Lovitură de stat sau lovitură de teatru?

Lovitură de stat sau lovitură de teatru?

Puciul de la sfârşitul săptămânii trecute din Turcia a eşuat Foto: GettyImages

Puciul eşuat din Turcia a ridicat multe semne de întrebare şi dat naştere multor speculaţii, în special cu privire la cine sunt cei care au fost de fapt în spatele acestei acţiuni, dar şi cu privire la modul în care poate fi folosită aceasta de actualul lider de la Ankara.

Ştiri pe aceeaşi temă

Pe măsură ce tentativa de lovitură de stat se derula, „nu a avut loc nicio încercare serioasă de a captura conducerea politică, niciun lider nu a fost gata să iasă la rampă, nu a existat o strategie de comunicare, nici capacitatea de a mobiliza o masă critică la nivelul armatei sau al societăţii“, subliniază cotidianul american „The New York Times“ într-un editorial despre puciul eşuat din Turcia. În locul tuturor acestora, aduagă  publicaţia citată, au existat un pluton de soldaţi pe un pod în Istanbul şi un atac, aparent necoordonat, asupra unor clădiri guvernamentale din Ankara.
 
A fost însă suficient pentru ca preşedintele Recep Tayyip Erdogan, vorbind la telefonul său mobil prin intermediul aplicaţiei FaceTime, să-i cheme pe susţinătorii săi în stradă pentru a pune capăt insurecţiei. Principalul beneficiar al acestui tumult va fi, fără îndoială, Erdogan, care va folosi aceste evenimente pentru face noi paşi spre o Turcie islamistă autocrată, mai scrie „The New York Times“, adăugând că asta nu înseamnă însă că Erdogan a fost cel care a înscenat această tentativă de lovitură de stat. 
 
Armata turcă este izolată de societate şi este plauzibil ca un grup de ofiţeri să fi crezut că societatea polarizată se va revolta dacă va exista impulsul necesar. Dacă este adevărat, au greşit, iar această eroare a costat peste 290 de vieţi.
 
Numai că în Turcia lui Erdogan, marcată de instabilitate şi, din 2015 încoace, şi de violenţe, nu este de mirare că abundă teoriile conspiraţioniste. 
 
Încercarea lui de a da vina pe clericul musulman Fethullah Gullen, un fost aliat al său, care trăieşte acum în Pennsylvania, SUA, reprezintă o parte a acestui model de intrigă şi neclaritate. 
 
În această ceaţă a Turciei lui Erdogan un lucru pare clar: la mai bine de 35 de ani de la ultima lovitură de stat şi aproape 20 de la intervenţia militară din 1997, turcii ţin la instituţiile lor democratice şi la ordinea constituţională. Şi chiar dacă devin tot mai furioşi pe preşedinte, tot nu vor să facă paşi înapoi. 
 
Pe de altă parte, o lovitură de stat reuşită ar fi fost un dezastru, având în vedere sprijinul masiv de care se bucură Erdogan în Anatolia, mai ales în rândul conservatorilor religioşi. La moscheile din întreaga ţară imamii au reluat mesajul preşedintelui, chemând oamenii în stradă. Cel mai probabil, o administraţie controlată militar ar fi avut de înfruntat o insurgenţă  ]n stil sirian a islamiştilor, dar şi a altora. Risipirea a ceea ce a mai rămas în Orientul Mijlociu din instituţiile democratice ar fi fost devastatoare. 
 
În acest context, nu este deloc de mirare că preşedintele SUA, Barack Obama, şi secretarul de Stat american, John Kerry, „au căzut de acord că toate partidele din Turcia ar trebui să sprijine guvernul democratic ales al Turciei“, să dea dovadă de reţinere şi să evite orice violenţe şi vărsare de sânge.
 
Numai că „reţinere“ este un cuvânt ce nu se regăseşte în vocabularul lui Erdogan. Potrivit lui Philip Gordon, care a lucrat pentru preşedintele Obama ca specialist în zona Orientului Mijlociu, Erdogan ar putea face uz de această ocazie nu pentru a aplana divergenţele, ci pentru a-şi urmări adversarii, a frâna şi mai mult libertatea de expresie şi pentru a acumula şi mai multă putere. De altfel, în numai câteva ore au fost arestaţi 3.000 de militari, iar aproape 3.000 de judecători au fost destituiţi. 
 
Şi nu este exclus ca prigoana „guleniştilor“ şi a susţinătorilor statului kemalist să continue. La fel cum nu este exclusă o încercare rapidă a lui Erdogan de a reforma Constituţia printr-un referendum şi crearea unei funcţii prezidenţiale cu atribuţii sporite. Acum poate invoca şi faptul că numai astfel de puteri ar ţine duşmanii departe.
 
Faptul că lovitura de stat din Turcia a eşuat nu înseamnă că democraţia a învins şi nici că nu vor urma lucruri mult mai rele, având în vedere că Turcia ar putea cădea în autocraţie. Iar SUA şi aliaţii săi nu vor putea face prea multe.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: