FOTO Mărturii şi documente despre maşina de tortură a Securităţii. Cine erau „Haiducii Dobrogei“

FOTO Mărturii şi documente despre maşina de tortură a Securităţii. Cine erau „Haiducii Dobrogei“

Haine purtate de deţinuţi încolonia de muncă din Peninsula FOTO Mariana Iancu

Cine intra în închisori rar mai ieşea viu pe poartă. Nimeni nu mai ştia nimic de ei care erau condamnaţi. Primeau zile de carceră pentru cele mai nevinovate greşeli. Cei care încercau să opună rezistenţa armată în munţi erau demascaţi de ţărani cu patru clase primare. Nici oamenii liberi nu erau liberi. Ei erau ascultaţi şi filaţi la fiecare colţ de stradă.

Ştiri pe aceeaşi temă

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a trecut de etapa de punere la dispoziţia publicului a dosarelor create de Securitate şi vrea să arate cum funcţiona maşinăria de opresiune fizică, dar mai ales psihică. Aşa încât, în mai multe oraşe din ţară se organizează expoziţii, unde sunt aduse în atenţia publicului documente inedite privind metode şi tehnici de urmărire şi reprimare, supravegherea şi arestarea persoanelor care se opuneau regimului comunist. De asemenea, sunt dovezi privind cenzura, confiscarea corespondenţei sau ascultarea convorbirilor telefonice.

Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a adus şi la Constanţa, la Muzeul de Istorie şi Arheologie, expoziţia „Securitatea - instrument al dictaturii“. Ea poate fi vizitată în fiecare zi, între orele 9.00 -17.00, până pe 15 iunie 2014.

„Am organizat astfel de expoziţii la Bucureşti, Sibiu, Iaşi, Suceava şi vom merge după Constanţa în zona Ardealului“, a spus Cristina Anisescu, coordonator ştiinţific proiect din cadrul CNSAS.

Expoziţia a fost primită cu interes la malul mării. „Cine uită istoria riscă să o repete. Istoria a avut şi un holocaust şi colonii de muncă şi două războaie mondiale care au lăsat în urmă 70 de milioane de morţi“, a spus Gabriel Custurea, directorul Muzeului de Istorie şi Arheologie Constanţa.

Odată intrat în închisoare, nimeni nu mai ştia nimic de tine

Mai multe documente aduse la expoziţie arată tratamentul inuman la care au fost supuşi deţinuţii în penitenciarele româneşti. „Erau băgaţi la carceră pentru cele mai neînsemnate fapte: dacă paznicul trecea prin faţa celulei şi te vedea aşezat pe pat, imediat ţi se făcea raport şi primeai mai multe zile de carceră“, povesteşte reprezentantul CNSAS.

Pe un panou, sunt mai multe scrisori din penitenciare, care nu au ajuns niciodată la familia celui arestat. Iată una dintre ele: „Domnule comandant, Ciupercescu Mircea, condamnat definitiv, respectuos rog a aproba o scrisoare către familia mea deoarece am neapărată nevoie de ochelari puternici (+3,5 dioptrii). Menţionez că la data arestării în 1951 nu am avut niciun contact cu familia şi aş vrea pachet“, scria el din Penitenciarul Văcăreşti.

„Un profesor a trimis 20 de scrisori în cei 16 ani de temniţă. Niciuna nu a ajuns la familie“, spune Cristina Anisescu.

Cadavrele foştilor deţinuţi nu se îngropau oricum, ci se cerea aprobare pentru acest lucru. Un document înaintat către Procuratura Militară Bucureşti sună aşa: „Vă rugăm să aprobaţi înhumarea cadavrului fostului deţinut Victor Rădulescu născut în 21 septembrie 1910, decedat la 10 martie 1962 în spitalul penitenciar“. Cererea a fost făcută în anul 1962.

Cum erau demascaţi „Haiducii Dobrogei“

În perioada 1948 – 1962 a fost cea mai complexă manifestare a rezistenţei armate anticomuniste din România. Bucovina a avut 11 grupuri, Banat 12, Vrancea 6, iar Dobrogea două.

Mişcarea din Dobrogea a fost condusă de Gogu Puiu, Nicolae Ciolacu şi Nicolae şi Dumitru Fudulea. „Bunicii dumneavoastră nu ştiu de această mişcare anticomunistă“, spune reprezentantul CNSAS.

Iată cum erau deconspiraţi cei din rezistenţă, conform unui document expus:  „Subsemnatul Petru N Ploscaru, de profesie agricultor, ştiu 4 clase primare, începând din Devrie 1948, într-una din zile ducându-mă la Vasile Papazică am găsit la el acasă pe fraţii Fudulea, care erau fugari  fiind urmăriţi se adăposteau la Vasile Papazia, unde au dormit o noapte şi a doua zi au plecat.

Între timp am discutat cu Papazică şi mea spus că nu sunt numai fraţii Fudulea şi mea spus că este şi Gogu Puiu, Iancu Ghiuvea, Niculaie Ciolacu, Niculaie Fudulea, care căutau să se organizeze prin comuni contra Regimului actual. Astfel, prin luna ianuarie 1949, vine acasă la Papazică fugarii Gogu Puiu, Iancu Ghiuvea, Niculaie Ciolacu, Niculaie Fudulea, iar din sat am fost eu subsemnatul şi gazda.

Gogu Puiu a început să ne spună că el este venit din Germania pentru a organiza o organizaţie care să treacă la răsturnarea Regimului la momentul oportun. A doua noapte toţi cei patru fugari au plecat spre Sinoe, Mihai Viteazu, Panduru, rămânând înţeleşi ca să colaborăm“.

După ce erau prinşi, legionarii, în marea lor majoritate, erau duşi pe câmp sau în păduri şi puşi să reconstituie faptele. Acolo erau fotografiaţi. Imaginile sunt expuse la muzeul din Constanţa.

Costum de deţinut din anul 1951

La expoziţie, într-un colţ, un costum de deţinut stă mărturie vremurilor grele. Cel care l-a purtat poate nu mai trăieşte demult, dar el este o dovadă palpabilă a ceea ce a însemnat viaţa în închisoarea comunistă. Povestea lui ne-a spus-o cercetătorul Roxana Cornea. Hainele de zeghe fac parte din arhiva Muzeului de Istorie şi Arheologie şi a fost purtat în anul 1951 de un deţinut de la colonia de muncă de la Peninsula (Dobrogea).

Pe lângă pantalonii şi haina în dungi, sunt şi încălţările, dar şi lanţurile cu care erau legaţi deţinuţii. „Vă daţi seama că după ce munceau toată ziua la câmp, în lanţuri, cum li se umflau oamenilor picioarele. Totodată, a m pus şi o bucată din sârmp ghimpată, care reprezintă spaţiul centraţional. Sârma ghimpată era pusă pe mai multe rânduri la închisori. Pe de o parte pentru a face imposibilă evadarea, dar nici nimeni din exterior nu trebuia să intre, pentru că în închisoare mulţi au fost executaţi“, ne explică cercetătorul.

Nici oamenii liberi nu scăpau de Securitate. Iată un exemplu. Mugur Călinescu, un tânăr din Botoşani, elev în clasa a XI-a, a avut dosar la Securitate pentru că în anul 1981 a scris pe gardul Consiliului popular: „Cetăţeni, nu mai putem îndura lipsurile“. Securitatea i-a făcut dosar cu nume de cod „Elena“. Ajungea să dea cu subsemnatul şi ce care era prins că asculta postul de radio România Liberă, dar şi cel care vorbea împortiva regimului în tramvai.

„Peste 90 de ofiţeri de Securitate se ocupau de mine“

La expoziţie a fost prezent şi Paul Andreescu, de 75 de ani, deţinut politic. A fost arestat când avea 17 ani. Terminase Liceul Mircea cel Bătrân din Constanţa, în anul 1956. În noiembrie a fost arestat pentru că a împrăştiat manifeste împotriva regimului.

„Făceam parte dintr-o organizaţie de tineri care împrăştiau manifeste şi unul dintre prieteni ne-a trădat. Noi ceream plecarea ruşilor din ţară, scoaterea limbii ruse din învăţământ, obligatorie la acea vreme, şi să nu mai fim obligaţi să învăţăm despre istoria Partidului Comunist Sovietic. Pe 7 noiembrie se defila, în cinstea Marii Revoluţii Sovietice, pe strada Stalin, actualul Bulevard Tomis. Noi voiam să ne băgăm printre manifestanţi şi să împărţim manifeste“, le-a povestit celor prezenţi.

Nu au mai apucat, a fost arestat împreună cu alţi colegi. „Am primit cinci ani de detenţie. După cei cinci ani au decis că nu sunt reabilitat şi m-au trimis cu domiciliul forţat la Rubla, în Bărăgan. Nici atunci nu au considerat că am fost reabilitat şi mi-au mai dat jumătate de an. Noroc cu anul 1964 când a fost amnistiat“.

Cu toate acestea, Securitatea nu îşi terminase misiunea. „Până în anul 1989, peste 90 de ofiţeri de Securitate, de la general la locotenent major se ocupau de mine. Printre ei erau vecini, prieteni şi colegi“, spune el.

Asemenea lui, au fost sute. „Şi copiii de 14 ani erau arestaţi pentru delicte politice, iar regimul de tortură era asemănător cu al celor de 70 – 80 de ani. Văd acum la televizor că arestaţii ies şi merg în permisii. Noi eram arestaţi şi nimeni nu mai ştia nimic de noi, era o ruptură bruscă care trebuia păstrată pentru ca nimeni să nu mai ştie nimic de noi“, povesteşte fostul deţinut politic.

„Tot aud că se spune : «Înainte era mai bine!» Cu căluş la gură şi cu foame niciodată nu e bine. Iar un adăpost şi un loc de muncă, pe care le aveai pe vremea lui Ceauşescu, nu înseamnă bine, spune Paul Andreescu.

 

Vă mai recomandăm:

Amintiri din lagărele siberiene. Marta Vasiliu a fost condamnată la 10 ani de muncă silnică în Siberia pentru o fotografie

VIDEO „Shogunul“ Călin Marinescu vorbeşte despre ascensiunea lui Traian Băsescu şi Securitate

Victoria „Calculatorului“. Paul Andreescu este primul deţinut politic din România despăgubit pe Codul Civil

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

Imagini din aceeasi galerie
Distribuie imaginea
citeste totul despre: