Cât de celebră a fost familia Cristinei Ţopescu. Cine au fost bunicii săi şi unde au locuit aceştia

Bunicii Cristinei Ţopescu au locuit la Călăraşi FOTO istoriaregasita.blogspot.com

Dragostea pentru cai l-a făcut celebru. Este vorba despre Felix Ţopescu, bunicul vedetei TV care a fost găsită decedată în propria locuinţă pe 12 ianuarie. Puţină lume ştie însă că bunicul Cristinei Ţopescu, un talentat călăreţ român, s-a născut la Călăraşi, pe 14 martie 1906, într-o familie de dascăli. Bunica prezentatoarei TV, Erato, avea origini italiene şi a fost director de şcoală la Călăraşi.

Ofiţerul de cavalerie Felix Ţopescu a fost membru al echipei hipice a României, care a participat la Olimpiada de la Berlin din 1936.

Felix Ţopescu (1906-1996), care s-a impus pe plan internaţional, s-a născut la Călăraşi la 14 martie 1906, într-o familie de dascăli. Părinţii au fost Nicolae (oltean din Gorj) şi Erato – de origine italiană din arborele genealogic al dogilor veneţieni Grimany, care mai bine de peste 2 decenii a fost director de şcoală în Călăraşi.

Conform informaţiilor furnizate de Muzeul Municipal Călăraşi, după terminarea liceului „Ştirbei Vodă” a urmat şcoala militară de la Bucureşti, devenind ofiţer de cavalerie. Dragostea pentru cai l-a făcut celebru. A participat la peste 150 de concursuri, dintre care peste 30 internaţionale (Anglia, Polonia, Franţa, Spania, Germania, Ungaria), obţinând numeroase premii.

În anul 1938, la Aachen, în Germania, Felix Ţopescu câştigă „Cupa Naţiunilor”, „o biruinţă unică pentru valoarea ei”, după cum aprecia presa vremii. După această victorie se întoarce acasă, la Călăraşi, unde este primit ca un adevărat învingător de către toţi călărăşenii.

A fost component al echipei hipice de aur a României din anii 1930-1940, împreună cu Henri Rang, când a obţinut şi cele mai mari succese (medalia de argint la Jocurile Olimpice de la Berlin, în 1936), dar şi Constantin Apostol, Toma Tudoran, Constantin Zahei şi Ioan Epure. În 1938, la Aachen, în Germania, a câştigat “Cupa Naţiunilor”, “o biruinţă unică prin valoarea ei” – după cum aprecia presa vremii.

Ca antrenor, în perioada 1948-1962 a instruit 46 de călăreţi şi 99 de cai, care au câştigat 983 de premii naţionale, 40 de campionate ale României şi 37 de premii internaţionale.

Succesele bunicului

Conform prof. Nicolae şiripan, in storic, pe lângă activitatea de sportiv sau antrenor, a mai îndeplinit voluntar o serie de funcţii, în cadrul Federaţiei de Călărie: Secretar General - 6 ani, membru al Biroului Federal – 12 ani, preşedinte al Colegiului Antrenorilor – 7 ani; preşedinte al Comisiei de propagandă – 10 ani, membru al Comitetului Federal -12 ani.

Pentru activitatea desfăşurată pe tărâm sportiv a primit numeroase distincţii: 1938 – citarea prin Ordin de zi pe Armată pentru câştigarea “Cupei Naţiunilor” la Aachen; 1939 – “Medalia de Onoare pentru merite sportive excepţionale”; 1956 – “Merite sportive”, pentru contribuţia adusă la dezvoltarea mişcării de cultură fizică şi sport; 1969 – “Diploma de Onoare” pentru merite deosebite în dezvoltarea mişcării sportive din România.

Succesele obţinute în plan sportive  au impresionat nu numai pe cunoscători, ci întreaga Românie.

Iată ce scria Nicolae Iorga în “Neamul Românesc” sub titlul “Călăreţii români”: “Încă odată un călăreţ român a biruit. Ce întărire pentru sufletele noastre, ale tuturora, e o astfel de dovadă a unei vitejii, a unui dispreţ de primejdie care înfruntă şi cele mai grele crize morale ale acestui neam. Dintr-o ţară în alta, călăreţii români merg cu steguleţul nostru şi, izbândind, îl ridică deasupra celorlalte. Revenind în ţară, tânărul ofiţer se va duce la datoria lui ca şi cum prin el nimic n-ar fi cîştigat România".

După părăsirea vieţii de concurs şi de echitaţie, îşi povesteşte trăirile acelor ani în „30 de ani în şa” (1974), şi „Călăreţi, obstacole, victorii” (1978), „Afecţiuni reciproce”, „Al doilea prieten”, „Un prieten dintotdeauna”, ultima apariţie fiind un adevărat manual de echitaţie. S-a dovedit a fi, în acelaşi timp, şi un bun comentator şi scriitor sportiv, talent preluat şi ridicat la nivel cultural-sportiv înalt de către fiul său, apreciatul redactor sportiv şi de televiziune Cristian Ţopescu.