O fac la câteva, puţine, ore după încheierea spectacolului şi la încă şi mai puţine înainte ca juriul de la Bacău Fest Monodrame să îşi facă public verdictul. Cum din motive perfect justificate - încă o grevă aşa-zis spontană declanşată în cel mai pur dispreţ la adresa călătorilor, în chip terorist de angajaţii de la CFR Călători - nu am avut ocazia de a vedea performance-­ul cu care s-a prezentat în competiţie actorul Ali Deac de la Teatrul Naţional Radu Stanca din Sibiu, cum celelalte evoluţii ale participanţilor au fost mai curând dezamăgitoare (doar trei până la ora la care a intrat în concurs Alex Buescu, urmat de un spectacol bun, în pentametrii iambici, prezentat de actriţa bucureşteană Valentina Zaharia) sunt gata să pariez că cel ce va obţine premiul se va alege dintre aceşti doi din urmă competitori. Nu neapărat pe principiul cei din urmă vor fi cei dintâi.

Alex Buescu a optat pentru un scenariu dramatic conceput de el însuşi, după unul dintre cele mai citite, mai celebre romane ale veacului trecut. Opiniile unui clovn de Heinrich Böll.

Înţeleg că totul a pornit de la o preferinţă de lectură a actorului, devenită obsesie şi decontată creator într-o monodramă metamorfozată în spectacol, în performance, graţie colaborării cu regizoarea Anca Maria Colţeanu, cu muzicianul Ovidiu Savu, căruia cred că i se datorează întreg învelişul sonor al montării, şi cu Matei Vladimir, creatorul unui costum extrem de expresiv.

Poate că era nevoie ca Anca Maria Colţeanu să fie niţeluş mai drastică în privinţa dimensiunilor şi gradului de concentrare ale dramatizării, mai mult ca sigur că se insinuează în spectacol mici căderi de ritm, probabil că interpretul nu este servit chiar foarte bine de propria-i voce, dar toate aceste neajunsuri sunt compensate de ceea ce face cu adevărat bine Alex Buescu.

Mai întâi rezumă toate temele şi motivele celebrului roman care surprinde o Germanie la intersecţia dintre vinovăţiile aduse cu sine de un război absurd, de complicităţile unei consistente părţi a populaţiei cu un regim politico-militarist de neiertat vreodată şi un postbelic care la ora aceea se contura încă ezitant şi trist. Vinovăţiile asumate făţiş s-au amestecat, în momentele acelea de răscruce cu multă, cu foarte multă ipocrizie, iar acestei realităţi extrem de triste nu putea să îi dea liberă expresie decât un clovn. Omul, personajul, tipul care, de când există teatru pe această lume şi de când lumea a simţit nevoia introspecţiei şi a sincerităţii este obligat să spună adevărul. O face fără teama că ar putea fi pedepsit.

Clovnul din scrierea romancierului german, un tânăr de doar 28 de ani, a fost însă pedepsit de o familie înstărită, cu rigori comportamentale, cu ipocrizii abil mascate, familie care îl repudiază, de Marie, fata de care este pe mai departe îndrăgostit, deşi aceasta l-a părăsit pe neaşteptate din motive cvasi-religioase, de protestanţi şi de catolici deopotrivă. Şi cu toate acestea, în pofida faptului că a devenit un amestec de comic, de histrion care a ales să trăiască în sărăcie şi de vagabond de lux, în ciuda fragilităţii şi sensibilităţii sale, Hans Schnier nu cedează. Îşi va îndeplini până la capăt rostul de a mărturisi şi de a spune adevărul. Despre sine, despre alţii, despre ţară, despre istorie.

Toate aceste idei-forţă apar cu remarcabilă claritate în monodrama jucată de Alex Buescu. Cuvintele, replicile, stările, situaţiile dramatice sunt riguros filtrate prin dubla instanţă a sensibilităţii şi a raţiunii interpretului. Care ştie să nu fie nici patetic, nici melodramatic. Doar teribil de uman şi de credibil.

E ceea ce contează. 

Teatrul Luni de la Green Hours din Bucureşti- OPINIILE UNUI CLOVN după Heinrich Böll- Regia-Anca Maria Colţeanu- Muzica- Ovidiu Savu- Costumul -Matei Vladimir- Cu- Alex Buescu- Data reprezentaţiei-25 aprilie 2017

P.S. Juriul a optat pentru Valentina Zaharia.