Pro şi contra pedepsei cu închisoarea pentru angajatorii care reţin şi nu plătesc contribuţiile angajaţilor. Ce spun specialiştii

Incriminarea penală a evaziunii fiscale, în sensul pedepsei cu închisoarea de la 1 la 5 ani a angajatorilor care reţin, dar nu plătesc impozitele şi contribuţiile angajaţilor, ar urma să intre în vigoare la data de 1 martie 2022, conform Ordonanţei 130/2021.

Măsura a stârnit însă controverse în rândul specialiştilor, unii dintre ei salutând ideea în timp ce alţii au criticat-o.

„Considerăm că evaziunea fiscală este unul din cele mai grave fenomene de infracţiune economică cu care se confruntă România şi care împiedică susţinerea unui mediu economic corect, a unei competiţii oneste şi a unei economii sustenabile”, se arată într-un comunicat al  Romanian Business Leaders.

Potrivit sursei citate, măsurile care să contribuie la creşterea colectării taxelor şi contribuţiilor trebuie să vizeze în continuare reducerea decalajului la colectarea TVA, situat la cel mai ridicat nivel din Europa, iar îmbunătăţirea colectării impozitelor actuale în domeniile economice predispuse evaziunii ar trebui luate înainte de adoptarea oricăror măsuri de creştere a fiscalităţii, aşa încât contribuabilii corecţi să nu plătească pentru inabilitatea statului de a-i sancţiona pe cei incorecţi.

În paralel, considerăm că este esenţială începerea urgentă a procesului de digitalizare şi modernizare a ANAF, precum şi profesionalizarea interacţiunii acestei instituţii cu contribuabilii mici şi mari. România are nevoie de implementarea cloud-ului guvernamental, creşterea competenţelor digitale din administraţie şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor administrative în raport cu cetăţenii.

„Trebuie să trecem de la paradigma în care suntem azi, în care contribuabilii lucrează pentru ca statului să îi meargă bine, la aceea în care statul lucrează pentru ca viaţa contribuabililor să fie de calitate. În acelaşi timp şi noi avem datoria de a ne achita obligaţiile fiscale. Fără un comportament corect de ambele părţi, România nu va progresa”, a spus Dragoş Petrescu, preşedinte RBL.

Pe de altă parte, Gabriel Biriş consideră că o astfel de măsură pare mai degrabă „un joc de glezne”:

„In primul rand, trebuie sa spun ca o astfel de idee a fost si pe masa mea in 2016, cand eram secretar de stat la finante. Am cerut atunci un studiu din care sa pot trage concluzia daca o astfel de masura era utila. Concret, am cerut sa mi se prezinte evolutia conformarii post-dezincriminare (de catre CCR, pe motiv de lipsa a claritatii reglementarii), sa vad daca aceasta (dezincriminarea) a dus la o scadere a conformarii, adica daca platile pentru sumele declarate ca "retinute" au scazut. Daca nu era cazul (presupunerea mea), reincriminarea nu avea sens...

Nu am primit aceasta informatie si nici nu am vazut-o ulterior in nota de fundamentare la aceasta masura, ceea ce ma face sa consider ca nu era necesara.

OUG 130 prevede ca "constituie infractiuni si se pedepsesc cu inchisoare de la 1 an la 5 ani sau cu amenda retinerea si neplata, incasarea si neplata in cel mult 60 de zile de la termenul de scadenta prevazut de lege, a impozitelor si contributiilor prevazute in anexa".

Acum, sa ne inchipuim ca avem o firma care isi plateste angajatii (netul) la sfarsitul lunii si depune declaratia 112 pana pe 25 ale lunii urmatoare, acesta fiind si termen de plata. Sa zicem ca vorbim de o firma care actioneaza cu buna intentie (ca altfel, de ce ar declara si nu si-ar plati oamenii la negru sau la gri?), isi plateste darile, dar pe 25 nu are lichiditati pentru ca un client (care poate fi si statul!) nu si-a achitat facturile iar situatia asta dureaza pentru mai mult de 60 de zile. Acum, nu mai vorbim doar de bani (dobanzi, penalitati), vorbim si de ani...

Evident, in practica probabil ca o astfel de firma va alege fie sa nu plateasca alte impozite (pentru care nu exista incriminare penala), fie sa intarzie la randul sau plata furnizorilor sau pur si simplu sa amane plata salariilor, cu riscul ca angajatii sa plece. Ce nu intelege legiuitorul (Guvernul, in cazul de fata) este ca sumele astea nu exista efectiv in contul contribuabilului, ele trebuie produse. Iar statul nu ajuta (deloc) creditorul, protejeaza debitorul...

Zanganitul catuselor in economie nu are cum sa ajute! 

Sa mai spunem si ca imensa majoritate a sumelor "retinute" de angajator si neplatite la CAS sau CASS (ca astea conteaza!) sunt fix de la firme de stat sau autoritati publice (primarii), nu de la firme private, ceea ce e inca un motiv de a ne indoi de utilitatea/eficienta unei astfel de masuri.

Din punctul meu de vedere, exista un singur impozit din lista unde incriminarea se justifica: impozitul retinut de notari la transferul bunurilor din patrimoniul personal, aceste sume fiind efectiv retinute de notari in scopul virarii la buget. Dar nici aici nu am stiinta sa fie cazuri de retinere si neplata...

Mie unuia masura asta mi se pare doar joc de glezne. Ne facem ca "luptam" impotriva evaziunii, dar in fapt nu facem nimic. Doar ne facem ca facem...