Secretarul General al ONU a îndemnat la calm şi la respectarea suveranităţii şi teritorialităţii Ucrainei, motiv pentru care ar trebui să atragem totodată atenţia asupra unor capcane în care inclusiv o parte a mass mediei din România a căzut involuntar, prezentând evenimentele mai sus amintite ca având loc în “apele teritoriale ale Rusiei”, ceea ce ar echivala cu recunoaşterea de facto a anexării Peninsulei Crimeea.

La rândul său, Donald Tusk, Preşedintele Consiliului European, a condamnat folosirea forţei de către Federaţia Rusă, cerând eliberarea navelor şi a echipajului acestora, în timp ce Johannes Hahn, Comisarul pentru vecinătate europeană, a catalogat evenimentele din Azov drept inacceptabile.

În tot acest context, Senatul SUA şi-a asumat iniţiativa, cerând un răspuns ferm, concretizat prin impunerea unor noi sancţiuni economice Federaţiei Ruse, subiect preluat apoi de către Kurt Volker, reprezentantul special al SUA pentru Ucraina, care a confirmat efectuarea unei vizite oficiale la Bruxelles, pentru a discuta cu oficialii europeni despre posibilitatea impunerii unor sancţiuni suplimentare.

Polonia şi Estonia s-au alăturat deja unei asemenea iniţiative, arătând că, fără consolidarea presiunii internaţionale, Moscova nu va fi dispusă să fie un partener viabil pentru dialog. Situaţia Ucrainei este elocventă în acest sens, fiind o lecţie pe termen lung pentru întreaga regiune extinsă a Mării Negre, incidentele din Azov fiind privite de către Kiev şi ca o strategie prin care Moscova urmăreşte destabilizarea economică din Estul Ucrainei în scopul de a slăbi coeziunea socială concomitent cu intenţia de a creşte nemulţumirile faţă de leadershipul politic.

Mai apoi, dincolo de extinderea sancţiunilor, creşterea sprijinului internaţional pentru Ucraina trebuie să constea şi în dezvoltarea capacităţilor militare defensive ale acesteia, iar evenimentele recente au determinat atât Marea Britanie, cât şi Statele Unite să crească suportul acordat Ucrainei pentru dezvoltarea capacităţilor sale navale din regiune. În final, presiunea diplomatică internaţională va trebui să se axeze asupra respectării dreptului maritim şi a traficului naval din strâmtoarea Kerci, conform acordului ruso-ucrainean din 2003, motiv pentru care navale cu pavilion ucrainean ar trebui să aibă la bordul lor observatori ai OSCE dar şi ale altor organizaţii internaţionale.

Dacă Ucraina nu va fi susţinută cu fermitate de către comunitatea internaţională, cu precădere UE şi NATO, incidentele din Kerci şi Azov vor transforma această Mare într-un lac rusesc, delimitând practic graniţele doar în conformitate cu interesele Federaţiei Ruse, poziţionând Kremlinul pe o poziţie ascendentă care i-ar putea permite continuarea unor acţiuni agresive regionale.