China intenţionează să-şi înfiinţeze prima bază militară la Oceanul Atlantic
0China intenţionează să stabilească o prezenţă militară permanentă în Oceanul Atlantic, în Guineea Ecuatorială, potrivit unor rapoarte secrete ale serviciilor de informaţii americane. Raportul în care se prezintă aceste informaţii, publicat şi în Wall Street Journal, a stârnit îngrijorări la Casa Albă şi la Pentagon, deoarece navele de război chineze ar putea înteţi tensiunile dintre cele două state pe coasta de est a Statelor Unite.
Consilierul principal al consilierului pentru securitate naţională al Americii, Jon Finer a vizitat ţara centrafricană în octombrie şi i-a cerut preşedintelui Teodoro Obiang Nguema Mbasogo să respingă ofertele Chinei.
Evoluţiile reflectă creşterea dramatică a disensiunilor dintre Washington şi Beijing, care, în ultimii ani, au fost în conflict în mai multe domenii: de la comerţ, securitate până la coronavirus.
Generalul Stephen Townsend, liderul comandamentului american în Africa, în timp ce depunea mărturie în Senat în aprilie, a afirmat că „cea mai semnificativă ameninţare” din partea Chinei ar fi „o instalare navală utilă din punct de vedere militar pe coasta atlantică a Africii”.
„Prin utilă din punct de vedere militar mă refer la ceva mai mult decât un loc în care pot face escale în porturi şi pot lua benzină şi alimente. Vorbesc despre un port în care se pot reînarma cu muniţii şi repara nave militare”, a spus el În mod ironic, administraţia Joe Biden caută ajutor din partea ţării pe care Departamentul de Stat al SUA a acuzat-o în mod repetat de execuţii extrajudiciare, dispariţii forţate, tortură şi alte abuzuri.
La nivel mondial, SUA fac manevre pentru a încerca să împiedice China să-şi proiecteze puterea militară din noi baze de peste mări, din Cambodgia până în Emiratele Arabe Unite.
În Guineea Ecuatorială, chinezii au probabil un ochi pe oraşul Bata, potrivit unui oficial american. Bata are deja un port comercial de adâncime construit de China, în Golful Guineei, iar autostrăzi excelente leagă oraşul de Gabon şi interiorul Africii Centrale.
„Cea mai semnificativă ameninţare” din partea Chinei ar fi „o facilitate navală utilă din punct de vedere militar pe coasta atlantică a Africii”, a mărturisit generalul Stephen Townsend, comandantul Comandamentului SUA pentru Africa, în aprilie. „Când spun util militar mă refer la ceva mai mult decât un loc unde pot face escale în port şi pot lua benzină şi aprovizionare. Vorbesc despre un port în care se pot rearma cu muniţii şi repara nave militare”.
Guineea Ecuatorială, o fostă colonie spaniolă cu o populaţie de 1,4 milioane de locuitori, şi-a proclamat independenţa în 1968. Capitala, Malabo, se află pe insula Bioko, în timp ce Bata este cel mai mare oraş din partea continentală a ţării, care se află între Gabon. şi Camerun.
Obiang conduce ţara din 1979. Descoperirea uriaşelor rezerve de gaze şi petrol în 1996 i-a permis membrilor familiei sale să cheltuiască din belşug pe maşini exotice, conace şi alte bunuri de lux, potrivit investigaţiilor Senatului SUA şi Departamentului de Justiţie.
Contactat de The Wall Street Journal, Gabriel Mbaga Obiang Lima, ministrul petrolului din Guineea Ecuatorială şi unul dintre fiii preşedintelui, a cerut ca întrebările despre relaţia ţării sale cu China şi acuzaţiile de corupţie la adresa familiei sale să fie transmise în scris, dar nu a răspuns la acele întrebări. Ambasadorul Guineei Ecuatoriale la Washington nu a răspuns la mai multe cereri de interviu, notează WSJ.
Agenţiile de informaţii americane au început să afle indicii privind intenţiile militare ale Chinei în Guineea Ecuatorială, în 2019. În ultimele zile ale administraţiei Trump, un oficial de rang înalt al Pentagonului a vizitat ţara, dar nu pare să-l fi determinat pe Obiang să respingă intenţiile Chinei.
Oferă şi contraofertă
Administraţia Biden a încercat să transmită un mesaj mai clar: Nu ar fi bine ca Guineea Ecuatorială să se plaseze în primele linii ale competiţiei globale SUA-China.
În acelaşi timp, SUA au luat măsuri pentru încălzirea relaţiilor. În martie, SUA au oferit ajutor după ce o explozie aparent accidentală la un depozit de muniţii a făcut una cu pământul o bază militară în apropiere de Bata, ucigând cel puţin 100 de oameni.
În aceeaşi lună, trupele din Guineea Ecuatorială au participat la exerciţii navale conduse de SUA în Golful Guineei. În august, o navă a marinei americane a ancorat în portul Bata, iar căpitanul a invitat oficialii locali la bord.
Casa Albă nu ştie dacă activitatea sa diplomatică va avea efectul dorit şi crede că va necesita un efort persistent, pe termen lung, pentru a respinge prezenţa navală chineză.
În acelaşi timp, SUA doreşte să transmită un mesaj nuanţat: Washingtonul nu cere Guineei Ecuatoriale să renunţe la legăturile sale extinse cu China, ci doar să menţină relaţiile în limitele pe care SUA le consideră neameninţătoare.
China ajută la pregătirea şi înarmarea poliţiei din Guineea Ecuatorială. Ministerul chinez al Afacerilor Externe nu a răspuns la o solicitare scrisă a WSJ de a comenta cu privire la planul de a instala o bază în Guineea Ecuatorială sau în altă parte de pe coasta atlantică a Africii.
Beijingul şi-a înfiinţat prima sa bază militară de peste mări în 2017, în Djibouti, pe partea opusă a continentului. Fosta colonie franceză are vedere spre strâmtoarea Bab-el-Mandeb, un punct de blocare strategic pentru traficul de transport maritim care tranzitează Canalul Suez. Instalaţia chineză are un dig capabil să andocheze un portavion şi submarine nucleare, conform Comandamentului SUA pentru Africa. Baza se află la 6 mile de cea mai mare bază americană din Africa, Camp Lemonnier, care găzduieşte 4.500 de soldaţi americani.
Chinezii combină elemente civile şi de securitate
„China nu construieşte doar o bază militară precum SUA”, a spus Paul Nantulya, cercetător asociat la Centrul pentru Studii Strategice din Africa, finanţat de Pentagon. „Modelul chinez este foarte, foarte diferit. Combină elemente civile şi de securitate.” Companiile de stat chineze au construit 100 de porturi comerciale în jurul Africii în ultimele două decenii, potrivit datelor guvernului chinez.
În această primăvară, oficialii serviciilor de informaţii americane au descoperit ceea ce au spus că este construcţia unei baze militare secrete într-un port comercial condus de chinezi din Emiratele Arabe Unite. Administraţia Biden a convins autorităţile emirate să oprească construcţia, cel puţin temporar.
Diplomaţii americani din Mauritania, stat de pe coasta de nord-vest a Africii, au sfătuit autorităţilor locale să respingă orice efort al Beijingului de a folosi un port construit de China în scopuri militare, potrivit unui oficial american. Într-un raport adresat Congresului anul acesta, Pentagonul a transmis că China „probabil a luat în considerare” bazele africane din Kenya, Seychelles, Tanzania şi Angola.
Nu există semne vizibile de construcţie majoră la portul Bata, care a fost modernizat de China Road & Bridge Co., o întreprindere de stat, între 2009 şi 2014. SUA ştie că se confruntă cu provocări în cererea de a obţine favoarea Guineei Ecuatoriale, căutând ajutor de la o ţară pe care a criticat-o în mod întemeiat.
Departamentul de Stat a acuzat regimul Obiang de crime extrajudiciare, dispariţii forţate, tortură şi alte abuzuri. Separat, Departamentul de Justiţie al SUA a urmărit câştigurile din surse presupus îndoielnice ale fiului preşedintelui, Obiang Mangue.
În 2011, Obiang Mangue l-a sunat pe ambasadorul SUA la Malabo, cerându-i ajutor pentru a-şi curăţa numele de ceea ce el a spus că sunt acuzaţii nedrepte apărute în presă. „Nu am furat niciodată bani din vistieria ţării noastre”, i-a spus el ambasadorului, potrivit unnei telegrame a Departamentului de Stat ce a ajuns în dosarele instanţei. El i-a spus ambasadorului că şi-a câştigat bogăţiile prin contracte guvernamentale legitime, în timpul boom-ului petrolier din ţară. Deşi adesea în dezacord cu regimul Obiang, SUA nu este lipsită de pârghie.
Guineea Ecuatorială se bazează pe companiile petroliere americane pentru a extrage resurse offshore care au făcut ţara cea mai bogată de pe continentul sub-saharian, măsurată prin produsul intern brut anual pe cap de locuitor.