Viaţa ca link. Şcoala ca hub

Viaţa este un link. Un şir întreg de legături între oameni, locuri şi fapte. Ideea mi-a venit la Varşovia, în timp ce se anunţa anularea unei curse, pentru că avionul fusese blocat în alt aeroport. O problemă la Frankfurt generase alta în Varşovia şi încurcase planurile a peste o sută de pasageri care aveau, la rândul lor, treburi de rezolvat la Bucureşti.

Modelul poate fi regăsit şi în educaţie. O şcoală este - sau, mai bine zis, ar trebui să fie - un hub în care se întâlnesc informaţii, idei, exemple, practici, valori, dar, mai ales, oameni care să le anime. Viaţa nu este despre matematică, istorie, fizică, literatură, muzică. Viaţa este un link între ele. Viaţa reală nu se poate fără ele înţelese integrat, transdisciplinar. Viaţa nu este o ecuaţie decât pentru matematician. Pentru ceilalţi, este o sumă de alegeri, de asumări şi decizii în care foloseşti ecuaţii, vocabular, cunoştinţe, valori.

Profesorii ar trebui să fie călăuze între linkuri, nu doar furnizori de informaţie. Ce mă interesează Vitoria Lipan, dacă nu înţeleg că toate pe lume au „nume, glas şi semn”? Ce mă interesează fizica, dacă nu ştiu cum funcţionează siguranţa fuzibilă din apartament? Ce valoare are geografia, dacă nu ştiu unde e sudul şi unde e nordul? Elevii singuri nu pot face această legătură. Profesorul are datoria să-l ajute. Ce valoare are biologia, dacă mă învaţă despre zigoţi, gameţi şi zigospori, dar eu nu înţeleg diferenţa dintre un supliment alimentar şi un medicament? Elevii nu iubesc materiile pentru că au informaţii reci, moarte, fără corespondenţă în viaţa reală.

Elevii iubesc şcoala. Elevii iubesc şcoala atunci când se joacă, când se joacă cu folos, aşa cum puii de leu se joacă pentru a învăţa să vâneze. Elevii iubesc şcoala atunci când şcoala le iese în faţă cu idei atractive şi adaptate la secolul în care trăim. Elevilor le place să înveţe atunci când le este stârnită curiozitatea, când văd utilitatea celor învăţate. Din acest motiv, încerc ca tot ce prezint elevilor să fie integrat în „vremurile” pe care le trăim şi să creez mediul fertil în care ei să crească.

Cea mai recentă experienţă a mea în domeniul educaţiei este o excursie tematică pe care am coordonat-o, în care elevii au avut de descoperit şi de învăţat noţiuni de istorie, geografie, artă, literatură, tehnologie, dar şi de managementul timpului, de relaţionare, orientare în spaţiu, comunicare, toate în contextul Zilei Naţionale.

Au avut de "vânat" globuri în timpul Târgului de Crăciun din Sibiu, în ziua de 1 Decembrie. De ce 1 Decembrie la Sibiu? Pentru că aici a funcţionat Consiliul Dirigent al Transilvaniei, pentru că aici a funcţionat Societatea Naţională ASTRA, „Albina” (prima bancă românească din Transilvania), pentru că aici este sediul Mitropoliei Ortodoxe a Ardealului şi exemplele pot continua.

De ce nu am vrut o simplă plimbare prin Sibiu şi o prezentare a celor de mai sus? Pentru că ar fi fost lipsită de interes pentru elevi şi nu ar fi răspuns nevoii lor de joc, de mister şi ar fi eşuat într-un tur de oraş anost, cu gândul la turta dulce şi la ciocolata caldă din târgul de Crăciun.

"Vânătoarea" a făcut ca Sibiul să devină o enigmă, o comoară ce trebuie descoperită şi cucerită. Cu hărţile în mână şi cu traseele marcate, cu aplicaţiile de mapping pe telefoane, Sibiul a devenit mult mai interesant de cercetat. Istoria încăpea pe dispozitivul lor, profu´ aştepta poze şi „share location” pe WhatsApp. E mult mai „cool” decât scrisul după dictare şi prezentarea sforăitoare a obiectivelor.

Au descoperit, rând pe rând, Mitropolia, Catedrala Evanghelică, Palatul Brukenthal, Biblioteca Astra, Casele breslelor, Palatului Comisariatului Militar. Numele unor Cioran, Goga, Besoiu, Oberth, Cipariu, Şaguna, Teutsch şi alţii. Evenimente ca înfiinţarea primului spital din spaţiul românesc, a primului muzeu, a primei farmacii, 1-2 Decembrie 1918, înfiinţarea celei mai vechi şcoli, apariţia celei mai vechi tipărituri în limba română. Dar cel mai important lucru pe care l-au înţeles a fost legătura dintre toate astea. Au înţeles că influenţele culturale multietnice au contribuit la formarea unei identităţi aparte, au înţeles importanţa educaţiei în creşterea unei comunităţi. Au înţeles că viaţa este despre a şti, a face şi a fi. Au înţeles că poveştile frumoase se construiesc, nu se primesc de-a gata.

Pentru fiecare loc descoperit, au primit un glob pentru bradul de Crăciun. Echipele care au găsit toate globurile au primit şi biscuiţi cu cremă „Eugenia”. Au primit recompensa cu mult entuziasm, deşi nu reprezenta o valoare materială importantă. Bucuriile simple în echipă sunt mai valoroase decât notele de zece.

Ce le-a plăcut? Le-au plăcut ineditul activităţii, provocarea, spiritul de aventură, faptul că au folosit telefoanele, că au relaţionat cu locuitori din Sibiu, că au avut libertatea de a găsi soluţii, că a existat provocare fără competiţie. Acum, Sibiul nu mai este pentru ei doar un loc pe hartă.

La revenirea în Bucureşti, echipele au prezentat obiectivele descoperite colegilor care nu au participat la excursie. Reacţia tuturor a fost: când facem aşa ceva şi în Bucureşti? Pentru că sigur avem ceva de învăţat şi de aici.

Întrebarea mea este: când facem aşa ceva la nivel de sistem? Pentru că sigur avem oameni valoroşi, sigur avem ceva de învăţat şi sigur avem elevi cărora să le placă şcoala.

prof. Adrian Ierulescu

Şcoala Superioară Comercială „Nicolae Kretzulescu“ Bucureşti

noiembrie-decembrie 2019