Cum a încercat Nicolae Ceaușescu să gestioneze criza economică din anii 80: ce rații de alimente aveau românii

În „Epoca de aur” a lui Nicolae Ceaușescu românii au primit alimentele de bază cu porția, și nu pentru că erau prea „grași”, așa cum invocau autoritățile de-atunci, ci pentru că era criză economică, dublată de dorința șefului statului de a achita integral toate datoriile României.

Așa arăta o Alimentară în anii '80

Anii ’80 au anunțat începutul declinului unui întreg sistem politic, socio-economic și cultural. Pretutindeni în statele comuniste criza economică s-a acutizat vizibil. Situația economică a creat vii nemulțumiri în rândul proletariatului. În anii ’80, 26 de țări erau adepte ale marxist-leninismului. Printre acestea, 14 erau conduse de un partid comunist de peste 30 de ani, după cum relatează Historia. În cazul României socialiste, grevele și protestele muncitorești au fost generate de criza profundă prin care a trecut societatea începând cu anii ’70-’80, acutizată de scăderea nivelului de salarizare și, implicit, al condițiilor de viață și de muncă.

La sfârșitul anului 1981, Nicolae Ceaușescu solicita reeșalonarea datoriei externe (10,2 miliarde dolari), situație în care recomandările F.M.I. vizau o reducere a importurilor. A fost contextul în care regimul a decis adoptarea unor măsuri restrictive: creșterea exporturilor în detrimentul aprovizionării pieței interne, mai ales în ceea ce privește produsele agro-alimentare, căutarea unor surse paralele de producere a energiei, de aici decurgând redeschiderea sau deschiderea a noi fronturi de lucru în industria carboniferă, pentru a limita importurile de petrol, înlăturarea venitului salarial minim garantat – element fundamental al legislației socialiste.

Scopul raționalizării? „Ridicarea nivelului de trai”

Documentele din perioada comunistă, care atestă cum a raționalizat Nicolae Ceaușescu mâncarea românilor, sunt publicate integral pe site-ul Ministerului Justiției.

Astfel, în 1980 Nicolae Ceaușescu a emis Legea nr. 13 din 19 decembrie 1980 privind constituirea, repartizarea şi folosirea pe judeţe a resurselor pentru aprovizionarea populaţiei cu carne, lapte, legume şi fructe. 

„Înfăptuirea programului de ridicare continua a nivelului de trai al întregului popor, stabilit de Congresul al XII-lea al Partidului Comunist Roman, impune sporirea producţiei agricole, vegetale şi animale, în toate unităţile de stat şi cooperatiste, valorificarea în mai mare măsura a resurselor din gospodăriile populaţiei, în vederea îmbunătăţirii aprovizionării cetăţenilor cu produse agroalimentare, lărgirii bazei de materii prime ale industriei şi satisfacerii altor nevoi ale economiei naţionale.

Consiliile populare au obligaţia sa acţioneze permanent pentru îndeplinirea integrală a programelor de dezvoltare a producţiei agricole vegetale şi animale în unităţile administrativ-teritoriale în care îşi desfăşoară activitatea.

În fiecare judeţ şi localitate, constituirea şi folosirea resurselor de carne, lapte, legume şi alte produse agroalimentare trebuie să se realizeze pe baza aplicării principiilor autoconducerii muncitorești şi autogestiunii economico-financiare.

Prin folosirea integrală a potenţialului productiv al pământului şi buna gospodărire a resurselor existente, în condiţii de eficienta cât mai ridicată, consiliile populare trebuie să asigure satisfacerea nevoilor de produse agroalimentare ale populaţiei din fiecare judeţ în strânsă corelare cu sporirea producţiei şi creşterea aportului la realizarea fondului de stat, pentru acoperirea celorlalte cerinţe ale economiei naţionale.

În acest scop, Marea Adunare Naţionala a Republicii Socialiste România adopta prezenta lege”, se menționează în preambulul legii, care prevede de altfel și sarcinile pe care le aveau gospodarii de la țară.

Specula, pedepsită cu închisoarea

Un an mai târziu, în 1981, Ceaușescu emite Decretul 306 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea unor fapte care afectează buna aprovizionare a populaţiei

„Constituie infracţiune de specula şi se pedepseşte potrivit prevederilor Codului penal cu închisoare de la 6 luni la 5 ani cumpărarea de la unităţile comerciale de stat şi cooperatiste, în scop de stocare, în cantităţi care depăşesc nevoile consumului familial pe o perioadă de o luna, de ulei, zahăr, făina, mălai, orez, cafea, precum şi de alte produse alimentare a căror stocare afectează interesele celorlalţi cumpărători şi buna aprovizionare a populaţiei.

Dispoziţiile alineatului precedent nu se aplică în cazul cumpărării de legume, cartofi sau fructe în scopul aprovizionării obişnuite pentru perioada de iarna.

Cu pedeapsa prevăzută în alin. 1 se sancţionează şi cumpărarea de pâine şi alte produse făinoase pentru a fi folosite la furajarea animalelor”, scrie în Decretul emis la 9 octombrie 1981.

„Personalul unităţilor comerciale este obligat să vândă cumpărătorilor produsele alimentare prevăzute la art. 1 numai în cantităţile şi condiţiile stabilite de consiliile populare. Nerespectarea prevederilor alin. 1 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani”, se arăta în Decret.

Rațiile, introduse în 1982

Un an mai târziu, în 1982, Ceaușescu emite un alt decret care stabilește raționalizarea consumului de alimente în funcție de județ, iar cartelele la zahăr și ulei erau diferențiate pe categorii de populație.

Pentru a justifica reducerea porțiilor, președintele Nicolae Ceaușescu a inventat un program științific creat la cererea dictatorului de specialiștii din Comitetul Central. Este vorba despre ”Programul de alimentație științifică a populației”, document apărut în 1982 care stabilea necesarul de calorii, rațiile de mâncare și inclusiv standardele de greutate ale românilor.

Existau mici variații de la o zonă a țării la alta, cei care erau încadrați în categorii de muncă grea având dreptul la o rație lunară mai mare decât a celorlalți oameni.

Potrivit programului, românii au nevoie doar de 2.700 - 2.800 de calorii. Pentru asta aveau voie, anual, de cel mult 60-70 de kilograme de carne și produse din carne, 8-10 kilograme de pește și produse din pește, 210-230 litri de lapte sau produse din lapte, 260-280 de ouă, 16 kilograme de grăsimi, ulei, margarină, 170-180 de kilograme de legume, 70-90 de kilograme de cartofi, 304 kilograme de legume boabe, 65-95 kilograme de produse din fructe, 22-26 de kilograme de zahăr.

Prin decret, în 1984, s-a adoptat un nou standard alimentar și mai redus. Românii aveau, anual, dreptul, la 39 de kilograme de carne, 78 de litri de lapte și 166 de kilograme de legume. Uleiul și zahărul se dădeau o dată pe lună, rația fiind de un kilogram.

Controlarea porțiilor se făcea prin cartele

Limitarea consumului de alimente a fost controlată de vechiul regim prin introducerea cartelelor, documente fără de care nimeni nu avea acces la pâine, zahăr sau ulei. Fiecare familie era arondată unui magazin din cartierul unde avea domiciliul. Capul familiei se prezenta la gestionarul magazinului cu cartea de imobil pentru a dovedi domiciliul și cu buletinul pentru a dovedi identitatea și toate datele erau trecute pe cartelă. Cartelele pentru pâine aveau culori diferite, de la oraș la oraș, iar fiecare român avea dreptul doar la o jumătate de pâine pe zi.

Sistemul diferea de la județ la județ. În unele județe cartele se eliberau pentru o lună, în altele pentru trei luni.

Uleiul și zahărul se dădeau o dată pe lună. Produsele vrac erau ridicate doar de capul familiei și numai de la Alimentara de cartier, o dată pe lună.

Începând cu 1984, rația de carne anuală a fost stabilită la 39 de kilograme pentru fiecare român. Cea mai mare problemă însă, nu o reprezenta cantitatea mică de carne, ci faptul că produsele de origine animală apăreau rar în alimentări, în care găseai în schimb rafturi întregi cu conserve de pește.

Ziua în care ”se băga” carne la Alimentară era ziua în care se formau cozi kilometrice la fiecare magazin. Puii se vindeau câte doi la pungă, motiv pentru care românii au botezat produsul ”Frații Petreuș”, după un celebru cuplu de cântăreți de muzică populară.