În 9 iunie, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a aprobat Strategia Naţională de Apărare a Ţării pentru perioada 2015-2019 – O Românie puternică în Europa şi în lume (Strategia).

În 12 iunie, Preşedintele României a trimis Parlamentului României documentul citat.

Totodată, Preşedintele României a transmis Preşedintelui Senatului şi Preşedintelui Camerei Deputaţilor, în conformitate cu prevederile Art. 88 din Constituţia României, republicată, solicitarea de a adresa Parlamentului un mesaj referitor la Strategia Naţională de Apărare a României, în şedinţa reunită a celor două Camere, luni, 22 iunie a.c., începând cu ora 17.00.

Textul de faţă consemnează, specific şi măsurabil, linia de argumentare din Strategie vizând poziţionarea Educaţiei drept dimensiune strategică pentru securitatea naţională. Salut fără rezerve acest demers – obiectiv necesar şi corect tehnic, în opinia mea – deoarece el situează asumarea leadershipului procesului istoric al schimbării paradigmei Educaţiei la nivelul maxim de legitimitate reprezentativă pentru societate: şeful Statului.

 

Iată reperele de fond ale acestui exemplu remarcabil de asumare la vârf (top leadership commitment):

  • Conştientizarea existenţei unui context internaţional definit de “schimbarea paradigmei” sale (introducere; p. 3), context ce impune o abordare neconvenţională a securităţii naţionale a României:

[…] Prin urmare, România puternică este un stat care îşi va dezvolta capacitatea de a opera eficient şi pragmatic întro paradigmă schimbată, care ştie să răspundă noilor realităţi şi care poate anticipa evoluţiile în mediul de securitate.

[…] o Românie puternică îşi apără valorile, interesele şi simbolurile care o definesc, bunurile naţionale şi resursele naturale, precum şi instituţiile care o reprezintă. Prioritate trebuie acordată educaţiei şi sănătăţii, protejării patrimoniului, mediului înconjurător, dar şi susţinerii domeniilor de excelenţă.

  • Promovarea inspirată şi curajoasă a conceptului de securitate naţională extinsă (p. 5, paragraf 3), ca răspuns la schimbarea paradigmei contextului internaţional:

“3. Strategia reflectă necesitatea promovării unui concept de securitate naţională extinsă ‐ fundamentat pe democraţia constituţională şi respectul mutual dintre cetăţeni şi stat ‐ care vizează interesele care converg spre asigurarea securităţii naţionale, manifestate în următoarele domenii: apărare (înţeleasă în dubla calitate normativă, de apărare naţională şi apărare colectivă), ordine publică, activitatea de informaţii, contrainformaţii şi de securitate, educaţie, sănătate, economic, energetic, financiar, mediu, infrastructuri critice. Strategia are o abordare integratoare şi multidimensională, în care dimensiunea de apărare se îmbină şi echilibrează reciproc cu o serie de alte dimensiuni ‐ ordine publică; activitatea de informaţii, contrainformaţii şi de securitate; diplomaţia; managementul situaţiilor de criză; educaţia, sănătatea şi demografia.

  • Asumarea explicită a contextului istoric simbolic şi strategic excepţional (p. 6, paragraf 14)

14. Strategia reprezintă o datorie morală şi politică, având în vedere că în 2018 vom celebra centenarul Unirii, iar în 2019 România va prelua, pentru prima dată, preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, la mai bine de un deceniu de la aderarea efectivă.

  • Fundamentarea Strategiei pe valori şi principii (p. 7, paragrafe 16,17)
  • Definirea “reducerii decalajelor de dezvoltare şi reconstrucţiei marilor sisteme publice” (educaţie, sănătate, protecţie socială) drept interes naţional de securitate (p. 8-9, paragraf 20)
  • Definirea “dezvoltării consolidate, durabile şi adaptate schimbărilor sociale a marilor sisteme publice (sănătate, educaţie, protecţie socială)” drept obiectiv naţional de securitate, din perspectivă internă (p. 9, paragraf 22)
  • Alegerea inspirată şi curajoasă a abordării extinse pentru evaluarea ameninţărilor, riscurilor şi vulnerabilităţilor la adresa securităţii naţionale, abordare ce ia în considerare elementele PEST-E (politice, economice, sociale, tehnologice şi de mediu/environment), pe lângă cele de natură strict militară (p. 14, paragraf 46)
  • Definirea educaţiei drept vulnerabilitate la adresa securităţii naţionale, alături de absorbţia fondurilor europene, utilizarea banului public, energie, infrastructură critică, agricultură, protecţia mediului, justiţie, sănătate, şi cercetare ştiinţifică (p. 16, paragraf 65)
  • Definirea distinctă a dimensiunii educaţionale, de sănătate, sociale şi demografice (p. 21-22, secţiunea 4.2.7) drept direcţie de acţiune şi modalitate principală de asigurare a securităţii naţionale, împreună cu dimensiunea de apărare (p. 18), dimensiunea de ordine publică (p. 19), dimensiunea de informaţii, contrainformaţii şi de securitate (p. 19-20), dimensiunea economică şi energetică (p. 20), dimensiunea diplomatică (p. 21), şi dimensiunea de management al situaţiilor de criză (p. 21); În acest context, prima direcţie de acţiune specifică vizează

 

conturarea unui amplu proiect naţional de educaţie, care să asigure mecanisme de planificare pe programe, proiecte şi performanţă.

 

Schimbarea paradigmei Educaţiei în România a început.

Doamne-ajută. Să fie într-un ceas bun!