Va fi prezentat public, pe 9 august 2021, sub egida Panelului Interguvernamental asupra Schimbărilor Climatice, sub un titlu neutru şi foarte puţin apetisant „Working Group I contribution to the Sixh Assessment Report“.
Aproape întreaga comunitate de experţi interesată de dinamica de putere
din Orientul Mijlociu consideră Libanul un jucător regional cu un viitor
fragil.
Ne interesează răspunsul? Poate că ar trebui, măcar de dragul teoriei militare prin prisma căreia ar trebui să analizăm simetriile între acest al doilea război finalizat după cum se vede de coaliţia internaţională la care am participat la cererea SUA şi eşecul din Afganistan.
Patriarhia Ecumenică de la Constantinopole îl prezintă pe Întâi Stătătorul său, Bartolomeu, drept lider spiritual a 300 de milioane de creştini ortodocşi la nivel mondial. Dar cifra este aparent mai mică.
„Ai grijă ce-ţi doreşti, că s-ar putea să ţi se întâmple”, spune o pildă românească. Ea se aplică perfect situaţiei Rusiei în cazul Afganistanului, mai ales acum, după retragerea americană şi a NATO.
Dintr-o iniţiativă remarcabilă şi simbolică tocmai prin unicitatea ei, demersul de a boicota o ediţie a a Joscurilor Olimpice în semn de protest pentru că ţara organizatoare încalcă masiv drepturile omului, a devenit un gest comun, aproape reflex, marcând începutul coborârii - eu cred definitive - a sportului în împuţita lume a politicii, cu toate consecinţele care derivă de aici.
Rezultatele alegerile parlamentare din Republica Moldova au produs o mare bucurie în rândul românilor din toată lumea. Partidul preşedintei Maia Sandu are majoritatea în Parlament. O victorie impresionantă, la care a contribuit foarte mult şi Diaspora.
Deocamdată, pentru OMS, varianta „Lambda“, iniţial descoperită în Peru în august 2020 şi cunoscută sub denumirea de C.37, este o „sursă de îngrijorare“. Cei de LiveScience spun că o asemenea clasificare înseamnă că C.37 a fost identificată ca apărând frecvent în diferite comunităţi umane. Variantele suferă mutaţii care, într-un anume fel, produc schimbări în virus, care duc, de exemplu, la simptomele atipice.
Există, după cum aţi observat, preşedinţi şi preşedinţi-actori, în rol de slujnică, argat, aliat mic şi speriat, personaj indiferent, figurant schimbându-şi opiniile precum bate vântul unei istorii care operează, adeseori, cu bisturiul unei ironii tăioase şi definitive.
În momentul în care talibanii transmit că deţin acum controlul a aproximativ 85% din teritoriul afgan (poate o exagerare propagandistică, dar corespondenţele din zonă şi serviciile militare de informaţii confirmă un avans fulgerător al trupelor rebele), să vedem dacă există vreo urmă de speranţă pentru ceea ce a fost construit în ultimii 20 de ani ca perspectivă occicdentală în Afganistan.
De-abia acum, lent şi deja spectaculos, se deschid privitorilor câteva
dintre marile mize geo-strategice din proiectul Noului Drum al Mătăsii,
toate explicând de ce, până în ultimul moment, occidentalii au trimis
atâtea forţe militare în Afganistan, dincolo chiar de evidenţa pierderii complete a războiului şi a inutilităţii confruntării cu
talibanii, vechii lideri nou confirmaţi ai Emiratului Islamic al
Afganistanului.
Sigur că ceea ce veţi citi în continuare nu sunt decât opiniile unui ziarist american specialist - de mult timp - în probleme militare şi de securitate, cu o expertiză semnificativă în spaţiul rusesc.
De mulţi ani de zile, problema prevenţiei şi identificării celor mai bune soluţii de management care să facă în aşa fel în crizele să nu se transforme în catastrofe reprezintă principala preocupare a politicienilor din ţările acelea unde se practică buna guvernare.
Orientul Mijlociu este din nou în fierbere. Întâlniri diplomatice între Egipt, Iordania şi Irak unde se încerca crearea unei colaţii a ţărilor din regiune, denumită Noul Levant, în Iran a fost ales preşedinte Ebrahim Raisi un cleric ultraconservator iar în Siria şi Irak locaţiile militarilor americani sunt lovite de rachete şi drone ale miliţiilor islamiste coordonate de Teheran. Ce urmează?
Dezbaterea privind schimbările globale a pornit de ceva vreme şi a intrat deja în corpusul comun faptul că vorbim sigur de o înfruntare democraţii-autocraţii şi SUA-China.
Context. Având în vedere că puterea reală în Iran este deţinută de mai bine de patru decenii de instituţia Liderului Suprem şi de Corpul de Gardă al Revoluţiei Islamice (IRGC), a căror misiune este de a apăra sistemul islamic şi idealurile sale împotriva tuturor provocărilor interne şi externe, apare următoarea întrebare:
Iarăşi se suprapun criteriile şi s-ar putea ca din entuziasmul atât de mult doritei relaxări, decidenţii să fi anunţat mult prea rapid măsuri de anulare a măsurilor de protecţie.
A trecut mai bine de jumătate de secol de când a fost adoptat textul Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Arabia Saudită, unul dintre statele care s-au abţinut de la a îşi exprima opţiunea la acel moment, pare că şi-a dislocat complet tiparul conservator care a caracterizat-o până în acest moment, optând pentru o imagine alternativă mai sofisticată de ţară care încurajează schimbarea şi modernizarea.
Oricât ar părea de ciudat pentru coordonatorii politicii noastre
externe, suntem înconjuraţi de jocurile profesioniste ale unor ţări care
reuşesc să-şi extindă interesele economice şi politice (susţinute cu
mijloacele militare de rigoare) cu mult dincolo de teritoriul lor fizic.
Alegerile de duminică din Armenia au dat câştig de cauză Premierului Nikol Pashinyan, cu o majoritate confortabilă. Nu că ar fi o surpriză, era un rezultat anticipat, a cărui amploare, după redistribuire, ar putea fi şi mai important, dacă rămâne un singur alt partid în Parlament.
