Ce pedeapsă i-a aplicat un dascăl de Ev Mediu unui copil „vinovat“ că e rom şi supraponderal

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Discriminarea este ruptă din şcoală. Şcoala românească musteşte de rasism, iar victime sunt copiii cei mai vulnerabili, care sunt umiliţi public şi abuzaţi emoţional. Abuzatorii, învăţători sau profesori plini de prejudecăţi, sunt acoperiţi de directori.

Dublă discriminare la o şcoală din judeţul Iaşi. Un copil de şapte ani a fost pedepsit de învăţătoare, pentru că este rom şi supraponderal fiind pus să stea în genunchi şi cu mâinile în sus, deşi micuţul are probleme cu inima. Povestea a fost făcută publică de o profesoară, Elena Motaş, fost inspector şcolar. Rasismul sistemic este, din păcate, o realitate a şcolii româneşti, o zic atât profesorii, sociologii, cât şi elevii. 

„Directorul de la şcoala din Zece Prăjini a decis să angajeze o <<învăţătoare>>, fosta vânzătoare la un market, fără experienţă şi fără testare. A considerat foarte educativ să pună un copil rom din clasa a II-a să stea în genunchi, cu mâinile sus... drept pedeapsă. Copilul suferea de obezitate şi insuficienţă cardiacă. Să umileşti un copil de şapte ani în faţa propriului copil, mi se pare o lecţie de rasism şi un abuz emoţional fără precedent. (...) Directorul a încercat să muşamalizeze incidentul şi a sfătuit-o pe vânzătoare să demisioneze, insistând ca mama elevului să nu facă sesizare”, a scris pe Facebook, Elena Motaş. 

Sebastian Ţoc, cercetător la Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii, observă că rasismul din sistemul de învăţământ e doar o reflecţie a rasismului mai larg din societatea românească. „Rasismul în rândul profesorilor este legat şi de formarea iniţială şi probabil şi de cea continuă pentru că mulţi profesori nu înţeleg că trebuie să trateze pe toată lumea în mod egal”, spune Ţoc.

 La rândul lor, şi dascălii spun că există multe situaţii de discriminare în şcolile din România, din partea cadrelor didactice. „Un copil supraponderal, după ce că e etichetat şi batjocorit de colegii de clasă, mai suferă şi din partea profesorului acelaşi comportament. Din păcate, bullying-ul în şcoală e şi din partea elevilor, dar şi din cea a profesorilor”, spune Slate, adăugând că „un cadru didactic n-ar trebui să se comporte aşa, ci ar trebui să aibă o atitudine de respect faţă de copii indiferent că sunt romi, supraponderali sau altceva – copilul trebuie privit doar ca un copil, iar profesorul să treacă peste frustrările lui de acasă şi propriile opinii”. Cazul de la Iaşi nu este singular.

 „Din păcate, sunt foarte mulţi copii romi sau din alte grupuri vulnerabile care trec prin astfel de experienţe oribile, care nu fac altceva decât să îi determine să abandoneze şcoala, care a devenit un spaţiu foarte nesigur”, spune Anca Nica, activistă feministă romă de la Asociaţia E-Romnja. Experta consideră că de vină este sistemul educaţional rasist, care nu asigură echitate şi oportunităţi egale şi că există şi cadre didactice calificate care discriminează elevi romi. „Dacă instituţiile au atitudine rasistă, nu ne putem aştepta ca în societate să se întâmple lucruri pozitive.  Dau exemplu un caz de acum câteva zile. Câteva fete rome care au intrat la liceu în Bacău şi au primit cămin, au fost mutate din camera pe care au primit-o pentru că celelalte fete cu care urmau să împartă camera erau românce şi nu voiau să stea cu cele rome, pentru simplu fapt că erau de etnie”, mai arată Nica. 

Ce spun copiii discriminaţi 

Elisa se pregăteşte să devină asistentă medicală şi este una dintre fetele obligate să se mute din camera căminului din Bacău. Aceasta spune că fetele care n-au vrut să stea cu ea în cameră „pentru că era ţigancă” au fost susţinute de directoarea instituţiei, iar pedagoaga nu a avut ce face. Mai mult, episodul nu e nicidecum primul în care s-a confruntat cu discriminări bazate pe etnia ei. „O doamnă dirigintă a venit în clasă şi a început să ne explice cum trebuie să te comporţi ca asistent cu fiecare om în pare. Ne zicea că dacă eşti asistent trebuie să ştii să vorbeşti şi cu primarul, dar şi cu analfabetul ori cu ţiganul. M-am simţit foarte prost, am vrut să zic ceva, dar nu ştiu...m-am simţit foarte, foarte naşpa”. Într-o altă situaţie, Elisa povesteşte că a spus în mod explicit că este de etnie romă, iar profesoara a reacţionat complet neaşteptat. „A încercat să mă încurajeze, îmi zicea că mă ajută să trec peste, dar ea nu-şi dădea seama că am zis asta pentru că am vrut şi aşa ma simţit eu”, a povestit Elisa.

Şi Marius a avut de suferit. „Da, am suferit mult în şcoală din cauza discriminării. Când eram mic, învăţătoarea, şi mai târziu, diriginta şi profesorii mă batjocoreau pentru că aveam pielea mai neagră. <<Puiul de cioară e prezent? Ptiu! Ce cauţi, mă, iar la şcoală? Nu ai avut treabă la furat, cu părinţii tăi, aia nespălaţi şi analfabeţi? >>”, aşa îmi spunea învăţătoarea. Iar copiii râdeau şi eu încercam să nu plâng, mă simţeam umilit. Pentru că din cauza că învăţătoarea mă jignea, începuseră şi colegii: îmi ziceau „ţiganule”, „împuţitule”, îmi aruncau caietele şi cărţile pe jos, mă ignorau, fugeau de mine. Îmi doream să mă spăl până mi se albeşte pielea, ca să nu mai fiu jignit. Profesorii nu înţeleg că elevii îi copiază. Rasismul e ca o boală, ca un cancer. Îl iei repede şi rămâne lipit de tine toată viaţa”, mărturiseşte, adolescentul care acum este elev în clasa a XII-a, în Mehedinţi.

Educaţie cu prejudecăţi

Şi sociologul Ciprian Necula observă că situaţia e doar un alt caz de transpunere a stereotipurilor şi prejudecăţilor din viaţa civică în cea instituţională, un fenomen care nu este limitat doar la şcoli. „Lucrurile acestea afectează pe termen lung comunităţi întregi de persoane, iar cea mai mare problemă este că nimeni nu intervine în astfel de cazuri şi se găsesc justificări pentru agresori”, a explicat Necula. Acesta spune că astfel de cazuri ar trebui să demonteze mitul elevului rom care nu vrea să înveţe pentru că o astfel de situaţie e simptomatică pentru climatul ostil pe care îl reprezintă şcoala pentru copiii romi. 

Şcoala nu este un mediu atractiv pentru copiii romi pentru că sunt urâţi pentru ceea ce sunt. Ciprian Necula, sociolog

O altă reacţie a venit şi din partea sociologului Gelu Duminică, care spune că astfel de incidente nu sunt un accident, şi că, pe termen lung, ne condamnăm la un rasism peren. „Ceea ce ne povesteşte Elena Motas (profesoară si fosta inspectoare la Iasi) ca s-a întâmplat în şcoala din Dagata, judeţul Iaşi, nu este un accident. Vă rog să nu vedeţi doar abuzul asupra unui copil rom ci mai ales să realizăm valorile pe care le transferam propriilor noştri copii, condamnînd astfel societatea asta la un rasism peren”, a scris profesorul Gelu Duminică. 

„Formarea superficială a cadrelor didactice, salarizarea necompetitivă, lipsa evaluărilor reale şi a sancţiunilor au dus la prezenţa în sistem a tot felul de persoane de o slabă calitate umană şi profesională. Cei mai vulnerabili copii plătesc deja preţul incompetenţei din sistemul de educaţie românesc”, adaugă preşedinta Centrului pentru Politici Educaţionale, Daniela Alexe-Coteţ.  

Nu în ultimul rând, Steluţa Slate povesteşte cazul unui cadru didactic care jignea elevii că sunt nespălaţi, iar copiii au început să refuze să mai intre la ore. „Am avut un caz în şcoală în care o profesoară nu a vrut să-i încheie situaţia unui elev pentru că nu a participat la ore, doar că profesoara respectivă nu prea participa nici e ala ore, venea destul de rar, iar când o făcea, îi jignea pe copii. Toţi ajunseseră când aveau ore cu ea să-şi cumpere parfumuri de cameră, să dea în clasă pentru că tot timpul îi jignea că miros urât, dar o spune într-un fel anume – că ştiţi, voi sunteţi adolescenţi şi ar trebui să vă spălaţi -”, a mai spus Slate. 

Educație



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite