Viaţa de film a unui tânăr sirian care a fugit de războiul de acasă şi a fost nevoit să trăiască 7 luni într-un aeroport

Hassan Al Kontar

Un tânăr sirian exilat în Canada poveşteşte cum a ajuns să-şi petreacă 7 luni în terminalul de sosiri din aeroportul Kuala Lumpur, după ce a ales să nu se înroleze în armată la izbucnirea războiului civil.

Hassan Al Kontar avea 30 de ani când a izbucnit războiul civil în Siria. El lucra în Abu Dhabi, în marketing, pentru o firmă de asigurări. 

Legile ţării sale îl obligau să se întoarcă şi să se înroleze în armată, dar a refuzat, acesta fiind punctul declanşator al poveştii sale de viaţă.

„Când am refuzat să mă înrolez, Ambasada Siriei nu mi-a mai reînnoit paşaportul. Fără el, nu mi-am putut extinde viza de muncă, aşa că am rămas fără serviciu. În următorii ani, am fost obligat să trăiesc ascuns – am rămas în Emiratele Arabe Unite ilegal”, a spus bărbatul într-un testimonial pentru The Guardian.

Cum a ajuns pe aeroportul din Kuala Lumpur

„Mi-am vândut lucrurile şi am lucrat la negru atunci când am prins ocazia, dormind în grădini publice sau scări. La sârşitul anului 2016 am fost prins de poliţie, iar după două luni de închisoare, am fost deportat în Malaysia”, a continuat Al Kontar.

Malaysia oferă refugiaţilor viză de sosire, însă nu şi azil, bărbatul fiind astfel nevoit să părăsească ţara după 90 de zile.

După ce mama şi sora lui şi-au vândut bijuteriile de aur, tânărul a făcut rost de 2.000 de dolari, cu care şi-a luat un bilet de avion spre Ecuador. Însă în ziua zborului nu i s-a permis să urce la bordul avionului – fără niciun fel de explicaţie.

„Pentru că nu am putut să obţin un ramburs, am cumpărat un bilet spre Cambodgia, într-o ultimă tentativă de a părăsi ţara. Am ajuns la aeroportul Phnom Penh International, însă mi s-a refuzat intrarea şi am fost întors în Malaysia cu acelaşi avion. Întrucât eram un deportat, nu puteam să reintru în Malaysia, aşa că, până găseam o altă soluţie, trebuia să rămân în exil la terminalul sosiri din aeroportul din Kuala Lumpur”, a spus Hassan Al Kontar pentru The Guardian.

Viaţa în aeroport: duş în toaletă

Rămas în imposibilitatea de a părăsi aeroportul, Hassan a încercat să găsească o soluţie până va putea face un nou pas. Doi egipteni, care fuseseră deportaţi din Coreea de Sud cu cinci zile mai devreme, i-au dat o pătură subţire şi i-au arătat unde să doarmă. Podeaua era rece şi dură, şi a rămas treaz peste noapte când doi poliţişti au venit să-l interogheze.

Air Asia, compania aeriană al cărei pasager încă era în mod oficial, i-a oferit trei mese pe zi. „Însă era mereu acelaşi lucru: pui şi orez”, povesteşte bărbatul. În timp, Hassan s-a împrietenit cu personalul aeroportului: pentru câţiva bani, un om de serviciu a fost de acord să-i aducă o cafea de la Starbucks; alţi membri ai personalului de la curăţenie s-au oferit să-i ia hainele acasă pentru a i le spăla. Singur, Hassan a găsit soluţii pentru a face duş dimineaţa devreme, în toaletele aeroportului, şi pentru a-şi încărca telefonul mobil.

Un grup de călători canadieni l-au ajutat pe Hassan 

„După o lună am început să mă îngrijorez şi să cred că aşa va arăta viaţa mea. Încercam să îmi reamintesc că nu sunt un criminal şi că nu era vina mea că ţara mea natală se afla în război”, povesteşte bărbatul.

„Aveam un telefon şi experienţă în marketing şi m-am întrebat dacă puteam să fac ceva ca asta să lucreze în avantajul meu. Mi-am făcut conturi de Twitter şi Instagram şi am început să-mi împărtăşesc povestea. La început am avut puţine răspunsuri, însă după ce BBC News Asia mi-a preluat povestea, interesul a crescut.”

Hassan a devenit, în scurt timp de la preluarea poveştii sale, o vedetă a aeroportului din Kuala Lumpur. Printre pasagerii care veneau să facă poze cu el, un grup de canadieni a luat în serios problema bărbatului şi a făcut demersurile necesare pentru ca sirianul să poată cere azil în Canada.

„Am petrecut şapte luni în aeroport şi alte două într-un centru de detenţie, dar aş fi îndurat ani de zile în uitare, atâta timp cât ştiam că voi recâştiga în cele din urmă un gram de libertate. Mulţi alţi sirieni nu au fost atât de norocoşi - dacă mama mea nu ar fi insistat să învăţ limba engleză în copilărie, iar tatăl meu nu m-ar fi învăţat să fiu calm şi răbdător, nu aş fi ajuns aici.”

Acum, Hassan lucrează la Crucea Roşie Canadoană şi îi ajută pe refugiaţi să se relocheze. A scris şi o carte despre experienţa sa în aeroport: Man@the_airport (Un om la aeroport).