Ce conţineau pachetele misterioase primite din China de mii de americani: seminţe din ierburi comune, dar potenţial periculoase 1

Extrem de sugestivă reacţia pe care conflictul între Armenia şi Azerbaidjan o dezvoltă în zone diverse ale planetei, pe măsură ce începe să se audă vocea unor actori cu interese majore în regiune, totul parte a aceleiaşi mari bătălii pentru redefinirea spaţiilor de influenţă care opune super-puterile după ce americanii au plecat progresiv din diverse puncte strategice ale planetei, în acest caz Asia şi Orientul Apropiat.

Datele de plecare: decizia Consiliului UE care, pentru prima oară, impune sancţiuni împotriva atacurilor cibernetice. Sunt vizate direct Rusia, China şi Coreea de Nord.

Şcoala diplomatică de la Kremlin, una dintre cele mai experimentate din lume, îşi propune de mulţi ani un pariu global, extrem de interesant şi la fel de riscant ca orice pariu geostrategic de asemenea amploare.

A început un protest extrem de larg răspândit faţă de lideri politici de primă mărime care au ratat complet şi tragic managementul crizei şi şi-au lăsat ţările să intre pe primele locuri în clasamentul mondial al infectărilor şi al deceselor provocate de COVID-19.

Politic vorbind, epoca post-pandemie a fost deja iniţiată. Şi vedem cum, deja, încep să se despartă apele şi apare o nouă ordonare de jocuri, un nou raport incipient de relaţii între state. Incipient pentru că jocul este foarte recent, dar cu perspective de a produce o separare de nivele competiţionale între state şi, în consecinţă, la un noi raporturi de putere.

Asta ne învaţă întreaga harababură care a cuprins toate sistemele politice şi administraţiile care s-au găsit complet descoperit şi nepregătite pentru a face faţă unui asemenea şoc de dimensiuni planetare.

Vineri, rarisimă suprapunere de evenimente cu puternică valoare simbolică prin care Erdogan al Turciei semnalizează lumii că începe recuperarea unor elemente fundamentale ale istoriei de odinioară a ceea ce a fost Imperiul Otoman.

Continuă şi se amplifică internaţionalizarea conflictului din Libia, acum din ce în ce mai asemănător cu jocul războinic din Siria şi într-atât de aproape de ţărmurile şi interesele vitale ale europenilor încât, la limită, chiar s-ar putea să-i vedem pe unii că se trezesc şi reacţionează.

O săptămână fierbinte a dus la schimburi majore de focuri la frontiera armeano-azeră. Explozia de violenţă cu cel puţin 16 morţi, numeroşi răniţi şi un general azer ucis depăşeşte obişnuitele schimburi de focuri de frontieră

Opţiunea fermă a Germaniei pentru proiectul complex North Stream cu cele două rute ale sale a schimbat totalmente peisajul european de putere tradiţional care se baza, în mare, pe reţeaua energetică de transport care vine din Rusia şi trece prin Polonia şi Ucraina.

Azi, ministrul rus al apărării, generalul Serghei Şoigu, a anunţat că, la ordinul direct al lui Vladimir Putin, a fost lansat un exerciţiu-surpriză („snap exercise“) la care iau parte 150.000 de militari, implică peste 26.000 de sisteme de arme, 414 avioane şi 106 nave de luptă în districtele militare Sud Vest şi Est ale Rusiei, antrenând şi unităţi de aviaţie şi infanterie marină din Flota de Nord şi Flota din Pacific.

Tehnic vorbind, ceea ce este prezentat acum drept un conflict grav şi în dezvoltare la graniţa între armeni şi azeri este, cel puţin până în acest moment, o micuţă ciocnire frontalieră dintre acelea multe care se petrec lunar în diverse zone ale lumii fără ca, imediat, să vedem implicarea cu ofertă de mediere a OSCE.

De ce îşi va menţine Occidentul numărul de locuitori? * Care va fi prima economie a lumii în 2035? * Insuportabila presiune a Africii asupra Europei.

Zilele trecute am vorbit despre posibilele consecinţe ale anunţatului acord de cooperare strategică extinsă între China şi Iran, un element care ar putea schimba multe sau chiar foarte multe dintre raţionamentele pe care s-au clădit în ultimele decenii actualele structuri de securitate din Orientul Apropiat.

În faţa catastrofelor, masele îşi doresc lideri tari. Cu cât bilanţul lor e mai jalnic, cu atât liderii sunt mai fericiţi să se afişeze în postúri superbe: tari, puternici, regali. E ridicol? Da, dar cui să-i mai pese?

Printre acestea, în continuare fascinat prin proiectele şi realizările pe care le consolidează, este Proiectul Noului Drum al Mătăsii, cu rutele sale terestre şi maritime care, acum, se extind, se întrepătrund, generează noi structuri de asociere, cu promisiunea că lumea s-ar putea lega într-o viitoare bunăstare împărtăşită între ţările participante.

Probleme enorme în perspectivă imediată, căci graficul de mai jos se confirmă, primul reactor din cele patru ale primei centrale nucleare din zonă, centrala Barakah situată în zona Dahfra de lângă Abu Dhabi (Emiratele Arabe Unite) fiind deja alimentat în martie cu combustibilul necesar.

Libia a devenit ţara unde populaţia, cu aspiraţiile sale cele mai simple, nu mai contează. Deţinerea zăcămintelor de petrol reprezintă cauza confruntării dintre cele două tabere libiene. Iar  oficiali de la Ankara privesc spre harta Libiei ca spre un tort, din care îşi doresc felia cea mai mare. Şi nu oricând, ci tocmai după ce au readus biserica muzeu Sofia la condiţia de moschee, biciuind orgoliile bisericilor ortodoxe. Iar Papa Francisc tace.

Înainte de orice, să precizăm că din 1453 încoace Sfânta Sofia nu mai este biserică. Iar, ca muzeu, ea este la fel de indiferentă pentru creştinism ca şi o moschee.

Ocupaţi cu numărarea celor infectaţi cu perfidul COVID, în noul tsunami al crizei din sezonul primăvară – vară, suntem prea puţin atenţi la ceea ce se întâmplă prin jur. Să fie la alţii!