Andrei Şerban, despre actriţa Ruxandra Sireteanu: „De la tatăl ei, remarcabilul  Nicolae Sireteanu, Tita a preluat nu doar pasiunea, ci şi secretul meseriei“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ruxandra Sireteanu, imagine din spectacol                 FOTO: Teatrul Nottara
Ruxandra Sireteanu, imagine din spectacol                 FOTO: Teatrul Nottara

Regizorul Andrei Şerban a fost  coleg de facultate cu actriţa Ruxandra Sireteanu, care a murit pe 18 februarie, la vârsta de 70 de ani. Regizorul conturează, pentru adevarul.ro, un portret emoţionant al regretatei artiste. "Tita avea toate calităţile:generozitate, atenţie pentru ceilalţi, lipsa de invidie,  fidelitate", mărturiseşte Andrei Şerban.

Un text de Andrei Şerban

"Am aflat de moartea Ruxandrei Sireteanu la New York, în plin viscol. După ce am trecut de primul şoc al acestei veşti neasteptate si tragice, mi-am amintit de Tita ( asa ii spuneam cei apropiati) şi de  tot ce a insemnat tineretea noastră comună, cum am devenit prieteni fiind  amandoi colegi la clasa de actorie a lui Ion Fintesteanu şi a Sandei Manu, ai căror studenti am fost timp de trei ani. Tita era printre primii in clasă, considerată extrem de talentata, eu printre ultimii, impreuna cu George Banu.

De la tatal ei, remarcabilul actor Nicolae Sireteanu, Tita a preluat nu doar pasiunea, ci si un secretul meseriei, care a ajutat-o  de foarte tanara sa isi asigure o solida baza profesionala.

image

Spectacolul meu de debut ca regizor a avut loc in sala mica a teatrului Nottara, unde la invitatia lui Horia Lovinescu, am pus in scena  piesa dramaturgului  argentinian Osvaldo Dragun, Omul care s-a transformat in caine. Tita juca impreuna cu trei colegi din generatia noastra: Ion Bog, Alexandru Bocanet si Florin Macelaru. Toti aveau energia necesara sa atraga publicul si sa comunice de pe scena ce era cu adevarat important in Romania acelui moment. Primul meu succes ca regizor s-a datorat in primul rand  lor. Fara acesti minunati actori nu as fi fost ce sunt azi. Si e un semn de intrebare pentru generatia noua ca acesti actori, ca multi altii din aceiasi epoca --remarcabili purtatori ai energiei vietii, sunt morti acum.

De Tita eram legat afectiv in multe feluri. Nu era greu sa te indragostesti de ea. Avea toate calitatile: generozitate, atentie pentru ceilalti, lipsa de invidie,  fidelitate (in relatie cu  teatrul, cu colegii, cu familia--a locuit in acelasi bloc  unde s-a nascut si a ramas toata viata).

Mi-as fi dorit, m-am gandit chiar des, sa revin la teatrul unde am debutat si sa lucrez cu ea din nou, multi ani dupa ce viata ne-a condus in directii atat de diferite. As fi dorit sa-i ofer un rol pe masura posiblitatilor ei, sa-i ofer rolul pe care nu l-a jucat niciodata. E prea tarziu sa i-l propun, dar stiu ca l-ar fi jucat ca nimeni alta. Desi eu am colindat in multe teatre prin lume, Tita a ramas si a trait  intr-unul singur-- Teatrul Nottara, pe care  l- a servit cu demnitate, cu talent si imensa dragoste. E  pilda vie a actorului care si-a indepinit misiunea, aceea de a servi arta si nu pe sine".

                                                                                                     Foto Andrei Şerban: Vali Mirea

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite