„Valea Toxică” din Canada: „Cu cât mai mulţi nori pe cer, cu atât mai mulţi oameni vor muri”

Localnicii o numesc „Aleea Cancerului”, „Valea Toxică” sau „Valea Chimicalelor”. Asta pentru că, aici, rata de persoane care dezvoltă cancer este mult mai mare decât media naţională - la fel cum sunt şi numărul avorturilor spontane şi cel al copiilor născuţi morţi. „Aici” înseamnă zona industrială din oraşul canadian Sarnia: 25 de kilometri pătraţi pe care îi împart în jur de 60 de uzine şi rafinării petrochimice.

40% din industria petrochimică a Canadei este înghesuită în cei 25 de kiloemtri pătraţi din Sarnia. Benzină, plastic, pesticide, fertilizatori, cosmetice - toate se produc aici. Doar în 2013, zona industrială va genera vânzări de 24 de miliarde de dolari. 

Este, totodată, şi cea mai poluată zonă din Canada. Doar în prima jumătate din 2013 au avut loc 3 scurgeri de hidrogen sulfurat. Una dintre ele a îmbolnăvit mai mulţi copii de la o şcoală din apropiere, care au ajuns de urgenţă la spital. În Primul Război Mondial, britanicii au folosit hidrogenul sulfurat ca armă chimică. Jurnaliştii VICE au realizat un documentar despre problemele cu care se confruntă comunitatea locală din Sarnia.

„Te simţi ca un eşec, simţi că n-ai reuşit să ai grijă de copiii tăi. Te simţi neputincios”, spune Christine Rogers, ale cărei trei fiice au fost afectate de scurgerea de hidrogen sulfurat care a avut loc în ianuarie 2013 la rafinăria Shell aflată în Valea Toxică. 

Când erau mici, fetele credeau că ţevile din care iese fumul care acoperă „Valea Toxică” sunt „făcători de nori”. După ce mama le-a explicat că este de fapt vorba despre poluare, ele au găsit o nouă zicală „the more clouds in the sky, the more people will die / cu cât mai mulţi nori pe cer, cu atât mai mulţi oameni vor muri”. 

Scurgerea de hidrogen sulfurat nu a fost anunţată de Shell, nici sesizată de autorităţi: atunci când au simţit mirosul de ouă clocite în aer şi au văzut că mai mulţi copii se simt rău, profesorii de la acea şcoală i-au dus la spital şi au semnalizat o posibilă scurgere. 

Pentru că Shell nu a oferit niciun fel de informaţii şi nici n-a recunoscut scurgerea, copii au fost diagnosticaţi greşit ca având gripă când, de fapt, se îmbolnăviseră din cauza expunerii la hidrogen sulfurat. 

„Vrem să se schimbe. Dacă scurgerea era mai mare? Companiile care lucrează aici trebuie să investească în tehnologie, să pună siguranţa deasupra dolarilor. Dar auzim mereu că ar costa prea mult. Nu-mi pasă de banii tăi, vorbim despre copiii mei!”

Valea toxică din Canada, prima parte

Jurnalistul VICE merge apoi la rafinăria Shell, una dintre cele mai mari din zonă. „Aerul miroase a benzină.” În ultimele cinci luni au avut loc trei scrugeri de hidrogen sulfurat de la această rafinărie. 

La mijlocul anilor 1800, au fost descoperite zăcămintele de ţiţei din Sarnia. În anii 40, zona a fost puternic industrializată pentru a susţine eforturile de război. 

O comunitate de localnici a fost forţată să se mute de aici în 1942, când în zonă au sosit numeroşi industriaşi şi muncitori pentru a înfiinţa o fabrică de cauciuc pentru Corporaţia Polymer. Producţia se îndrepta exclusiv către Forţele Aliate în eforturile din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. 

Apropierea de SUA au transformat Sarnia într-o adevărată poartă pentru activităţile comerciale cu produse petrochimice. 

Marile companii s-au îmbulzit să cumpere pământ de la nativii Aamjiwnaang, totul într-o perioadă în care conceptul de protejare a mediului înconjurător sau de standarde ecologice nu exista. 

„Istoria n-a fost dreaptă cu nativii Aamjiwnaang, nu există dubiu. Dar ceea ce am încercat să fac a fost să mă asigur că această generaţie va duce o viaţă mai bună”, spune Mike Bradley, care de 25 de ani este primarul oraşului Sarnia. 

„Prima a fost fabrica de cauciuc, care a avut nevoie să fie lângă apă pentru a putea exporta în timpul războiului. Apoi celelalte uzine au apărut în jurul ei, tot lângă apă, în mijlocul pământurilor nativilor, care acum au fost transformate în rezervaţie. Cu siguranţă că astăzi nu s-ar mai permite aşa ceva”, continuă el. 

Jurnalistul VICE este condus apoi de Ada Lockridge, locuitor din rezervaţia Aamjiwnaang, la un lac din apropiere, unde înainte se organiza sărbătoarea nativilor Aamjiwnaang. Aceasta până când oamenii de ştiinţă au arătat cât de infestată este apa.

Elementul găsit în cea mai mare concentraţie în lac este mercurul. Pentru oameni a fost amplasat un panou pe care, sub imaginea unui craniu cu două oase, este explicat pericolul. Animalele sălbatice însă continuă să intre şi să bea apa. Gâştele sunt dezorientate, nu mai reuşesc să zboare. 

Ada este şi fondatoarea unui grup independent de control, numit „Brigada Găleată”, care testează periodic aerul pentru a depista scurgeri nedeclarate de substanţe toxice, cu ajutorul unui aparat special. 

Valea toxică din Canada, partea a II-a

Practic, este vorba despre o pungă aflată în interiorul unei găleţi cu capac etanş. Punga se umple cu aer printr-un mic orificiu, la care este conectat un filtru electric, asemănător unui mic aspirator. 

De multe ori, localnicii sunt cei care anunţă compania că există o scurgere, povesteşte activista. 

„Trăim într-o lume în care companiile petroliere au o putere uriaşă, de multe ori chiar şi în faţa guvernelor. Aşa că rămâne pe seama activiştilor ca Ada Lockridge să se opună”, spune Jim Brophy, om de ştiinţă specializat în ecologie, care lucrează de multă vreme în Sarnia.