Drama femeilor afgane, prinse între modern şi tradiţie
0
La 11 ani de la intervenţia occidentală în Afganistan, dreptul unei femei de a studia şi de a lucra este de mult timp susţinut de un guvern sprijinit de Statele Unite.Dar tentativa de suicid a unei adolescente din Kabul evidenţiază tensiunile cu care femeile se confruntă într-o societate în care ele sunt prinse la mijloc între lumea tradiţională şi cea modernă, observă „The Washington Post” într-un amplu reportaj.
Farima, în vârstă de 17 ani, s-a opus logodnei cu Zabiullah încă de când bunicul ei a aranjat această căsătorie, pe când avea 9 ani. Chiar înainte de a sări de pe acoperişul ei, pe străzile din Kabul, Farima s-a gândit la nunta care nu va mai avea loc şi la omul cu care nu se va căsători niciodată. Se gândea că logodnicul ei va fi încântat să audă că a murit şi că fapta ei ar veni în ajutorul amândurora.
Când tradiţia te urmăreşte
Zabiullah, instalator de profesie, a insistat ca data nunţii să rămână neschimbată, chiar şi după încercarea de sinucidere a logodnicei sale. El a cheltuit 30.000 dolari pe cadouri pentru logodnica lui şi a plătit pentru o petrecere mare de logodnă, la care „toată lumea s-a simţit bine, numai ea nu”, după cum a declarat Mohammed.
Tatăl Farimei, Mohammed, lua micul dejun când fiica lui a încercat să se sinucidă. A fugit afară pentru a vedea trupul contorsionat al Farimei. Avea spatele rupt, dar era încă în viaţă. Farima nu ştia încă, dar supravieţuirea ei a devenit un test într-una dintre încercările ţării sale de a accede către modernitate: o instanţă de divorţ ghidată de versiunea din Afganistan a legii islamice Sharia.
Tatăl ei a considerat că dorinţa Farimei de a se despărţi formal nu este o decizie înţeleaptă. „Noi nu suntem o familie liberală”, a declarat Mohammed. „Nu aşa ne gestionăm problemele.”
Ca multe alte fete adolescente din Kabul, Farima a beneficiat de oportunităţi la care nu s-ar fi gândit niciodată. În 2001, coaliţia internaţională a oferit locuri de muncă şi studii pentru femeile afgane. Farima a fost atrasă de medicină şi era cea mai bună din clasa ei.
Atunci când căsătoria ei a fost stabilită, Farima nici nu ştia exact ce înseamnă o logodnă. Deşi Kabulul se mai modernizase între timp, părinţii ei i-au spus că o logodnă tradiţională nu poate fi ruptă. Omul cu care îi era destinat să-şi petreacă viaţa era un văr îndepărtat, aşa că în cazul în care cei doi nu se căsătoreau, familia se putea destrăma.
Moartea sau închisoarea
Dar încă de când Farima a ajuns să-l cunoască pe Zabiullah, nu l-a putut suporta. Au vorbit la telefon, iar el o mustra chiar şi pentru faptul că ieşea afară din casă. Mai mult, chiar i-a cerut să înceteze să le vorbească membrilor familiei ei.
„Dacă el se comporta aşa cu mine când eram logodiţi, cum ar fi fost căsătoria noastră? ”, s-a întrebat Farima.
„E prea libertină, prea modernă”, şi-a justificat el cerinţele.
Zeci de femei din Afganistan se sinucid în fiecare an, în încercarea de a scăpa de căsătoriile aranjate. Potrivit legii islamice, doar moartea unei femei marchează sfârşitul unei căsătorii sau al unei logodne. Alte femei fug, dar asta nu înseamnă decât o pedeapsă mai cruntă: cea cu închisoarea. Aproximativ 500 de femei sunt în prezent închise pentru că au încercat să-şi abandoneze soţul pe care nu l-au dorit, scrie „The Washington Post“.
Când s-a trezit în spital, Farima a aflat că nunta ei va avea loc. O logodnă anulată ar fi reprezentat o pată pentru reputaţia familiei sale. O altă încercarea de sinucidere era exclusă: era mult prea slăbită şi nici nu se putea deplasa singură. Aşa că, fata acuzată că e „prea modernă“, a luat o decizie modernă: a apelat la instanţa de judecată din Kabul.
Asta a însemnat ca ea să-şi pledeze cazul într-o cameră plină de judecători şi de avocaţi, care urmau să decidă dacă are dreptul la o separare legală. În cultura tradiţională afgană, bărbaţii pot divorţa de soţiile lor fără aprobarea unui sistem juridic.
„Oamenii mi-au spus că sunt nebună că mă gândesc la o asemenea soluţie“, îşi aminteşte Farima.
La două luni de la externare, Farima a fost ajutată de părinţi să meargă la tribunal.
Instanţa este locul în care o femeie are dreptul de a pleda pentru divorţ sau pentru a obţine custodia copiilor ei, dar numai în cazul în care are cinci martori bărbaţi sau apărători şi, adesea, numai dacă soţul sau logodnicul ei este de acord cu separarea.
O zi obişnuită în sala de judectă
În fiecare an, instanţa de judecată din Kabul pe probleme de familie se ocupă de aproximativ 300 de cazuri, majoritatea femei care doresc să divorţeze de soţii lor neglijenţi sau abuzivi. Înfiinţat în 2003, tribunalul a fost văzut ca un progres, mai ales după ce în urmă cu numai câţiva ani talibanii ucideau cu pietre persoanele care comiteau adulter.
Acum tribunalul reprezintă o portiţă de scăpare dintr-un mariaj nefericit: tinerele ale căror logodnici au emigrat din Afganistan cer despărţirea de partenerii absenţi, iar fetele ale căror soţi le-au vândut ca prostituate solicită certificate de divorţ.
Tatăl Farimei spera să nu se ajungă la acest moment. Nu a vrut ca reputaţie familiei să fie pătată, dar atunci când fiica sa l-a avertizat că se va sinucide nu a crezut-o, iar acum ştie că putea împiedica nenorocirea Farimei.
„Ce te nemulţumeşte la logodnicul tău?“, a întrebat-o judecătoarea Rahima Rasai pe Farima.
„Mă tratează într-un mod îngrozitor. Căsătoria noastră ar fi un iad”, a mărturisit tânăra.
Apoi, judecătoarea s-a uitat la Zabiullah, pe a cărui faţă se citea că nu ar fi vrut să fie acolo, că se opune ideii de a participa la un asemenea proces.
„Şi tu ce crezi despre logodnica ta?”, i s-a adresat judecătoarea bărbatului.
„Farima este confuză. A devenit prea libertină!”, i-a răspuns el.
Pentru Rasai, acesta era ultimul caz într-o zi în care alte patru afgane au încercat să obţină divorţul. Dar niciun caz nu s-a soluţionat în favoarea femeilor: fie pentru că nu existau destui martori, fie pentru că judecătoarea nu a fost convinsă că este necesară o despărţire. În plus, ezită să aprobe prea multe divorţuri.
Rasai a întrebat-o pe Farima ce cadouri i-a dăruit Zabiullah pe timpul logodnei lor. Mama Farimei a părăsit sala de judecată şi s-a întors trăgând un cufăr de metal. Era plin cu haine, bijuterii şi cosmetice, dar nimic nu era desfăcut, totul era încă înfăşurat în plastic.
„Chiar dacă va cere asta, nu-i voi permite lui Karzai să se căsătorească cu fiica mea”, a izbucnit dintr-o dată mama Farimei. A fost sprijinul pe care Farima nu l-a primit niciodată de la părinţii ei.
Rasai a început să scrie ceva şi într-un târziu a spus: „Logodna voastră este anulată. De acum nu mai aveţi nicio legătură unul cu celălalt. ”
Farima şi Zabiullah şi-au înmuiat degetele în cerneală şi au atins certificatele care pronunţau separarea lor.
„Păstraţi acest act la voi mereu”, a declarat Rasai, oferind fiecăruia o copie.
„Mi-am apărat drepturile” a spus Farima în holul instanţei, în timp ce mama ei plângea. Cea mai mare grijă a femeii este că nimeni nu va mai vrea să se căsătorească cu fiica ei.
Chiar şi în cel mai dezvoltat oraş al ţării, oportunităţile sunt limitate pentru o femeie care nu se poate deplasa singură. Aşa că Farima a început să se obişnuiască deja cu gândul că va rămâne o femeie necăsătorită, în casa părinţilor ei. Nici la cursurile la care a fost obligată să renunţe pe vremea când era logodită nu se mai poate întoarce.
„Nu ştiu sigur ce voi face. Nu ştiu sigur ce pot face“. Pentru Farima, viaţa nu este ca în cărţile pe care le citeşte, unde femeile au o căsnicie şi o carieră de succes, iar bărbaţii sunt iubitori şi atenţi, unde nu există conflicte între tradiţii şi modern.
„Pentru mine, viaţa nu este aşa. Viaţa este complicată”, şi-a încheiat Farima povestea relatată pentru „The Washington Post”.
Se încarcă comentariile...
