America în flăcări: Explozia extremismului de toate culorile în America lui Trump

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

America e în flăcări. La propriu. Zeci de oraşe sunt teatrul manifestaţiilor civice de protest ca urmare a morţii lui George Floyd, cetăţean de culoare, proteste care au degenerat în violenţe de stradă, ulterior în atacuri şi distrugeri ale proprietăţii particulare şi furturi din magazine.

O explozie de manifestare a extremismului de toate culorile care a răbufnit în plină criză de coronavirus. Această explozie trădează tare şi răni profunde ale societăţii americane, acumulări în timp şi probleme cronice, acutizate de actuala formulă de gestionare a crizei cu declaraţii dure şi ameninţări de trimitere a Armatei în stradă, dar fără nici un dialog structurat la nivelul administraţiei centrale americane, aflată în perioadă pre-electorală, în perspectiva alegerilor Prezidenţiale din început de noiembrie.

Un subiect greu, dureros, complicat şi profund. Simplificările populiste nu-şi au locul aici

Abordarea subiectului actualelor ciocniri de stradă din Statele Unite are multiple grade de dificultate pentru orice analist responsabil. Mai întâi, pentru că vorbim despre un partener strategic special, un aliat în cadrul NATO şi un actor de care depinde în mare măsură securitatea şi apărarea României. Apoi pentru că suntem într-o pre-campanie electorală în care orice acţiune nu numai că e lesne de politizat, dar chiar este politizată. Apoi pentru că tema este extrem de complexă şi amestecă răni profunde, amintiri dureroase, un trecut complex şi schisme societale de natură istorică, acutizate în ultimii ani.

Am considerat că raportarea la acest subiect este obligatorie azi, la 7 zile de proteste care se cronicizează şi se amplifică mai degrabă decât să se calmeze. De aceea am şi preferat o cheie strict şi pe deplin profesională, cu metodologie clasică de analiză a deciziei în criză, dar şi cu probitate faţă de propria opţiune deontologică şi cu verticalitatea obligatorie în cercetarea ştiinţifică. De aceea formulele sunt lipsite de ambiguitatea constructivă şi de excesul obişnuit de predicate diplomatice în aceste întreprinderi publice, demersul nostru încercând să detaşeze strict analiza deciziei în criză şi explicaţia evoluţiilor respectiv erorile care au dus la acest deznodământ.

Fireşte că metodologia nu presupune aflarea unor vinovaţi. Dar reclamă sublinierea unor erori şi comportamente în măsură să amplifice criza, să incite şi să escaladeze violenţa, să angajeze spirala agresivă a ciocnirilor de stradă şi a instabilităţii cronice, cu costuri majore pentru profilul şi imaginea Statelor Unite la nivel global. Fireşte că nu vom ocoli nici componenta de recomandări şi posibile soluţii pentru abordarea şi gestionarea crizei, cu sublinierea spaţiilor şi componentelor care nu au fost abordate încă.


FOTO EPA-EFE

Imagine indisponibilă

Cauze multiple, context complicat, răbufnire în plină implozie socială şi traume ale discriminării rasiale

Contextul este parcă croit pentru o furtună perfectă. Mai întâi, criza pandemiei de coronavirus, care a expus în mod preponderent populaţia de culoare şi ne-albă. Statisticile erau elocvente, atunci când ne uităm la impactul pe această dimensiune a crizei. În plus, primii respondenţi în pandemie rămân în spaţiul medical, dar şi asistente şi infirmieri care au o preponderenţe debalansată în domeniul raselor ca reprezentare. E acelaşi lucru şi în spaţiul serviciilor obligatorii pe timp de criză, care trebuie asigurate. Servicii municipale şi comunale, transportul public, aprovizionarea, toate intră în apanajul meseriilor categoriilor ne-albe ale populaţiei americane, fapt care a făcut ca şi zona îmbolnăvirilor şi deceselor să expună cu precădere aceste comunităţi.

Cum gestiunea pandemiei a fost cel puţin aleatorie, dacă nu cu momente de vie chestionare a responsabilităţii celor implicaţi la cel mai mare nivel, şi blamul, vina şi arătatul cu degetul s-a îndreptat în aceleaşi direcţii. Pe cât de bine au gestionat criza unii guvernatori – nu am să obosesc să-l numesc aici pe Andrew Como, guvernatorul statului New York, pe care l-am urmărit în mod repetat în ieşirile publice şi acţiunile sale – pe atât de problematică a fost acţiunea şi comunicarea publică a Preşedintelui Trump şi a raportării sale la specialiştii şi experţii din jurul său, de la Casa Albă, în primul rând medicul şef Antonio Fauci.

Al doilea context, la fel de complex, a rezultat din criza economică generată de izolare şi distanţarea socială impuse ca soluţii la epidemia de coronavirus care a făcut din SUA primul cel mai afectat stat al lumii, şi cu cele mai multe decese. Or topirea vizibilă a economiei americane şi dispariţia surselor de venit pentru categorii largi ale populaţiei, unde din nou populaţia de culoare cu precădere, minorităţile, în mod special au fost expuse, a dus la peste 40 de milioane de şomeri înregistraţi. Şi aici diferenţele pe categoriile cunoscute – albi, hispanici, populaţie de culoare – indică aceleaşi rezultate de debalansare în defavoarea acestora mult peste procentele naţionale date de demografie.


Donald Trump FOTO EPA-EFE

Donald Trump merge la biserică. FOTO EPA-EFE

White supremacists, neo-nazişti, Ku Klux Klan şi extrema dreaptă. Relaţia ambiguă cu Preşedintele SUA

Tot la context trebuie să includem câteva episoade mai controversate, caracteristice actualului lider de la Casa Albă, Donald Trump. E vorba despre componenta populistă, cea exuberantă în materie de comunicare publică şi auto-promovare, elementele de limbaj şi acţiuni intempestive, în orice caz nepotrivite, dar şi raportarea sa caracteristică la minorităţi. Dacă despre politicile sale anti-imigraţioniste s-a spus şi s-a scris mult, frica de noi alegători care ar vota cu democraţii pentru că aceştia insistă cu integrarea şi legalizarea migranţilor, episodul de la începutul mandatului cu tolerarea, dacă nu chiar salutarea white supremacists, a elitei albe cu profunde rădăcini culturale rasiste din zona profundă a Americii continentale a sudului – cu toţii votanţi şi susţinători ai lui Donald Trump – lucrurile au fost mult mai scandaloase şi costisitoare în planul imaginii şi al perceperii reale a preşedintelui de către minorităţi.

Marşurile rasiştilor, extremei drepte la numirea lui Trump, în noiembrie 2016, evenimentele din Charlottesville - 2017, pancardele neo-naziştilor din 4 iulie 2019, toate au determinat o condamnare formală de către preşedintele Trump, la 11 februarie 2011, a supremaţiei albe şi a neonaziştilor, a „urii, bigotismului şi violenţei”, după ce salutase şi-i numise „oameni buni” pe participanţii la marşurile sudiste, rasiste. Nici asocierea – fie şi involuntară – şi susţinerea Ku Klux Klanului în campania electorală din 2016 nu a fost de bun augur pentru poziţionarea actualului Preşedinte şi rolul său în criza actuală.

Acest context este departe de a fi unul benign. Din contra. Violenţa poliţiei în zonele cele mai complicate rasial şi în statele sudice continentale a dobândit o creştere exponenţială şi discriminarea a devenit tot mai vizibilă în multe arii de pe teritoriul SUA. Tolerarea limbajului şi manifestărilor urii a încurajat formule de violenţă şi abuzuri ale poliţiei împotriva populaţiei de culoare care au culminat cu cazul George Floyd, care a servit de declanşator actualei crize.

De la marşurile civice legitime de condamnare a violenţei forţelor de ordine şi abordărilor extreme şi discriminatorii la adresa populaţiei de culoare, s-a ajuns repede la politizarea acestor marşuri şi la preluarea lor, de la un punct încolo, de către grupări şi structuri organizate pentru a amplifica ura, umilinţa suferită şi frica populaţiei de culoare şi a minorităţilor, în general, şi pentru a forţa emoţional grupuri deja frustrate şi suferinde, mergând până la incitare la violenţă şi la atacurile asupra proprietăţilor şi furturile din magazinele americane. Amplificarea strigătelor şi manifestărilor extremiste de toate culorile, în toate diapazoanele – de la zona extremei drepte albe la extrema stângă susţinătoare a mişcărilor de protest violente ale populaţiei de culoare şi la ANTIFA - organizaţia antifascistă cu rădăcini în anii 20-30 în Germania şi Italia şi preluată de Uniunea Sovietică şi instrumentată în statele post-sovietice şi în cele democratice – toate au degenerat şi creat haosul actual.

armata casa alba

Ameninţarea cu scoaterea Armatei pe străzi - amplificator de criză

Rănile profunde exhibate de actuala criză socială şi răbufnire din stradă în marile oraşe americane nu fac decât să repete evenimente trecute şi acţiuni care au fost cel puţin la fel de dure, de la mişcările pentru drepturile populaţiei de culoare din anii 50-60 culminând cu asasinarea lui Martin Luther King în 1968 la revoltele de stradă ale populaţiei de culoare din 1992, după cazul Rodney King – tot o brutalitate excesivă a poliţiei – care au oprit cariera politică a preşedintelui George H.W.Bush la un singur mandat prezidenţial – şi la cele legate de condamnarea lui O.J. Simpson. Firul roşu rămâne o anumită cantitate de rasism dormant în cele mai profunde cotloane ale societăţii americane şi percepţia populaţiei de culoare că e discriminată şi nu are acces egal la oportunităţi în America.

Definiţiile şi criticile extreme din aceste zile vin pe filonul grav al sublinierii unor elemente de istorie din trecutul american deloc simple. Mai întâi mitul fondator al cursei aurului şi cea a ocupării Vestului Sălbatec care s-a soldat cu decimarea populaţiei indienilor americani, populaţia băştinaşă. Apoi epoca sclavagismului agricol al Sudului dinaintea Războiului de Secesiune are propriile sale răni şi păstrează numeroase umbre asupra Americii, care sunt lesne de valorificat pe platforme extreme. Ku Klux Klanul şi rasismul transpus în violenţă directă şi executarea liderului mişcării pentru drepturile civile ale populaţiei de culoare, Martin Luther King, e al treilea episod greu de explicat, reprobabil şi complex prin efectul gestiunii sale întârziate, imperfecte şi neterminate, dar şi prin rănile profunde acutizate şi cronicizate în timp.

Reacţiile şi recursul la limbajul forţei şi al represiunii a fost îmbrăţişat de către preşedintele în exerciţiu, Donald Trump, influenţat de campania care se apropie. Mai mult, miza valorificării politice şi electorale a crizei din stradă a forţat limitele comunicării şi a comportamentului inclusiv prin consilierea preşedintelui să adopte mesaje de compensare a reacţiilor mai neconvingătoare ale unor guvernatori, deopotrivă democraţi şi republicani, care au abordat mai înţelegător criza, lăsând să se scurgă şi să se estompeze tensiunile majore şi evitând ciocniri şi victime mai numeroase.

Anunţul recursului la Armată în cazul nestăpânirii suficiente a străzii cu utilizarea mijloacelor curente a creat şi mai mari turbulenţe şi reacţii dure de revoltă în stradă. Mai întâi pentru că în Statele Unite, recursul la forţă în spaţiul intern, ca sprijin al organelor de ordine se face cu ajutorul Gărzii Naţionale, care reprezintă rezerva de forţe şi suport al Armatei Statelor Unite. Recursul la Armată în crize interne se bazează pe o lege din 1807 care se referea la atacurile indienilor de la acea vreme asupra localităţilor americane de la linia de contact cu Vestul Sălbatec, şi presupunea apărarea drepturilor civile ale cetăţenilor americani, nicidecum reprimarea manifestări lor. Condiţiile de intervenţie a Armatei sunt stricte şi Pentagonul a reacţionat deloc mulţumit la aceste anunţuri belicoase ale Preşedintelui American.


FOTO EPA-EFE

Protest Black Lives Matter la Los Angeles FOTO EPA-EFE

Decizia în criză. Modul de acţiune şi dimensiunile absente ale acţiunii guvernamentale americane

Fireşte că violenţa nu este nici de acceptat, nici tolerabilă de către autorităţi. Apărarea drepturilor şi a proprietăţii americanilor de rând, a companiilor şi micilor afaceri în magazinele din centrele oraşelor americane este o responsabilitate directă a autorităţii. Însă analiza instrumentelor folosite arată un număr de deficienţe relevante. În plus, recursul la Armată şi afirmaţiile dure ca şi gesturile de forţă ale autorităţii, în momente de maximă tensiune şi emoţie, nu sunt de bun augur. Din contra, incită, provoacă şi riscă să accentueze spirala violenţei.

În mod normal infractorii trebuie interpelaţi de către Poliţie, infracţiunile probate şi persoanele vinovate arestate şi deferite justiţiei. Este cazul tuturor celor care au distrus sau tâlhărit în centrele oraşelor. Ei sunt lesne de identificat prin camerele de luat vederi şi de găsit şi ridicat unul câte unul de acasă. Fireşte că acţiunea trebuie să fie proporţională şi pedeapsa conformă vinii probate şi a prevederilor legii încălcate.

Un al doilea nivel vizează zona subterană a organizatorilor mişcărilor violente, a organizaţiilor extremiste şi provocatorilor de pe reţelele sociale. Aici există un întreg instrumentar al serviciilor de informaţii şi al FBI care are sub control evoluţiile din societatea americană şi găsesc sursele acestor violenţe. Şi legislaţia americană nu e deloc tolerantă cu această componentă a acţiunilor violente de protest, din contra. Fireşte că nu privilegiez susţinerile, presupunerile şi speculaţiile lui Susan Rice, fostul consilier pentru securitate naţională al Preşedintelui George W.Bush şi, ulterior, ambasador la Moscova, care declara că nu s-ar mira ca Rusia să fie cea care incită ambele părţi şi amplifică violenţa. Nu sunt probe în această direcţie, la această oră. Însă oricine ar avea asemenea agende e lesne identificabil şi va plăti.

Cel de-al treilea nivel, care lipseşte în cea mai mare măsură, este cel al dialogului. Dacă la nivelul primăriilor, la nivelele locale şi statale unele abordări au avut această componentă, Preşedintele american şi administraţia sa în întregime nu a abordat deloc dialogul concret, structurat şi acţiunile simbolice de reconciliere cu minoritatea de culoare. Recunoaşterea vinei, asumarea responsabilităţii, cererea de iertare în numele statului de la familia celui omorât în intervenţia brutală şi excesivă a Poliţiei, compasiunea şi empatia sunt elemente necesare în aceste situaţii grave şi modelul dat de la nivelul cel mai înalt, de la conducerea statului american, putea da cele mai bune rezultate. Un drum simbolic la mormântul lui Martin Luther King, o întâlnire cu reprezentanţii minorităţilor de culoare, o formulă de teleconferinţă cu primarii oraşelor afectate şi recomandarea dialogului şi angajării societăţii civile, a dimensiunii legitime a protestelor, era un bun exemplu şi un pas înainte foarte bun, în paralel cu mesajele ferme de apărare a proprietăţii şi siguranţei americanului de rând.

În plus, Preşedintele Donald Trump putea discuta cu Poliţia şi Inspectorul şef al DHS-Deparment of Homeland Security, eventual putea trimite mesaje Congresului, în legătură cu nevoia unei revizuiri a procedurilor Poliţiei – în care să fie implicaţi şi reprezentanţi ai societăţii civile şi organizaţiilor minorităţilor – a analizei stricte a intervenţiilor în forţă care au determinat decesele în detenţie sau în timpul arestărilor cetăţenilor ce culoare prin excesul de zel al Poliţiei. Reacţia şefului Poliţiei din Minneapolis, Medaria Arradondo şi discuţia cu pălăria în mână cu familia lui George Floyd, în semn de respect, ca şi cuvintele sale cum că poliţiştii care privesc fără reacţie la abuzuri sunt la fel de vinovaţi de moartea celui arestat, este un excelent exemplu natural de gestionare a crizei prezente. Deci exemple pozitive de oameni şi reprezentanţi ai autorităţii există chiar şi în criza prezentă, iar America are oameni dedicaţi şi lideri naturali cu reacţii potrivite, salutare şi de manual chiar şi în asemenea situaţii, pentru a putea ieşi cu bine şi din actualele confruntări de stradă.

Din contra, mersul cu Biblia în mână la biserica de lângă Casa Albă care a ars în proteste după ce au fost îndepărtaţi cu forţa şi prin violenţă protestatarii paşnici din faţa Casei Albe nu este cea mai bună acţiune care să calmeze spiritele. Aşa cum recursul la ameninţarea cu intervenţia Armatei şi admonestarea guvernatorilor care nu ar gestiona suficient de ferm criza şi nu ar controla străzile este la fel de detrimentală efortului de calmare a spiritelor, difuzare a tensiunilor şi limitare a violenţei în stradă.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite