S-a apucat de sculptură după ce a rămas fără loc de muncă: „Dacă n-ai imaginaţie, te poţi împiedica şi de o hârtie“

Costel Păun, sculptor autodidact, şi-a descoperit pasiunea după ce a rămas fără loc de muncă. Prima piatră de râu sculptată a luat-o de pe o stradă aflată în renovare. În doar cinci ani, a reuşit să adune peste 30 de expoziţii în ţară şi în străinătate.

”Am văzut îngerul în piatră şi am sculptat până l-am eliberat”. Aşa a început povestea lui Costel Păun de 65 de ani, sculptor autodidact din Teleorman. Artistul care şi-a găsit menirea după ani de căutări consideră sculptura o vocaţie, nu o profesie, şi recunoaşte că povestea lui a început ca un hobby. Lucrările lui Costel Păun aduc, dincolo de elementul de noutate şi de frumuseşte, se evidenţiază prin valorificarea unui material considerat de mulţi fără valoare artistică: piatra de râu.

”Încă din anii copilăriei, am fost atras de magia acestei arte sub toate formele ei, însă cu precădere m-a fascinat modelarea pietrei, imblânzirea şi însufleţirea acesteia. Deşi considerat a fi un material greu şi dur, piatra se lasă uşor transformată cu ajutorul imaginaţiei, căci daca nu o ai, te poţi împiedica şi de o hârtie”, mărturiseşte Costel Păun despre pasiunea sa.

La patru ani, era ucenic în atelierul de tâmplărie al bunicului său din Roşiori de Vede. Acolo a făcut cunoştinţă cu dalta şi ciocanul şi a început să descifreze tainele sculpturii. La vârsta copilăriei îşi făcea singur jucării din lemn. Chiar dacă înclinaţia către artă s-a manifestat de timpuriu, Costel Păun a fost purtat de viaţă pe alte căi. A lucrat zeci de ani în domenii fără legătură cu arta sau cu piatra.

Şi-a descoperit vocaţia după ce a rămas fără loc de muncă

În 2011, la 61 de ani, Costel Păun a rămas fără loc de muncă, după ce a fost disponibilizat de la slujba din Bucureşti. S-a întors acasă, în comuna natală Nicolae Bălcescu şi s-a apucat de sculptură. ”Totul a început când am fost trecut în şomaj. Am văzut la cineva nişte sculpturi şi m-am apucat şi eu. Am mers la un profesor acasă care avea două lucrări din piatră. M-am uitat al ele, le-am analizat şi am zis că trebuie să fac şi eu aşa ceva. M-am dus acasă am început şi eu să lucrez. Aveam un polizor. La câteva zile am făcut o lucrare. M-am dus la profesor să i le arăt. Nu i-a venit să creadă că sunt făcute de mine. Mi-a zis să continui şi am continuat”, povesteşte sculptorul.

Primul pas în perfecţionarea sa ca artist a fost documentarea, recunoaşte artistul autodidact. ”M-am documentat. Am citit despre marii artişti. Am văzut muzee, expoziţii, am văzut cam tot ce se putea vedea. Mi-am dat seama că trebuie să vin cu ceva nou, cu ceva ce nu s-a mai făcut”, povesteşte artistul. Aşa a descoperit Costel Păun piatra de râu, piatra văzut la orice colţ de stradă în reabilitare, aparent, fără nicio valoare artistică.

Prima piatră a fost luată de pe stradă aflată în reabilitare

Pentru prima lucrare, artistul a luat piatra chiar de pe strada pe care locuieşte. Uliţa intrase în reabilitare şi materia prima a găsit-o chiar lângă curtea sa.

”Când s-a decopertat strada am scos câteva pietre de acolo şi m-am apucat pur şi simplu de lucru”, spune artistul.

Rezultatul a fost peste aşteptări. În timp, îmbunătăţindu-şi tehnica de lucru şi descoprind lucruri noi, Costel Păun a ajuns să facă lucrări unicat după o tehnică singulară în rândul artiştilor români. ”Am descoperit îmbinarea între două pietre prin înfiletare, prin glisare şi  prin mai multe forme. O tehnică mai aparte. În sculpura românească nu s-a făcut aşa ceva. Am venit cu ceva nou”, mărturiseşte artistul.

De-a lungul celor cinci ani de când s-a apucat de sculptură, Costel Păun a avut 38 de expoziţii în ţară şi în străinătate. Lucrările sale unice au fost apreciate peste tot. ” Am participat la două tabere internaţionale în Bulgaria unde am obţinut locul I”, spune artistul autodidact.

Piatra îi vorbeşte

Deşi s-a apucat şi de pictură şi cochetează şi cu sculptura în lemn, pentru Costel Păun piatra rămâne materia primă preferată. Are o relaţie specială cu piatra pe care o consideră simbol al eternităţii. ”Trebuie să ştii să o asculţi, pentru că ea iţi vorbeşte în şoaptă. Înainte de a începe o lucrare stau in jurul pietrei mele şi văd ce vrea să îmi spună. Uneori eu vin cu o idee dar ea cere altceva, se contopesc ideile şi apoi totul decurge de la sine. Piatra înseamnă eternitate, tinereţe, forţă, istorie şi religie. Piatra este cea care m-a sedus definitiv si m-a invăţat nemurirea. Mi-a fost alături ca prieten, martor si sfătuitor. M-a invăţat să înţeleg viaţa, să iubesc oamenii şi să devin, eu însumi, om”, spune artistul.

Nu orice fel de piatră poate ajunge operă de artă spune Costel Păun: ”La o basculantă de piatră poate găseşti una- două bucăţi bune pentru a fi lucrate. Trebuie să aibă o anumită textură, contează şi culoare, în funcţie de lucrarea pe care o fac”. Până la expoziţie drumul unei pietre este lung.

La o lucrare, spune artistul, munca poate dura şi o lună. Costel Păun îşi desenează întâi ideea pe o schiţă, apoi pleacă în căutarea pietrei perfecte. Piatra este şlefuită manual prin mai multe procedee. La forma finală, pe care iubitorii de artă o pot admira în expoziţie, se ajunge cu multă sudoare şi inspiraţie. 

”Necesită şi material bun şi lucru mult. Se lucrează foarte greu. Se face numai cu polizor ondulat şi disc diamantat”, spune artistul.

Poftă de muncă

Fiecare piatră reprezintă un simbol. ”Am lucrat şi figurativ, dar acum lucrez mai mult nonfigurativ, abstract”, spune Costel Păun. La 65 de ani, artistul are o mare poftă de muncă. ”Niciun artist nu a început aşa târziu ca mine. Am o mare poftă de lucru foarte mare. Poate dacă mă apucam la altă vârstă, mai devreme, eram plictisit. Nu e zi să nu lucrez ceva, nu pot să sta fără să fac nimic la o lucrare, măcar o jumătate de oră”, mărturiseşte artistul.