Povestea amanetului: Cum au ajuns actele de caritate făcute în numele lui Iisus o afacere prosperă cu profituri record
0Lipsa banilor este o problemă veche, cu care oamenii s-au confruntat din toate timpurile, iar nevoia de a obține sumele de care ai nevoie rapid a dezvoltat o adevărată industrie.
Și nu este vorba de bănci, care oferă împrumuturi pe baza promisiunii de returnare parafată în contract, cu sau fără gaj, în funcție de tipul împrumutului acordat cu dobândă, ci de industria amanetului, ale cărei baze au fost puse acum mii de ani în China, ulterior în Grecia şi „recent” în Europa.
Activitatea de amanetare a avut și perioade de prohibiție, dar a înflorit în perioada Evului Mediu când un călugăr franciscan a înființat o organizație.
În 1450, Barnaba Manassei, un călugăr franciscan, a inițiat mișcarea Monte di Pietà (Muntele de Pietate) în Perugia, Italia. Aceasta oferea asistență financiară sub forma unor împrumuturi fără dobândă, garantate cu obiecte amanetate. În loc de dobândă, Monte di Pietà îi îndemna pe împrumutați să facă donații către Biserică. S-a răspândit în Italia, apoi în alte părți ale Europei.
Instituţia se afla la început sub grija „companiei lui Iisus” şi îşi propunea să ofere un „împrumut” tuturor celor care treceau printr-o situaţie dificilă din punct de vedere financiar, după modelul lui Manassei, după cum relatează Despre Lume. Publicul era foarte bine definit: „săracul jenat” (le pauvre honteux), adică persoana care se găsea, la un moment dat, într-o situaţie de „criză” (boală, „şomaj”, măritarea unei fiice, moartea neaşteptată a unui membru important al familiei, tatăl – de regulă etc.), dar căreia îi era ruşine să apeleze la mila celor din jur, cerşind.
Regele care și-a amanetat bijuteriile ca să finanțeze un război
În Evul Mediu, Biserica Catolică a impus anumite restricții în ce privește dobânzile, frânând dezvoltarea caselor de amanet. Aceste reguli au fost îndulcite în Europa în secolele XIV și XV, când împrumuturile pe termen scurt au devenit un mijloc important de finanțare a inițiativelor de afaceri, dar și de ajutor temporar pentru cei săraci.
Familii de vază precum familia Lombard în Anglia și familia Medici în Italia au devenit cunoscute ca familii împrumutătoare. Regele Eduard al III-lea și-a amanetat bijuteriile către familia Lombard în 1388 pentru a finanța războiul contra Franței și se spune că regina Isabella a Spaniei a gajat cu bijuteriile sale expedițiile lui Cristofor Columb către Lumea Nouă. Cuvântul "pawn" (amanet) vine din latinescul "patinum", care înseamnă îmbrăcăminte. Hainele erau, adesea, cele mai valoroase posesiuni ale oamenilor de rând. Deși majoritatea caselor de amanet erau particulare, la sfârșitul secolului XVIII au fost înființate în Europa case de amanet caritabile, care ofereau împrumuturi cu dobânzi mici săracilor pentru a ajuta la reducerea datoriilor, potrivit amanetf28.ro.
Obiceiul de a amaneta haine lunea și a le răscumpără vinerea era o cale des întâlnită printre săracii din secolul XIX de a supraviețui financiar săptămână de săptămână. Cel mai des apelau la casele de amanet cei care aveau nevoie repede de bani și, de aceea, au fost instituite măsuri pentru a împiedica amanetarea de obiecte furate. Legea Amanetului din 1872 conținea prevederi care apărau casele de amanet ce vindeau, fără să știe, obiecte furate. De asemenea, aceasta lege stabilea dobânzile care puteau fi percepute pentru obiectele amanetate și conținea prevederi generale pentru acest domeniu, stabilind modele care sunt urmate și astăzi.
În anul 1610, Muntele de Pietate deja era o instituţie răspândită în multe locuri, funcţionând până târziu în secolul al XIX-lea, pierzându-şi scopul iniţial şi transformându-se într-o „instituţie de credit popular”, devenind apoi case de amanet şi celebrele CAR-uri.
Pe tot parcursul istoriei, casele de amanet au oferit împrumuturi în schimbul obiectelor valoroase. Acestea sunt reținute o anumită perioada de timp, în decursul căreia proprietarul poate înapoia împrumutul plus dobândă pentru a-și lua obiectul înapoi.
Dacă proprietarul nu reușește să răscumpere obiectul amanetat, casa de amanet are dreptul să îl vândă altcuiva.
Numele familiei Lombard, folosit și astăzi de bănci
Unul dintre reformatori a fost Lombard, termen folosit și astăzi pentru împrumuturile interbancare, inclusiv depozitele overnight, care au dobânzi extrem de favorabile.
Rata dobânzii Lombard sau mai simplu rata Lombard se referă la rata dobânzii stabilită de o bancă centrală prin intermediul careia oferă lichiditate pe termen scurt băncilor comerciale (credite Lombard).Pentru a primi un împrumut Lombard, băncile sunt nevoite să garanteze de obicei cu titluri de valoare, cum ar fi obligatiunile emise de stat (titluri de stat). In Europa, țările care au adoptat moneda euro apeleaza la Banca Centrală Europeană pentru a obtine împrumuturi pe termen scurt (overnight) in schimbul unor active eligibile ca si colateral, in acest caz rata Lombard fiind denumită rata facilității de creditare marginală (marginal lending facility rate). Numele de rată Lombard se presupune că datează din Evul Mediu, referindu-se la sistemul practicat de bancherii italieni din regiunea Lombardia. Acești bancheri ofereau credite de consum in schimbul unor garantii. Unele surse leagă istoria termenilor de familia bancară Bardi, care și-a început activitatea în nordul Italiei (regiunea Lombardia) și a construit Compagnia dei Bardi, care a operat un birou din Paris, numit Maison de Lombard, care ulterior s-a specializat în împrumuturi garantate.
Afacere înfloritoare în România
Piaţa caselor de amanet din România a ajuns anul trecut la un nivel record estimat de 1,8 miliarde de lei, după ce tot mai mulţi români au ales să-şi amaneteze obiectele de valoare, de la bijuterii şi electronice, până la biciclete şi maşini, potrivit unei analize efectuate de KeysFin.
Rezultatul net al caselor de amanet a crescut în 2022 cu 23% faţă de 2021 şi a fost cu 107% peste nivelul din 2018, la maximul istoric de 402 milioane de lei. Potrivit KeysFin, dintre cele 1.700 de companii analizate, aproximativ 1.100 (65,5%) au înregistrat profit, 358 (20,8%) pierdere, iar restul au avut un rezultat net nul în 2022.
Cei mai mari 20 de jucători au concentrat puţin peste jumătate (50,4%) din cifra de afaceri a caselor de amanet în 2022. Astfel, în 2022, au fost 1.718 de companii care administrau case de amanet, cu 8% mai puţine faţă de 2021 şi în scădere cu 25% comparativ cu 2013.
Se încarcă comentariile...
