vrut să fie îmbrăcat în cele mai modeste haine, dar cu cravată şi panglică tricoloră, semn că s-a aflat „veşnic în slujba iubitei ţări“. La 17 ianuarie 1981 a trecut la cele veşnice. Avea 93 ani şi trăise o viaţă mai palpitantă decât un roman de arme.
Memoria unui ctitor
Istoricii amintesc că generalul Teodorescu a reparat şcoli şi biserici din Fundeni, Toamna şi Joiţa (Ilfov), a reabilitat biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena“ din Bacău, a înfiinţat spitale şi cantine pentru copii săraci. Profesorul Valentin Ciorbea de la Universitatea Ovidius din Constanţa a înfiinţat Centrul de cercetare a conlucrării Bisericii Ortodoxe cu Armata României, ce poartă numele generalului Paul Teodorescu. „Generalul adjutant Paul Teodorescu este iniţiatorul construcţiei campusului Universităţii Naţionale de Apărare Carol I. În mandatul său a fost lansat la apă puitorul de mine «Amiral Murgescu» şi a intrat în dotarea Marinei nava-şcoală «Mircea cel Bătrân». Generalul Teodorescu s-a ocupat de dezvoltarea unui nou port militar la Taşaul şi tot lui i se datorează uscătoria de porumb din Portul Constanţa“, menţionează profesorul Ciorbea.
„Judeţul Vâlcea se află pe locul al doilea, după judeţul Neamţ, într-un top al lăcaşelor de cult. Noi, marinarii, suntem mândri că ne închinăm la o icoană unică în România şi avem un loc de rugăciune al nostru, în inima Olteniei, în care o cinstim pe Fecioara Maria, ocrotitoarea marinarilor“, spune lt. col. Corneliu Pavel, ofiţerul de presă al Forţelor Navale Române.
Sursa foto navy.ro
Pe aceeaşi temă:
Un orăşel din Bulgaria are un mic muzeu dedicat Regelui Carol I al României
Plugarii de la Turtucaia, eroii dispăruţi fără urmă în Primul Război Mondial
Se încarcă comentariile...
