Că lumea o ia razna şi noi împreună cu ea cred că nu mai există vreo posibilă îndoială. Dubiile care existau până acum priveau doar viteza cu care se produce fenomenul şi, mai ales, zonele în care înfloreşte şi devine predominant. Opinia generală era că democraţiile consolidate sunt scutite de asemenea derive, căci doar de aceea orice intelectual creşte cu lista de lecturi obligatorii în care figurează în mod obligatoriu „Ferma animalelor”.
Tindem să calculăm gravitatea unui lucru, chiar şi a războiului, după modul în care acesta devine subiect de dezbatere televizată.
Organizatorii dezbaterii de joi, 30 iunie, au fost LARICS (Laborator pentru Analiza Războiului Informaţional şi Comunicare Strategică), Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române şi German Marshall Fund România.
Puterea de imaginaţie destructivă a contemporanilor noştri atinge performanţe cu totul excepţionale, întru bucuria generalilor activi şi ciuda celor pensionarilor care văd acum uriaşele beneficii de a trece direct de la simulările de tip „war games” la realitatea din teren, folosind jucării sofisticate care vor îndeplini fără ezitare, până la capăt, ordinul de a ucide.
Până unde merge unitatea Occidentului şi capacitatea sa reală de a impune măsuri coercitive ca răspuns la o situaţie de criză deosebit de gravă, cu certe implicaţii continentale sau globale şi care, potenţial, poate ameninţa ordinea planetară?
Deocamdată, lăsând în răstimp militarii şi civilii ucraineni să moară sub atacurile din ce în ce mai dure ale ruşilor, liderii lumii libere nu par să ştie care este cea mai bună opţiune.
În prima parte a acestei analize, am încercat să scoatem în evidenţă în principal felul în care se vede Turcia prin prisma unor teoreticieni renumiţi în geopolitică.
Este ceva cu totul nou chiar în această lume a nebuniei fără limite în care ne-am obişnuit că suntem condamnaţi să trăim. Este ceva nou deoarece decizia Rusiei de a transfera capacităţi nucleare către Belarus este ceva mai mult decât au făcut-o vreodată americanii în calitatea lor de principală putere nucleară din NATO.
Foarte rar, într-un asemenea context tradiţional sensibil, să vezi cum un purtător de cuvânt al Biroului Naţiunilor Unite pentru drepturile omului iese cu o declaraţie oficială, extrem de fermă şi amănunţită, în fapt o acuzaţie la adresa forţelor de securitate israeliene care s-ar face direct responsabile de uciderea ziaristei Abu Akleh de la Al Jazeera şi de rănirea colegului său Ali Sammoudi
Se schimbă jocurile fundamentale şi marele joc, această Nouă Ordine
Mondială s-a instalat într-o foarte periculoasă formulă duală, din ce în
ce mai adversativă şi eliminând treptat canalele de dialog formale şi
informale.
Simplu. Teribil de simplu. Cumplit de la îndemână. Ieftin de declanşat, fără cheltuieli sau personal excedentar, fără arme sofisticate şi fără armate din Războiul stelelor. E de ajuns doar un atac banal, chiar cu arme din trecutul război mondial sau, dacă bate sărăcia la uşă, cu câteva încărcături de explozibil bine plasate unde trebuie, eventual după indicaţiile unor băieţi cu pregătire minimală în Siria, Afganistan sau Irak.
Greşită şi profund pernicioasă concentrarea atenţiei pe un singur focar de conflict, în speranţa secretă că, încă nu ştim cum dar sigur că va fi aşa, presiunile internaţionale vor reuşi să schimbe planurile Moscovei şi, în consecinţă, să-l silească pe Putin să ordone retragerea totală a armatei din Ucraina şi să ceară şi scuze.
În materialul de astăzi al revistei presei „China la zi” vă prezentăm trei texte din mass-media chineză din saptămâna 12-15 iunie, care accentuează în primul rând dubla tensiune din relaţia SUA – China.
De ieri se schimbă fundamental parametrii jocului care, oficial, este extins de la categoria „operaţiune militară specială” la ceea ce este de fapt şi de drept, adică doctrina rusă neo-imperială. Cumplită, activă şi de-abia de acum înainte prezentată oficial cu justificare istorică legată de supravieţuirea naţiunii ruse în istorie.
În materialul de astăzi al revistei presei ,,China la zi”, vă prezentăm o declaraţie de presă publicată pe site-ul oficial al MAE chinez şi trei texte din mass-media chineză de la sfârşitul lunii mai şi începutul lunii iunie.
Printre consecinţele, multe şi nefaste, ale „operaţiunii militare speciale” a Rusiei în Ucraina, se numără şi impulsul extrem de puternic dat procesului de separare a apelor între emisferele de putere ale lumii.
Se petrece o schimbare majoră de paradigmă. Este una care se impune
rapid, chiar extrem de dur odată cu înţelegerea adevărului pe care-l tot
transmit semnalele analiştilor politici, economici şi militari
specializaţi în compunerea scenariilor de evoluţie pe termen lung şi
foarte lung.
Poate vă mai amintiţi afirmaţiile a cel puţin două generaţii de
politicieni cât se poate de solemni şi serioşi care au anunţat decesul
ordinii bipolare despărţite de Cortina de Fier.
Decenii la rând, mulţi est-germani s-au simţit mai apropiaţi de Rusia decât concetăţenii lor din vest. Dar opoziţia faţă de războiul Rusiei împotriva Ucrainei pune acum în umbră nemulţumirile istorice legate de vest.
Întrebare legitimă lansată de Catherine de Bolle, preşedinta EUROPOL într-un interviu pentru Welt am Sontag. Legitimă pentru că vine dintr-o lungă şi extrem de neplăcută linie de multe amintiri legate de ce s-a întâmplat în timpul războiului din fosta Iugoslavie şi în anii de după.
