INTERVIU Preşedintele Comisiei Naţionale de Prognoză: Dacă economia va reporni cu întârzieri, vom avea o contracţie de 4%

Nicolae Cristian Stănică FOTO Inquam / George Calin

Economia României a intrat în criza coronavirusului cu un potenţial foarte bun, însă cu cât se va întârzia mai mult repornirea economiei, cu atât declinul produsului intern brut va fi mai amplu, a declarat într-un interviu pentru „Adevărul” Nicolae Cristian Stănică, preşedintele Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză (CNSP).

Comisia de Prognoză estimează că o repornire a economiei în iulie-august ar putea duce la o contracţie a economiei de 4%, faţă de estimarea din prezent de -1,9%. Pe măsură ce restricţiile se vor prelungi ar putea exista consecinţe ireversibile precum insolvenţe în industrie şi mai ales la nivelul IMM-urilor.

Cu toate acestea, Comisia susţine că va ajusta în mod clar prognoza, ţinând cont că singurul domeniul considerat cu activitate în creştere, agricultura, este afectată în prezent de secetă.

În schimb, CNSP consideră că sectorul bancar este capabil să treacă printr-o perioadă de genul celei pe care o traversăm, de oprire administrativă a economiei, deoarece există suficientă lichiditate.

Comisia este de părere că relansarea consumului ca metodă de a relansa economia este o soluţie pe termen scurt, prin redeschiderea firmelor şi nu prin tăieri de venituri.

Majoritatea proiectelor gestionate de Comisia de Prognoză au fost transferate la ministerele de linie, în contextul în care Comisia a lucrat anterior la acestea cu personalul disponibil, fără să existe angajaţi în direcţiile care trebuia să se ocupe de acestea. Cu câteva excepţii, care funcţionează bine, majoritatea programelor sunt oprite sau blocate.

„Adevărul”: De ce este Comisia de Prognoză atât de optimistă în cea mai recentă prognoză?

Nicolae Cristian Stănică: La elaborarea prognozei, am ţinut cont de faptul că economia României era pe creştere când s-a declanşat criza coronavirus. Noi considerăm că am fost foarte realişti, deoarece economia României a intrat în această criză a coronavirusului cu un potenţial foarte bun.

Astfel, în lunile ianuarie - februarie 2020 s-au înregistrat salturi importante, peste nivelul perioadei corespunzător din anul 2019. Serviciile şi comerţul au avut o dinamică ascendentă, peste 6-7%. Industria a evoluat însă într-o zonă negativă în ultimul an, dar în ultimele luni situaţia s-a ameliorat, dând semne de trecere pe o creştere pozitivă pentru a doua jumătate a anului 2020.

În aceste condiţii, credem că economia României avea resurse de a face faţă astfel încât nu se prevedea o încetare abruptă a activităţii economice în anumite sectoare.

Dar economia s-a oprit brusc.

S-a oprit brusc, dar nu chiar brusc. Odată cu pandemia SARS-CoV-2 au apărut restricţii în producţie, în lanţurile de aprovizionare şi în ceea ce priveşte utilizarea forţei de muncă. Aceste restricţii sunt relevante într-o perioadă de aproximativ 3 luni şi au atât un impact local, cât şi unul transnaţional, datorită interdependenţei economice.

În perioada de restrângere a activităţii economice impactul pe sectoare economice este neuniform întrucât există ramuri economice care îşi restrâng activitatea, iar altele care îşi încetează temporar activitatea. Prin urmare, odată cu apariţia pandemiei SARS-CoV-2 economia nu s-a oprit în totalitate.

De exemplu în industrie nu credem într-o oprire integrală a industriei, pe toate ramurile. Chiar şi în domeniul utilajelor, al pieselor auto nu se prefigurează o închidere totală a companiilor. Au fost închideri parţiale şi am ţinut cont – de exemplu Ford, Dacia. Ele au antrenat şi micii întreprinzători, e adevărat.

Deci, în aceste condiţii, în care România a intrat cu un potenţial foarte bun, doar factorii externi puteau afecta România, respectiv închiderea pieţelor externe – zona euro, Germania, Franţa, Italia, Spania.

CNSP realizează prognoze în funcţie de datele disponibile la momentul respectiv. În această perioadă, atât în România, cât şi în toate celelalte state industrializate, datele statistice publicate corespundeau perioadei ianuarie-februarie, iar informaţiile suplimentare proveneau din investigaţiile pe bază de interviuri şi anchete.

Respectând o metodologie riguroasă (proiecţie pe serii lunare), ne-am bazat pe setul de ipoteze descris în scenariul de restrângere a activităţii economice în România şi în ţările Uniunii Europene şi am ajuns la o estimare a evoluţiei PIB de -1,9%.

Cifra pare optimistă comparativ cu estimările altor instituţii internaţionale, dar ipoteza noastră s-a bazat pe o creştere de circa 2% în primul trimestru al anului 2020, urmând un declin de peste 14% în trimestrul următor şi o revenire modestă în a doua jumătate a anului.

Desigur, la sfârşitul lunii mai, vom avea informaţii despre evoluţia PIB în primul trimestru şi vom face rectificările care se impun.

Totodată, am luat în calcul faptul că economia va reporni în luna iunie, dar nu integral, iar momentul respectiv se va corela cu momentul de repornire în ţările din Uniunea Europeană cu care avem relaţii pentru principalele activităţi industriale cu valoare adăugată ridicată.

La următoarea prognoză care probabil va fi realizată în a doua parte a lunii mai şi o alta odată cu rectificarea bugetară din luna iulie, proiecţiile probabil că se vor schimba, pentru că atunci vom avea mai multe informaţii sigure.

Subliniez încă odată faptul că am luat în calcul repornirea economiei în luna iunie. Cu cât se va întârzia acest moment, cu atât declinul produsului intern brut va fi mai amplu.

Ce date diferite au atunci instituţiile financiare internaţionale, care au prognoze mult mai sumbre pentru economia românească? Cel mai recent raport al Comisiei de Prognoză ia în considerare o estimare de creştere economică de 0,3% de la Banca Mondială, instituţie care şi-a revizuit estimarea la un minus de 3,8%.

Nici o instituţie internaţională nu poate spune în acest moment care va fi amploarea exactă a crizei COVID-19 asupra economiei globale, asupra României, ori asupra altor state din Uniunea Europeană. Fiecare organism internaţional vine cu anumite scenarii, dar nu se observă clar care este setul de ipoteze pe care se întemeiază.

Noi am redat ipotezele pe care ne-am bazat în analiza noastră şi am făcut o simulare pe date lunare, respectiv trimestriale, pentru a surprinde impactul pe termen scurt, care se va regăsi ulterior la nivel anual.

Nu ştim exact care a fost logica şi raţiunea acestor instituţii când au prognozat scăderi de 5% şi chiar mai mult. Dar credem că de fapt există o corelaţie metodologică sau logică între prognozele pentru economiile unor ţări şi prognozele pentru economiile din zona euro. Dacă în Germania au prognozat că o să aibă o contracţie de 5%, au extrapolat spunând că toată Europa trebuie să aibă o astfel de contracţie.

Scenariul nostru este echilibrat şi se bazează pe anumite ipoteze, nu se bazează pe date statistice, pe realizări, ci pe presupuneri.

Şi orice întârziere a repornirii economiei va duce la o deteriorare a creşterii economice, dar nu putem şti acum, vom şti peste 2-3 luni.

De ce nu aţi mai publicat prognoza pe mai mulţi ani?

Cerinţele actuale ale Comisiei Europene nu mai impun statelor membre să realizeze prognoze pe termen mediu la elaborarea programului de convergenţă, ca urmare a incertitudinii ridicate. Am fi putut publica, dar credem că este imatur să ieşim acum cu o prognoză pentru 2021.

Cu ce diferă această criză de criza din 2008?

Criza actuală pe termen scurt nu seamănă cu cea financiară din 2008, în sensul că nu a fost deteriorată structura economiei. Se poate spune că intervine o constrângere administrativă, în aşa fel încât, în momentul în care economia va reporni, pieţele vor reacţiona, nu s-au pierdut. Există premisele unei reveniri de la acelaşi potenţial. Este adevărat că vom avea o cădere amplă, în jur de 30% pe trimestrul II pentru anumite sectoare. Această situaţie va conduce la o contracţie a PIB-ului de peste 14%, în ipoteza în care, începând din iunie, economia va reporni, chiar dacă spre finalul anului nu va atinge volumul activităţîi din scenariul de iarnă. În scenariul de iarnă prefiguram o dinamică a economiei în jur de 4,2% în trimestrul IV iar în scenariul actual apreciem că se va tempera la 2,2%. Ipoteza de bază corespunde evoluţiei în formă de „V”, însă în cazul întârzierilor vor apărea probleme structurale iar curba se va deforma înspre forma de „L”.

Între timp, INS a arătat că rata şomajului a ajuns la nivelul din aprilie 2017.

CNSP a discutat cu INS aspectele metodologice legate de piaţa muncii pentru a clarifica dacă în numărul de salariaţi şi în populaţia ocupată vor fi incluse sau nu persoanele trimise în şomaj tehnic. Concluzia noastră a fost că în acest scenariu să includem persoanele aflate în şomaj tehnic în numărul de salariaţi.

În această ipoteză, avem o medie de 600.000 de persoane care nu sunt angrenaţi în activitatea economică, dar ei au contracte cu firmele şi sunt subvenţionaţi de stat. Practic, numărul de salariaţi nu poate să scadă, pentru că aceşti oameni în şomaj tehnic sunt incluşi în continuare în numărul de salariaţi, iar cei care efectiv sunt în şomaj, undeva la 200-300.000 la nivel anual vor conduce la o rată scăzută a şomajului.

Ipoteza a condus la o estimare a ratei şomajului după metodologia AMIGO la 4,4% pentru 2020. Un calcul separat arată că rata şomajului va ajunge la circa 6,3% în ipoteza în care cei din şomajul tehnic sunt consideraţi efectiv şomeri.

Şi în ce priveşte salariile?

Câştigul salarial este un rezultat. Avem estimată indemnizaţia medie a celor care sunt în şomaj tehnic şi numărul acestora. Sumele salariale brute aferente rezultă din produsul acestor doi indicatori. Avem totodată numărul de salariaţi, exclusiv cei din şomaj tehnic, şi cu un câştig salarial pe care noi l-am prognozat în scădere pentru martie-iunie şi apoi o uşoară revenire spre finalul anului, dar sub nivelul din prognoa anterioară. Prin cumulare a rezultat suma salariala brută totală şi corespunzător câştigul salarial mediu pe economie care ţine cont şi de persoanele aflate în şomaj tehnic.

Între timp a mai apărut şi seceta. Pe aceasta aţi luat-o în calcul?

Singurul domeniul cu activitate în creştere este agricultura. În iulie o să avem totuşi o prognoză bazată pe date reale şi o să modificăm clar prognoză. Sunt anumite culturi care fi afectate din cauza secetei.

În contextul în care vorbeaţi de probleme structurale, am avut totuşi „noroc” că în urma crizei din 2008 s-au îndreptat anumite dezechilibre?

Criza financiară din 2008/„Marea Recesiune” a fost o experienţă negativă dar care pe termen mediu a condus la capitalizarea bancară şi la consolidarea rezilienţei sectorului bancar. Sectorul bancar este capabil să treacă printr-o perioadă de genul celei pe care o traversăm, de oprire administrativă a economiei, deoarece există suficientă lichiditate.

Noi am intrat în criză cu deficite foarte mari. Ne putem aştepta de la criză să ajusteze în mod pozitiv deficitele?

În scenariul actual am estimat o reducere a deficitului de cont curent la 4,1%. Avem un grad de deschidere semnificativ faţă de zona intracomunitară, dar şi faţă de China când luăm în calcul importurile. În aceasta perioadă de restricţie am observat că importurile suferă o contracţie severă atât pentru bunurile de capital, cât şi pentru bunurile uz curent cu celelalte state europene precum Germania, Italia şi Franţa. De exemplu, deficitul comercial în relaţia bilaterală cu China de peste 3 miliarde de dolari anual a fost diminuat ca urmare a restrângerii importurilor. A apărut o ajustare pozitivă, ceea ce este un lucru bun, dar conjunctural.

În cea mai recentă prognoză vorbeaţi despre „consecinţe ireversibile”, dacă nu se reia activitatea. La ce vă referiţi?

În industrie şi mai ales la nivelul IMM-urilor este posibil să apară insolvenţe, dar pentru un număr relativ restrâns de firme, pentru că pieţele nu au dispărut, iar relaţiile comerciale există, numai că sunt închise momentan şi ele trebuie redeschise. Dar există riscuri pe măsură ce restricţiile se vor prelungi.

Scenariul nostru funcţionează în ipoteza că economia va începe să meargă la parametri mai reduşi din luna iunie. Dacă într-adevăr economia va reporni cu întârzieri, undeva în iulie-august, automat vom avea o contracţie economică de aproximativ 4%.

O pornire mai rapidă este posibil să se înregistreze în sectorul serviciilor, care au potenţial, dar şi în turism, transporturi, după care va urma industria. Totuşi, transporturile de marfă funcţionează în continuare, nu avem reduceri ale activităţii de 80%, ci undeva la 40%-50%. Această repornire mai rapidă pe servicii şi ulterior pe industrie din luna iunie şi treptat în creştere către finalul anului este compatibilă cu o scădere de -1,9%. Dar, cum precizam, fiecare lună de întârziere înseamnă o scădere mai abruptă a economiei.

Există voci care vorbesc de relansarea consumului ca metodă de a relansa economia. Este aceasta o soluţie?

Da, este o soluţie pe termen scurt, prin redeschiderea agenţilor economici care furnizează produse şi prin deschiderea ofertei şi nu prin tăieri de venituri. Şomajul tehnic este o măsură foarte bună care permite menţinerea veniturilor şi ajută la redeschiderea economiei. Tot aici se încadrează şi discuţia privind majorarea pensiilor, cu cât te ajută economic dacă dai un impuls? Totuşi, practic, relansarea economică nu depinde de majorări ale unor venituri la nivel social, ci mai mult de factorul administrativ.

Cum estimaţi evoluţia preţurilor?

Datele la momentul actual arată prefigurarea unei tendinţe de uşoară creştere a preţurilor produselor alimentare, în contextul unei producţii agricole mai slabe. Dar această creştere va fi compensată de reducerea preţurilor la combustibili.

Prognoza Comisiei de Prognoză a fost revizuită drastic în jos atunci când aţi preluat conducerea instituţiei. Care au fost fundamentele?

Pe de o parte, evoluţia PIB-ului potenţial. Pe de altă parte, efectiv îmbunătăţirea modelelor bazate pe datele pe termen scurt. Avem metode de prognoză pe termen scurt atât lunare cât şi trimestriale. Probabil înainte se lucra cu o prognoză bazată pe date anuale.

La fel şi deflatorul PIB.

Acum estimat pus un deflator al PIB-ului puţin inferior faţă de cel din prognoza de iarnă, de 4,1, anterior fiind 4,2. Deflatorul nu este un indicator pus efectiv, este un rezultat al calculelor. PIB-ul este construit pe ramuri de activitate, unde avem o dinamică în termeni reali şi una în termeni nominali. În final, prin agregarea ramurilor, rezultă creşterea PIB în termeni nominali şi, în consecinţă, deflatorul este un element rezidual de calcul, obţinut din creşterea nominală a PIB-ului şi creşterea în termeni reali a PIB-ului.

Ce s-a întâmplat cu toate proiectele de care s-a ocupat Comisia de Prognoză?

Când am venit aici am avut un şoc. Proiectele importante – Fondul de Dezvoltare şi Investiţii, în special, şi Cinematografia – erau de o asemenea anvergură că, pentru a le gestiona practic relaxat, îţi trebuiau cel puţin 100 de persoane. Dar cele trei direcţii care trebuiau să se ocupe de aceste proiecte sunt goale, nu au fost făcute angajări. Nu că nu s-a vrut, nu s-a putut într-o perioadă scurtă. Comisia are în schema de personal peste 200 de angajaţi, dar practic are circa 100 de angajaţi. Pentru proiectele respective lucrau câteva persoane care munceau de dimineaţa până noaptea şi sâmbăta şi duminica inclusiv. Şi ce s-a întâmplat? Comisia a fost sufocată de această activitate.

Schema de ajutor de sprijin pentru industria cinematografică funcţionează şi acum foarte bine, după ce a fost predată la Ministerul Economiei.

Ce s-a întâmplat cu programul „Growth”. Domnul Ion Ţiriac a solicitat fonduri?

Programul „Growth” privind grădiniţele olimpice nu a mai fost finanţat. Nu au fost date niciun fel de fonduri şi nici nu au fost solicitanţi foarte mulţi, ci doar circa şapte, iar niciunul nu se încadra. Practic acum programul nu mai există nici în gesiunea Comisiei.

Domnul Ţiriac nu a cerut fonduri. Este adevărat că a avut această idee, dar nu a venit să ceară fonduri, nu s-a amestecat.

Programul Cont Junior continuă?

Programul Cont Junior merge în continuare şi merge foarte bine. Am avut un caz în care cineva a depus 70.000 de lei. Comisia de Prognoză nu gestionează însă programul, ci este doar un segment, împreună cu Trezoreria şi cu Fondul de Garantare şi de Contragarantare.

Ce s-a întâmplat cu Fondul de Dezvoltare şi Investiţii?

FDI a fost transferat complet, a fost semnat şi protocolul, acum este la Ministerul Lucrărilor Publice.

Programul Investeşte în tine mai funcţionează?

Nu este blocat, ci este întrerupt. Trebuia să fie alocată în fiecare an, în funcţie de legea plafoanelor, o anumită sumă. Dar a venit criza. Practic acum se gestionează doar dosarele din trecut, pentru că a venit această criză şi lucrurile s-au blocat administrativ. Dar interesul este foarte mare.

Ce s-a întâmplat cu investiţiile în parteneriat public-privat? Cum s-a lucrat la studiile pentru autostrăzi? Cât au costat?

Au fost transferate la ministerele care au atribuţii specifice, inclusiv studiile de fundamentare realizate cu experţi externi şi finanţate la Comisie. S-au constituit în perioada 2018-2019 grupuri de lucru cu persoane din domeniile respective, pentru autostrăzi, cu măsurători în teren, cu cei de la CNAIR, cu Ministerul Transporturilor.

Din bugetul Comisiei au fost finanţate cheltuielile cu salariile celor din grupurile de lucru. Anul trecut cheltuielile pentru toate grupurile s-au ridicat la 10-15% din cheltuielile cu personalul Comisiei. Fiecare primea o jumătate din indemnizaţia preşedintelui (indemnizaţia netă este de circa 9.000 lei, n.r.).

Aceste proiecte au fost închise şi sunt reluate la ministerele de linie.

Ce s-a întâmplat cu proiectul prin care se reduc atribuţiile şi funcţiile Comisiei?

Tocmai a fost publicată în Monitorul Oficial o Ordonanţă de Urgenţă prin care atribuţiile legate de proiecte au fost eliminate. S-au menţinut în mare parte atribuţiile de bază referitoare la strategie, analize şi prognoze macroeconomice. Cele legate de strategie mai există, dar mai diminuate.

Mai există Consiliul de Programare Economică?

Nu, a fost desfiinţat.