E adevărat că Secretarul de Stat al SUA a anunţat creşterea cooperării în domeniul securităţii şi apărării, a anunţat susţinerea pentru independenţa, integritatea teritorială şi suveranitatea Ucrainei şi a avertizat Rusia că Statele Unite vor răspunde dacă acţionează „nesăbuit”, cu referire la o eventuală nouă aventură militară în Estul Ucrainei, în Marea Neagră, Marea Azov sau din Crimeea. Dar principalul mesaj public a vizat echivalarea ameninţării externe, reprezentată de un atac al Rusiei cu ameninţarea internă, determinată de corupţie, oligarhi şi lipsa de reforme.

Anthony Blinken a avut şi un alt rol la Kiev: să calmeze aşteptările exagerate ale Kievului pe terţe direcţii. Mai întâi, perspectiva integrării Ucrainei în NATO şi UE a fost temporizată tocmai de referinţa la lipsa reformelor interne, a combaterii corupţiei, aşezării statului ucrainean pe drumul sustenabil al construirii statului de drept şi al eliminării problemelor majore din justiţie. Apoi solicitarea Kievului ca SUA să intre în formatul Normandia a fost şi ea descurajată pe baza a multiple argumente, în primul rând lipsa de acceptabilitate a schimbării formatului de către Rusia, apoi obligativitatea preluării de către Washington a acquis-ului negociat în ultimii 7 ani, de unde e preferabilă situaţia actuală, de ultima ratio, a SUA, cu capacitatea de a interveni din afara formatului în momentele potrivite.

În fine, vizita a conţinut şi un număr de recomandări şi sfaturi în privinţa grabei lui Zelenski de a-l întâlni pe Putin pentru a încheia conflictul, o situaţia complicată deoarece Ucraina vine fără instrumente şi pârghii, din postura inferioară a celui care cere favoruri, deşi nu poate pune pe masă şi oferi nici un compromis acceptabil(pentru că nu există astăzi unul), totul pentru a avea poza alături de Putin şi a marca eforturile de încheiere a păcii cu orice preţ, un alt element ce poate crea vulnerabilităţi, chiar poate fi o evoluţie în detrimentul interesului naţional. Şi aici tema a fost dificil de abordat şi a necesitat extremă atenţie şi diplomaţie.


FOTO Shutterstock

În schimb, Statele Unite au anunţat explicit sprijin pentru apărarea şi securitatea Ucrainei. Întărirea asistenţei în materie a fost marcată şi de către Congresul American, care a aprobat în martie un ajutor de 125 milioane de dolari – pachet de asistenţă. În timp ce Secretarul de Stat al SUA, Anthony Blinken, a subliniat că SUA „caută activ să sprijine securitatea Ucrainei” fără a oferi detalii privind capabilităţile militare, preşedintele Vladimir Zelenski, în aceeaşi conferinţă comună de presă, a vorbit despre sprijinul militar şi sprijinul financiar al Statelor Unite care creşte, fără a oferi nici el alte detalii.

Elementele cunoscute în privinţa unei liste de componente şi capabilităţi care constituie sprijinul militar al Statelor Unite pentru Ucraina, în momentele imediat următoare presiunii făcute pe frontiera Estică a Ucrainei, Nordul peninsulei Crimeea anexată de Rusia şi mai ales partea maritimă din Marea Azov şi Marea Neagră, dincolo de strâmtoarea Kerci, se referă cu precădere la cererile ucrainene privind sisteme de apărare anti-aeriană şi tehnică anti-lunetişti, pentru apărarea propriilor militari – au murit 35 de la începutul anului, o creştere faţă de modelul de anul trecut. Pe de altă parte, Pentagonul a aprobat livrarea a două vase înarmate de patrulă navală şi „echipament tactic şi adiţional constând în radare anti-artilerie”.

Deblocarea livrărilor de „armament letal” a avut loc în timpul mandatului Trump, deşi perioada a fost caracterizată drept extrem de dificilă de către Ministrul de Externe ucrainean Dmitro Kuleba, cu referire la presiunile şi condiţionările Preşedintelui Trump legate de avantaje politice şi declanşarea urmăririi penale împotriva lui Joe Biden şi a fiului său. În schimb, deşi condiţionate iniţial, armamentele au fost livrate, în special rachete anti-blindate Javelin, în timp ce administraţia Biden continuă aceste eforturi şi tendinţe de livrare a capabilităţilor militare defensive şi astăzi, pentru susţinerea Ucrainei.

Sosirea lui Anthony Blinken la Kiev la început de mandat, şi asta înaintea oricărei întâlniri sau vizite la Moscova, este un semnal clar şi, probabil, rezultatul cel mai important al vizitei. Dincolo de cele promise şi discutate, prezenţa Secretarului American de Stat este semnalul cel mai important, împreună cu asigurările date cetăţenilor ucraineni şi avertismentele lansate împotriva unei eventuale incursiuni a Rusiei.

Totuşi nu trebuie uitat că acest pas făcut atât de devreme se datorează tocmai exerciţiilor neanunţate, masării de trupe şi capabilităţi majore ale Moscovei lângă frontierele Ucrainei şi, mai ales, menţinerii presiunii şi astăzi. De altfel, Anthony Blinken a subliniat că trebuie privită cu extremă atenţie situaţia prepoziţionării capabilităţilor militare lângă frontiera ucraineană, retragerea doar parţială la nivel terestru şi menţinerea forţelor ruse în Crimeea ocupată şi în Marea Neagră şi Marea de Azov cel puţin până în toamnă.

Oricum mesajul este consistent ca şi interesul Statelor Unite de a susţine securitatea şi apărarea Ucrainei, statul ce asigură apărarea frontierei estice neoficială a Occidentului, o formulă ce include Ucraina în Vest cu sau fără apartenenţa formală la UE şi NATO. Pe această dimensiune, susţinerile lui Blinken, dealtfel cunoscute, au constituit un duş rece la Kiev, atunci când perspectiva ameninţării militare ruse a fost egalată de Blinken cu corupţia internă şi lipsa reformelor care continuă să altereze decizia profesionistă, logică şi pragmatică în beneficiul Ucrainei şi a cetăţenilor ucraineni. În rest e greu de spus dacă perspectiva întâlnirii cu Vladimir Putin va fi revizuită, sau măcar tratată cu mult mai multă atenţie şi grijă de către administraţia Zelenski. Oricum, mesajul de avertisment privind riscurile unui asemenea demers a fost livrat de către şeful diplomaţiei americane.