INTERVIU Felix Tătaru, cofondator SuperTeach: „Dacă vrem ca România să mai existe, să ne ţinem generaţiile în ţară, trebuie să reconstruim şcoala“

INTERVIU Felix Tătaru, cofondator SuperTeach: „Dacă vrem ca România să mai existe, să ne ţinem generaţiile în ţară, trebuie să reconstruim şcoala“

Felix Tătaru este iniţiatorul şi cofondatorul proiectului SuperTeach

Felix Tătaru, iniţiatorul şi cofondatorul proiectului SuperTeach, explică de ce schimbarea mentalităţii profesorilor e principalul pas în redresarea sistemului de învăţământ şi, implicit, a României. Antreprenorul este convins că dacă tinerilor le vor fi oferite motive să iubească şcoala, ei nu-şi vor mai dori să emigreze şi vor contribui la succesul ţării pe toate planurile.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Weekend Adevărul“: Domnule Tătaru, SuperTeach este un proiect ale cărui rezultate se vor vedea în timp. Există şi un impact pozitiv imediat?


Felix Tătaru: Rezultate putem vedea şi imediat, când copiii observă o schimbare de optică la „doamna“, după ce a avut loc un training de „Mentalitatea Deschisă în Educaţie“ (MDE). Ceva esenţial se transformă în profesor: felul în care vede fiecare copil din faţa lui. Este un salt de la obiect la persoană – de la un obiect căruia trebuie să-i transfere nişte cunoştinţe la o persoană care are daruri şi abilităţi extraordinare pe care profesorul le vede, le încurajează, le dezvoltă. Sigur că pentru a fi în această stare în mod continuu ai nevoie de practică, de stăruinţă, mai ales că mediul, programa, sistemul de predare pot fi bariere. Când vom avea mai mulţi asemenea profesori, care să formeze o masă critică – 15-20% –, vom avea şi rezultate sistemice. În cât timp? Depinde şi de resursele implicate. Dacă am fi mai atenţi la cum şi unde se investesc banii în sistemul de educaţie şi dacă s-ar lua decizia conştientă de a fi investiţi în transformarea mentalităţii profesorilor, am avea rezultate vizibile în cel mult cinci ani. Dacă lucrurile vor merge la fel, probabil că timpul se dublează sau se triplează. SuperTeach este un ONG cu putere limitată şi chiar dacă prin evenimentele noastre am intrat în contact cu peste 25.000 de profesori, n-am reuşit să facem training decât cu 549 dintre ei, în trei ani. Şi asta din lipsă de resurse fianciare,
dar şi umane.

Care ar fi soluţia pentru ca procesul să fie accelerat?


Dacă SuperTeach ar deveni proiect guvernamental şi programul „Mentalitatea Deschisă în Educaţie“ ar fi implementat în toate şcolile din România, rezultatele s-ar vedea în maximum cinci ani. Avem şansa extraordinară să lucrăm cu Institutul Arbinger din SUA, care este lider global în schimbare de mentalitate şi susţine proiectul SuperTeach. Aşadar, avem condiţii să facem cu adevărat o revoluţie a mentalităţii, doar că este nevoie de voinţă şi susţinere şi din partea clasei politice, altfel e greu.

De ce se tem profesorii

Care sunt principalele instrumente cu care ar fi bine să plece profesorii la clasă după programele SuperTeach?


Noi îi ajutăm pe profesori să se întoarcă la valorile fireşti, la sentimentele de bază ale relaţiilor umane – empatia, generozitatea, atenţia la nevoile celorlalţi – şi să-şi vadă elevii dincolo de programa şcolară, de materia pe care o predau, de teme şi note. Doar ascultându-i cu adevărat pe elevi, încurajându-i să-şi depăşească temerile şi oferindu-le feedback constructiv îi pot ajuta să se dezvolte şi să-şi atingă adevăratul potenţial. Desigur, le oferim şi instrumente prin care să-şi facă orele mai atractive, exerciţii practice şi modalităţi prin care să transmită mai uşor şi mai bine informaţia. Toate acestea, însă, nu vor avea şanse de reuşită dacă relaţia dintre profesor şi elev nu se bazează pe o colaborare deschisă, pe afecţiune, pe înţelegerea nevoilor copilului şi, cel mai important, pe încredere. Încrederea că nu stă cineva să vâneze ce nu ştii, ci din contră: cineva te ajută să ajungi la cea mai bună formă a ta, îţi vede progresul, vede ce ştii şi ce poţi, nu ce nu ştii şi ce nu poţi. Este un schimb de mentalitate esenţial pe care trebuie să-l facem.

Care sunt cele mai frecvente temeri ale profesorilor participanţi la proiect?


Avem în preajmă profesori minunaţi şi curajoşi care au trecut peste anumite greutăţi şi reacţii ale colegilor de cancelarie care, poate, n-au înţeles nevoia de schimbare. Pentru că „ce va spune cancelaria“ este una dintre principalele temeri. Mulţi profesori ne-au spus că ei evadează la clasă, că se simt judecaţi şi persecutaţi psihologic de propriii colegi, este o formă de bullying care trebuie să dispară. Lipsa de educaţie managerială sistemică îşi arată astfel consecinţele. Să fii director la o şcoală de stat înseamnă că ai jumătate de normă ca director şi jumătate ca profesor. Din start pornim cu stângul. Cum să conduci cu jumătate de normă? De exemplu, o şcoală privată are între patru şi şase directori, care se pot ocupa cum trebuie de dezvoltarea profesorilor, de atmosfera din şcoală şi din cancelarie.

Şcoala reprezintă primul sistem de referinţă al copiilor, după familie. Dacă elevii vor fi învăţaţi să iubească învăţarea şi şcoala, nu vor mai pleca din ţară. Îndepărtarea copiilor de şcoală înseamnă alungarea lor din ţară. Dar pentru a fi iubită de copii, şcoala trebuie să devină iubibilă.

„Nu putem să dăm tot timpul vina pe sistem“

Ce rol mai are azi profesorul în societate?


Profesorii sunt creatori de viitor, formatori de caractere, descoperitori de talent. Din păcate, ei nu se simt respectaţi în societate pe măsura responsabilităţii pe care o au. Cu toţii avem misiunea să restabilim rolul determinant al profesorilor în dezvoltarea societăţii. Naţiunile cu sisteme de educaţie evoluate au grijă ca profesorii să fie tot ce pot da mai bun acele societăţi. Am pierdut respectul pentru profesori, din păcate. Îmi amintesc că profesorii noştri ne inspirau, se respectau pe sine şi erau respectaţi, ne făceau să ne dorim să devenim ca ei. Azi, mentalitatea generală a profesorilor se vede şi prin descurajarea copiilor de a deveni profesori. „Mai bine pleci din ţară, ca să nu te pierzi pe aici“ este un sfat pe care profesorii îl dau adesea copiilor şi arată cum văd ei societatea înconjurătoare, cât de valorizaţi se simt. Or, şcoala reprezintă primul sistem de referinţă al copiilor, după familie. Cu alte cuvinte, pot spune că ei percep ţara prin şcoală, în primul rând. Dacă vrem ca România să mai existe, să ne ţinem generaţiile în ţară, trebuie să reparăm şcoala. Dacă copiii vor fi învăţaţi să iubească învăţarea şi şcoala, nu vor mai pleca din ţară. Îndepărtarea copiilor de şcoală înseamnă alungarea lor din ţară. Cam atât de importantă este meseria de profesor. Profesorii sunt eroii României de mâine. Dacă nu înţelegem asta urgent, România va intra în disoluţie ca stat. Dar dacă înţelegem şi acţionăm acum, România îşi va atinge potenţialul extraordinar pe care îl are. Dacă facem ce trebuie în aceşti ani, România va deveni o destinaţie de viaţă pentru alte naţiuni în maximum 20 de ani. Adică s-ar întoarce trendul pe care îl vedem acum, cu cinci milioane de români care s-au mutat în alte ţări în ultimii ani. Asta pentru că nimeni, în şcoală mai ales, nu le-a putut arăta o altă perspectivă pentru dezvoltarea şi împlinirea lor.

Cum poate rezista o relaţie deschisă între elev şi profesor într-un sistem educaţional desuet?


Omul sfinţeşte locul. Nu putem să dăm tot timpul vina pe sistem. Dar eu ce fac? Cât o să mă mai plâng? Când îmi asum responsabilitatea pentru ce pot eu să fac mai bine pentru a mă dezvolta pe mine pentru ca apoi să fac asta şi cu ceilalţi? Am descoperit asemenea oameni în sistemul nostru de educaţie, oameni care sunt profesori din dragoste pentru copii. Cu alte cuvinte, nu te împiedică nimeni să construieşti o relaţie deschisă cu copiii. Evident că sistemul ar trebui să te ajute, nu să te împiedice, cum se întâmplă adesea. Dar e la latitudinea fiecăruia să luăm deciza corectă: să-mi asum responsabilitea pentru ce pot face eu şi să nu mai caut vinovaţi şi scuze în sistem, în conducere, în vremea de afară. Noi, cofondatorii SuperTeach, nespecialişti în educaţie, dar fiecare lider în domeniul său de activitate, suntem aici pentru toţi acei profesori care vor să crească. Vă puteţi baza pe noi, nu sunteţi singuri! Nu avem peşte, dar avem undiţe!?
 


 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările