Cum s-a folosit CIA de arte pentru a fisura blocul comunist: zvonul legat de Scorpions

Cum s-a folosit CIA de arte pentru a fisura blocul
comunist: zvonul legat de Scorpions

Un zvon despre unul dintre simbolurile sfârşitului Războiului Rece a luat amploare şi a devenit un subiect de dezbatere în aceste zile. Oare celebra baladă „Wind of Change”, considerată coloana sonoră a prăbuşirii comunismului în Europa, a fost opera Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA)?

Ştiri pe aceeaşi temă

La 30 de ani distanţă de la apusul Războiului Rece, marcat de antagonismul dintre Statele Unite şi Uniunea Sovietică, cel mai popular cântec al trupei germane Scorpions, „Wind of Change”, a stârnit o discuţie lungă şi pasionantă care alunecă în lumea spionajului şi încearcă să facă lumină pe tărâmul propagandei. Plecând de la un zvon auzit în 2011 de la un prieten, jurnalistul american Patrick Radden Keefe şi-a propus să afle până la urmă dacă nu cumva această melodie intonată cu brichetele aprinse la concertele din anii ’90 este de fapt rodul unui moment de inspiraţie al CIA, cel mai cunoscut serviciu secret al Statele Unite, şi nu al lui Klaus Meine, solistul principal al trupei, în cadrul unei campanii vizând promovarea valorilor culturale occidentale în estul Europei şi accelerarea căderii Cortinei de Fier.

Scorpions şi CIA

Zvonul, care şi-ar avea sursa chiar în interiorul CIA, s-a transformat într-un podcast de peste şase ore de discuţii împărţite în opt episoade. Munca a durat un an - spune autorul -, cuprinzând aproape o sută de interviuri în patru ţări. „Îmi părea ridicol, dar ce aveam de pierdut? Dacă CIA nu are nimic de ascuns, atunci de ce dă impresia că face acest lucru?”, s-a întrebat jurnalistul înainte de a pleca la drum cu o solicitare de acces în arhiva CIA rămasă fără răspuns. Cunoscut pentru investigaţiile sale, Keefe caută insistent dovezi despre existenţa unei colaborări între Scorpions şi CIA, dar rămâne mereu dezarmat. Stăruie pe ideea unui interes aparte al CIA pentru sfera culturală, care, potrivit lui Tommy Vietor, un fost purtător de cuvânt al preşedintelui Barack Obama, ar fi mai utilă pentru Statele Unite în promovarea unor mesaje decât puterea militară.

De la Scorpions, ancheta se extinde la doi dintre cei mai mari cântăreţi de jazz din istorie, Nina Simone şi Louis Armstrong, dar şi la Orchestra Simfonică din Boston, care ar fi participat fără să fi ştiut la concerte manevrate din culise de CIA. Muzica cedează apoi locul cinematografiei şi literaturii.

„Ferma animalelor“, „Doctor Jivago” şi „Argo”

Se spune că CIA ar fi avut un rol în adaptarea cinematografică, în anii ’50,  a „Fermei Animalelor”, celebra fabulă asupra stalinismului a scriitorului britanic George Orwell. Tot atunci, CIA ar mai fi dat o palmă Uniunii Sovietice, reuşind să distribuie mii de exemplare în rusă a faimosului roman „Doctor Jivago”, publicat pentru prima oară clandestin în 1957 în Italia. Un an mai târziu, autorul operei, Boris Pasternak, a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură, spre furia conducerii comuniste de la Moscova. 

Keefe dă un alt exemplu de operaţiune psihologică, care a avut ca scop să balanseze emoţiile şi perspectivele. În 1979, agenţi canadieni şi ai CIA au reuşit să-i extragă pe ostaticii americani din Iran, deghizându-i în membri ai unei echipe de film. Povestea dramatică a fost transpusă în filmul „Argo“, care a câştigat Oscarul în 2012. Chiar şi existenţa filmului nu este o coincidenţă, crede jurnalistul, deoarece şeful CIA a solicitat personal lansarea unei poveşti pozitive despre o operaţiune a CIA de succes. De altfel, filmul şi-a atins scopul. Iranul a făcut un film ca reacţie la cel american.

„Ce poate fi mai eficient: un roman de 700 de pagini sau o baladă cu încărcătură emoţională de patru minute?”, se întreabă Patrick Radden Keefe, readucând dezbaterea la „Wind of Change”.

Era periculos să asculţi Scorpions în anii ’80 în Uniunea Sovietică

îşi aduce aminte Oleg, un fan ucrainean al trupei rock

Oleg vorbeşte despre casete schimbate pe ascuns şi duse până acasă sub haine. Această interdicţie nu i-a descurajat pe tinerii sovietici, ba dimpotrivă, i-a făcut mai curioşi, este de părere Keefe. Deşi nu găseşte un răspuns clar, el îi invită pe oameni să asculte vocile şi să tragă singuri concluzii despre „cea mai influentă melodie a secolului XX”.

Ultimul lider sovietic Mihail Gorbaciov (stânga) discutând cu solistul Klaus Meine FOTO EPA-EFE

Pe aripile schimbării

Apărut în septembrie 1989, cu doar două luni înainte de căderea Zidului Berlinului, ca single şi în anul următor pe albumul „Crazy World”, „Wind of Change” surprinde o aspiraţie a oamenilor din blocul sovietic pentru schimbare şi apropiere de spiritul occidental, „like brothers” („ca fraţii”). Deşi venea la mai bine de patru ani de la lansarea perestroikăi (restructurare/reconstrucţie) lui Mihai Gorbaciov, totuşi mesajul era destul de îndrăzneţ. Un motiv suficient ca să dea apă la moară speculaţiilor. Klaus Meine le respinge: „Este bizar, nici în cele mai nebune vise ale mele nu aş putea să îmi imaginez cum acest cântec ar putea avea vreo legătură cu CIA. Sunt foarte surprins. Oare cineva vrea să-şi atribuie meritul?”.

Într-un interviu acordat pentru „Hamburger Abendblatt”, solistul Scorpions spune că balada îşi are punctul de plecare dintr-o seară de august a anului 1989 petrecută la Moscova cu prilejul concertului Music Peace Festival, la care au mai urcat pe scenă Mötley Crüe, Bon Jovi sau Ozzy Osbourne. Reîntors atunci la Moscova după doi ani, el afirmă că a observat mai multe schimbări survenite de la ultima sa vizită în fosta capitală a Uniunii Sovietice şi care l-au inspirat să scrie şi să cânte despre „o lume ce vorbeşte aceeaşi limbă: muzica”. A dat curs ideii în mai puţin de o lună de la călătoria la Moscova, iar rezultatul a fost, dincolo de cele 14 milioane de exemplare vândute, un imn al libertăţii considerat coloana sonoră a prăbuşirii comunismului în Europa. În semn de omagiu, Mihail Gorbaciov, rămas în istorie ca ultimul lider sovietic, i-a primit pe membrii Scorpions în 1991 la Kremlin.

Mit sau realitate?

Jurnalistul Carsten Schumacher, specializat în muzică, nu este de acord cu alegerea colegului său de peste Atlantic de a da curs unui simplu zvon şi a-l ridica la rang de subiect relevant. „Am tot avut de-a face cu teorii ale conspiraţiei”, remarcă el pentru Deutsche Welle, referindu-se la ştirile false despre noul coronavirus. „Din acest motiv, jurnaliştii trebuie să se întrebe critic, mai ales acum, dacă are rost. Nu am nimic împotriva miturilor legate de rock, dar acest zvon pur şi simplu nu are nicio noimă”, insistă Schumacher. „Dacă eu, în calitate de CIA, aş fi dorit să am o influenţă, atunci aş fi dat cântecul la timp pentru a fi cântat la festivalul păcii din 1989 de la Moscova, astfel încât mulţimea să-l sărbătorească acolo”, conchide jurnalistul german.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: