Legea care-ţi dă dreptul, din timpul vieţii, să-ţi organizezi cum vrei înmormântarea, cu sau fără preot

Legea care-ţi dă dreptul, din timpul vieţii, să-ţi organizezi cum vrei
înmormântarea, cu sau fără preot

Crucea, un simbol pentru creştini FOTO: Adevărul

În urmă cu două săptămâni a apărut o nouă lege funerară, 102/2014, prin care defunctul poate opta pentru o înmormântare civilă, fără preot, cum vedem şi în filmele americane.

Ştiri pe aceeaşi temă

Potrivit noii legi funerare se pune egal, din punct de vedere legal, între înmormântarea laice şi cea religioasă. În cazul primei, organizatorii acesteia stabilesc cum să se desfăşoare funeraliile.

Ce înseamnă înmormantare laică?

„Rădacinile acesteia se găsesc în secolul al XIX-lea şi coboară înspre Revoluţia Franceză. Prin înmormântare laică s-ar înţelege, în esenţă, funeraliile de stat şi cele militare - care pot cuprinde sau nu o procesiune religioasă - în condiţiile în care ideea nemuririi, nu doar pentru indivizi, ci pentru un regim politic, se combină cu cea a legitimităţii. Astfel, acest tip de funeralii - cele de stat - nu doar glorifică personalitatea cuiva, ci au un rol de coeziune la nivel de societate“, explică Marius Rotar, cercetător la Universitatea „1 Decembrie 1918“ din Alba Iulia, totodată preşedintele asociaţiei cremaţioniste „Amurg“, singura de acest gen din ţară.

De-a lungul timpului, înmormântări laice au fost săvârşite - mai ales in secolul al XIX-lea - în două direcţii: când biserica refuza să oficieze serviciul religios fiindcă defunctul s-a abătut de la învăţătura creştină (în cazul sinuciderii) şi când avem de a afce cu liberi cugetători/atei.

Dispute în presa vremii şi în Parlament

Până la începerea Primului Razboi Mondial, în România s-au înregistrat trei cazuri de liberi cugetători care au optat pentru înmormântarea laică. Vorbim de doctorul Nicolae Zbucu Codreanu (1878), a lui Arghir Parua (1891) şi Gheorghe Anghelescu (1912).
„În toate cele trei cazuri s-a solicitat efectuarea unei înmormântări fără ceremonial religios, ceea ce a determinat, mai ales în primul caz, izbucnirea unui scandal public de mare proporţii - episcopul ortodox de Argeş a încercat să oprească inhumarea lui Zbucu Codreanu până când nu se efectua un serviciu religios, pe când C. Racoviţă, prefectul de Argeş s-a opus intervenţiei preoţilor ortodocşi în acest caz. Cazul doctorului Zubcu Codreanu aavut ecouri şi dispute în Parlamentul Romaniei, dar şi polemici în presa vremii.
În ciuda acestor exemple de până la 1914, situaţiile de înmormântări laice la noi sunt destul de puţine la noi, înregistrând totuşi o creştere uşoară în cazul unor militanţi comunişti în perioada de după 1947“, povesteşte Marius Rotar.

În noua lege funerară se spune că „locul şi modalitatea înmormântării vor fi conforme cu voinţa exprimată în timpul vieţii de către persoana decedată, fără nicio modificare a ultimei voinţe a acesteia“.
Această prevedere e întărită de Codul Civil (2011) unde se specifică faptul că„orice persoană poate determina felul propriilor funeralii şi poate dispune cu privire la corpul său după moarte".

„Avem de-a face cu o reglementare care garantează dreptul inviolabil al personei de a dispune de maniera înmormântării: înhumare sau incinerare. Astfel, situaţii gen cazul Sergiu Nicolaescu cad sub incidenta legii şi BOR ar trebui să fie, pe viitor, conştientă de faptul că a încerca să modifice voinţa din urma a cuiva este nu doar  un act imoral, ci, în esenţă, ilegal“, adaugă Rotar.

Exemplul britanic

În Anglia există din 2004 Institute of Civil Funerals care prestează astfel de servicii funerare, adică înmormântări laice. „În cazul unei înmormântări laice, cel care oficiază este un celebrant, nu un preot. De remarcat este că persoana care conduce Institute of Civil Funerals este Malcom Johnson, profesor emerit la Universitea din Bristol, Marea Britanie, o personalitate de prim rang a vieţii ştiinţifice inţernationale actuale“, mai spune Marius Rotar.

Cum vede biserica această lege

„Dacă e cineva care nu doreşte să fie înmormântat cu preot, e liber să aleagă şi să spună lucrul acesta. Totul porneşte de la semnificaţia pe care o are moartea pentru fiecare. Un creştin zice că moartea e un alt început, iar slujba oficiată de un preot întregeşte aşteptările răposatului şi ale rudelor în viaţă. Cineva care crede că prin moarte totul se încheie, atunci înseamnă că speranţele vieţii sunt deşarte“, afirmă Bogdan Ivanov, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului.

Mai puteţi citi:

Topul oraşelor din Ardeal ai căror locuitori au ales incinerarea în ultimii 20 de ani. Ce spun cifrele

Arhitecţi, constructori de biserici, adepţi ai incinerării. „Mă întreb dacă preoţii care slujesc în bisericile proiectate de Traianescu nu simt uneori gustul cenuşii“

A crescut numărul incinerărilor după cazul Nicolaescu? „Opinia publică n-a simpatizat cu cauza cremaţiunii“

România anului 1900, model pentru cremaţioniştii sârbi. Acum, în secolul al XXI-lea, e invers

Autorul primei cărţi despre incinerare din România: „Nicio personalitate incinerată nu şi-a pierdut din respectul neamului românesc!“

Autorul primei cărţi despre incinerare cere public ca Biserica Ortodoxă să respecte dorinţa lui Sergiu Nicolaescu de a fi incinerat

S-a deschis prima casă funerară de incinerare din România. Oferă un produs nou: contractul funerar din timpul vieţii, plătibil în rate, cu consiliere pentru familie

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: