Dr. Anca Buzoianu, rectorul UMF Cluj: „Medicament-minune pentru COVID-19 nu există. Singura speranţă, vaccinarea“

Dr. Anca Buzoianu, rectorul UMF Cluj: „Medicament-minune pentru COVID-19 nu există. Singura speranţă, vaccinarea“

Rectorul UMF Cluj, Anca Buzoianu. FOTO: Arhivă personală

Rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie (UMF) Cluj, dr. Anca Buzoianu, medic primar în farmacologie clinică, a explicat pentru „Adevărul” cât de eficiente sunt medicamentele folosite acum pentru tratarea COVID-19, subliniind că singura soluţie cu rezultate clare este vaccinarea.

Medicamente precum Hidroxiclorochină, Ivermectină, Azitromicină, Remdesivir sunt sau au fost folosite în timpul pandemiei pentru tratamentul COVID-19 cu mai mult sau mai puţin succes. Cu toate că la un an de la apariţia noului coronavirus, „de la mari necunoscute iniţial s-a ajuns la o cunoaştere avansată a bolii şi a posibilelor mijloace care pot ajuta pacienţii” - susţine rectorul Universităţii de Medicină şi Farmacie (UMF) Cluj, Anca Buzoianu, şefa disciplinei de Farmacologie, Toxicologie şi Farmacologie Clinică a Facultăţii de Medicină Cluj-Napoca - „nu există în acest moment un ”medicament-miracol” care să ne scape de COVID-19, odată infecţia instalată“. 

„Singura speranţă în acest moment, cu rezultate clare în prevenirea infecţiei, în prevenirea dezvoltării formelor severe în cazul în care infecţia totuşi s-a produs, în prevenirea transmiterii infecţiei celorlalţi din jurul nostru, este vaccinarea”, arată dr. Anca Buzoianu. 
 


Ce tratamente Covid-19 avem acum. Care este cel mai eficient
 

 
Dr. Anca Buzoianu, rectorul UMF, medic primar în farmacologie, a trecut în revistă tratamentele care sunt acum folosite pentru Covid-19 şi care sunt efectele acestora, conform ghidurilor elaborate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii: 

„1. Antivirale (medicamente care acţionează direct împotriva virusului). Au fost testate şi s-au folosit o serie de antivirale (Remdesivir, Lopinavir-Ritinavir, Umifenovir, Favipiravir), dar nici unul nu are suficiente dovezi că poate reduce riscul de deces din cauza COVID-19. Nici Hidroxiclorochina (Plaquenil) nu şi-a dovedit eficienţa în reducerea mortalităţii la pacienţii infectaţi şi nici ca tratament preventiv. 

2. Tratamente antivirale biologice: anticorpi monoclonali specifici contra COVID sunt autorizaţi, dar îşi găsesc foarte greu locul în practica curentă, pentru că se administrează injectabil, sunt mai eficienţi la debutul bolii, nu reduc mortalitatea dacă sunt administraţi la pacienţii în forma tardivă a bolii, la cei internaţi în terapie intensivă, ventilaţi mecanic. Deşi s-a pus mare speranţă în plasma convalescentă, nici aceasta nu a arătat beneficii clare. 

3. Antiinflamatoare (medicamente care reduc inflamaţia): Singurul tratament cu dovezi solide că reduce riscul de deces sunt corticoizii, administraţi la persoanele cu forme medii şi severe de boală care necesită oxigenoterapie. În acestă lună au început să apară şi rezultatele unor studii efectuate cu budesonid (un corticoid inhalator administrat în mod obişnuit în astmul bronşic) care au dovedit că reduc durata bolii la pacienţii care sunt trataţi în ambulator (cei care nu necesită spitalizare). Nu avem suficiente date ca să putem afirma că pot reduce progresia bolii spre forme mai severe. Imunomodulatoarele (tocilizumab, anakinra) sunt rezervate doar cazurilor cu inflamaţie excesivă, în formele severe de boală. 

4. Tratamentul anticoagulant la pacienţii spitalizaţi cu forme severe. 

5. Antivirale aflate în faza investigaţională”
 


Medicamente cu rezultate promiţătoare aflate în ultimele faze de testare 


 
Şefa disciplinei de Farmacologie, Toxicologie şi Farmacologie Clinică a Facultăţii de Medicină Cluj-Napoca a vorbit şi despre două medicamente promiţătoare, aflate acum în stadii avansate ale testării: Molnupiravir şi Favipiravir.
 
„Molnupiravir este un medicament antiviral oral care are ca mecanism de acţiune inhibarea replicării virale a ARN-ului virusului SARS-CoV-2. În acest moment, Molnupiravir intră în studiile de fază 3 pentru pacienţii COVID-19 spitalizaţi sau trataţi ambulator, arătând în câteva studii clinice eficacitate antivirală în forme uşoare de boală. Astfel, rezultatele preliminare ale studiilor de fază 2 au arătat o eliminare mai bună a virusului şi o recuperare mai rapidă a pacienţilor cu COVID-19 trataţi cu Molnupiravir comparativ cu placebo.
 
Favipiravir este un antiviral oral aprobat pentru tratamentul gripei în Japonia. Favipiravir inhibă selectiv ARN polimeraza, enzimă necesară pentru replicarea virală. În Statele Unite, Favipiravirul se află în studii de fază 3 care evaluează utilizarea la pacienţii cu simptome uşoare şi moderate pentru a preveni agravarea bolii şi spitalizarea pacienţilor cu COVID-19”, explică dr. Buzoianu. 
 
 


Mai este invermectina considerată un tratament pentru Covid-19? 


 
„Una din strategiile folosite pentru accelerarea găsirii unui tratament eficient a fost căutarea printre medicamentele deja existente pe piaţă, al căror profil de siguranţă este cunoscut, a unor substanţe care să fie eficiente pentru prevenirea bolii severe. Această strategie este bună atât timp cât beneficiile sunt clare (cum este în cazul corticoizilor). Dar din păcate, nici Hidroxiclorochina, nici Ivermectina, nici Azitromicina, nici altele care au fost testate în studii clinice solide, nu au dovedit beneficii semnificative. Iar atunci când beneficiul este zero, nu ai cum să discuţi despre un raport beneficiu-risc favorabil. Rămân numai riscurile”, precizează Buzoianu. 

Ştim din experienţa anterioară pre-pandemică că nu orice rezultat pozitiv din studiile preclinice se validează în studiile clinice, pe oameni, arată specialista precizând: „Din datele furnizate de autorităţile care reglementează medicamentele, numai 28% dintre substanţele antimicrobiene care au trecut cu brio prin testările preclinice pe culturi celulare sau pe animale de laborator, o dată ajunse în faza testelor pe oameni, s-au dovedit a fi eficiente şi sigure, ca urmare au fost autorizate pentru a putea fi folosite de către pacienţi (Dimasi JA. Risks in new drug development: approval success rates for investigational drugs. Clin Pharmacol Ther. 2001;69:297–307).”
 


„Vom avea cu toţii de suferit în anii următori în urma excesului de Azitromicină din 2020”



Rectorul UMF subliniază că oamenii de ştiinţă rămân rezervaţi în privinţa recomandărilor de tratament care se bazează strict numai pe studii preclinice sau studii observaţionale: „Avem nevoie de teste riguroase pentru validare. Şi nu putem face compromisuri, chiar în plină pandemie, pentru că deraierea de la metodele ştiinţifice de testare a medicamentelor se poate dovedi nu numai extrem de ineficientă ca rezultat final, dar şi periculoasă pentru pacienţi.” 

Buzoianu atrage atenţia că administrarea unui medicament ”ca să fie”, ”de teamă ca nu cumva...”, ”să nu păţească ceva”, fără beneficii clare, dovedite, trebuie puternic descurajată: „Consumul preventiv de antibiotice în masă, într-o boală virală, este o cale sigură pentru apariţia rezistenţei bacteriilor la antibiotice. Foarte posibil că vom avea cu toţii de suferit în anii următori în urma excesului de azitromicină din 2020, iar costurile sunt incalculabile în acest moment.” 

Concluzia rectorului UMF Cluj este că „miracolul” acestei pandemii vine tot din partea ştiinţei care a reuşit să dezvolte şi să testeze în timp scurt câteva vaccinuri eficiente şi sigure. „Rezultatele actuale din ţările care au reuşit să ducă campanii de succes de vaccinare în masă sunt extrem de încurajatoare şi ne arată care este calea de urmat. Este vaccinarea”, spune dr. Anca Buzoianu. 


Cine este Anca Buzoianu

 
Profesor Univ. Dr. Anca Dana Buzoianu este şeful disciplinei de Farmacologie, Toxicologie şi Farmacologie Clinică a Facultăţii de Medicină Cluj-Napoca. Buzoianu este: conducător de doctorat în domeniul Medicină; Medic primar în specialităţile pediatrie şi farmacologie clinică; preşedinte fondator al Asociaţiei Decanilor Facultăţilor de Medicină din România.  
 
Printre interesele sale în cercetare se numără: preocupări în domeniul farmacologiei experimentale privind studiul durerii şi al inflamaţiei precum şi cercetări în domeniul neuropsihofarmacologiei; în ultimii 10 ani – cercetarea ştiintifică s-a axat pe aspecte de farmacogenetică, studiul implicării polimorfismelor genetice în răspunsul la tratament: farmacogenetica anticoagulantelor orale, al medicaţiei biologice şi neurotrope; interes în domeniul de cercetare al neuroştiinţelor, neuroplasticităţii neuronale şi al terapiei personalizate; numeroase articole în domeniile de interes, articole ISI şi indexate in baze de date internaţionale; două monografii ca prim autor şi şase capitole de carte.
 
Vă mai recomandăm: 
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările