Mariana Sipos: "Conditiile in care s-a produs moartea lui Marin Preda raman neclare"

Cunoscut realizator TV, Mariana Sipos este unul dintre intelectualii romani care nu s-au lasat convinsi de concluziile grabite ale cercetarii cauzelor si imprejurarilor mortii scriitorului Marin

Cunoscut realizator TV, Mariana Sipos este unul dintre intelectualii romani care nu s-au lasat convinsi de concluziile grabite ale cercetarii cauzelor si imprejurarilor mortii scriitorului Marin Preda, o moarte in legatura cu care s-au facut multe supozitii si s-au lansat diverse zvonuri. Rezultatele anchetei au fost publicate in volumul Dosarul Marin Preda (viata si moartea unui scriitor in procese-verbale, declaratii, arhive ale Securitatii, marturii si foto-documente), aparut in 1999 la editura Amarcord. - Au aparut recent cateva pagini dintr-un asa-zis Jurnal foarte intim, atribuit scriitorului Marin Preda. Ce credeti despre acest Jurnal, este unul autentic sau nu? - Este ciudat ca apare acest Jurnal foarte intim la 22 de ani de la moartea lui Marin Preda, cand de cel putin 12 ani, de cand putem vorbi liber, lumea literara, in special cei care l-au cunoscut pe scriitor se intreaba unde sunt manuscrisele sale? Despre un Jurnal al sau s-a vorbit si inainte, dar abia dupa ce am publicat in cartea mea lista pe care a intocmit-o Procuratura cu manuscrisele gasite la Mogosoaia (la Casa de creatie, unde scriitorul traia si unde a si murit, n.r.), cat si la Editura "Cartea romaneasca" s-a putut vedea ca nu a existat un jurnal in sensul in care credea lumea din anturajul sau. Au existat diverse jurnale, agende, insemnari si acest Jurnal foarte intim, care apare pe lista manuscriselor gasite in apartamentul scriitorului. Acest jurnal n-are insa decat 36 de file, ceea ce inseamna ca a aparut deja jumatate din el in ziarul respectiv. Cert este ca o parte din aceste manuscrise aflate pe lista Procuraturii au disparut pur si simplu. In cartea mea demonstrez ca Marin Preda isi tinea aceste lucruri intr-un geamantan, iar secretara lui, pe care am prins-o in viata si am intervievat-o, mi-a marturisit ca o rugase sa bata la masina o bucata de hartie pe care s-o lipeasca pe acest geamantan, hartie pe care scria ca tot ce e inauntru - manuscrise, scrisori, fotografii - trebuie sa ajunga la fratele sau, Sae Preda, care traieste si astazi la Bacau. L-am contactat pe fratele scriitorului care mi-a confirmat ca stia de existenta acestui geamantan pentru care a venit la Editura dupa moartea scriitorului. I se parea firesc sa asiste cineva din familie la deschiderea seifului din biroul scriitorului, ceea ce nu s-a intamplat. In dosarul de la Procuratura, pe care l-am publicat integral in carte, se spune ca manuscrisele au fost predate in custodie fie Uniunii Scriitorilor, fie Editurii "Cartea romaneasca", si a semnat pentru primirea lor redactorul-sef de atunci, Cornel Popescu. Acesta mi-a marturisit existenta acestor insemnari si faptul ca si el copiase fragmente din ele, fiindca stia ca nu vor ramane mult timp la el. Procurorul sef al Capitalei (Dumitru Popescu) care a anchetat cazul, a cerut, conform unui proces-verbal, sa i se incredinteze pentru cateva zile aceste manuscrise, printre care si Jurnalul intim, "pentru a fi studiate". Exista si o nota ca acestea ar fi fost returnate editurii de catre un alt procuror, Ion Ungureanu. Cert este ca domnul Cornel Popescu - si spun acest lucru pentru prima data acum - nu a vrut ca marturiile sale, printre care si cele legate de aceste manuscrise, sa apara in cartea mea spunand ca ii este frica. - Frica de ce? De cine? - De ceea ce stia. Pentru ca el il descoperise pe Marin Preda mort, impreuna cu medicul Dan-Claudiu Tanasescu. Ma intreb in legatura cu acest domn Tanasescu: Cand a spus adevarul? In emisiunea mea de la TVR, Dreptul la adevar, din mai 1998, cand a reluat teoria conform careia scriitorul a murit sufocat de propria voma sau in emisiunea recenta de la OTV (6 august) cand, dupa ce am publicat in carte certificatul medico-legal de deces al lui Marin Preda, care nu aminteste de nici un rest alimentar in caile respiratorii, domnul Tanasescu si-a dat seama ca nu mai poate repeta aberatia si afirma ca "inima scriitorului a cedat"? Eu demonstrez in cartea mea cate neconcordante exista in declaratiile date in legatura cu moartea scriitorului. Ceea ce pe mine ma duce cu gandul la contrafacerea acestor marturii, si probabil Cornel Popescu, fiind tot timpul prezent, atat la Mogosoaia, cat si la editura, in timpul cercetarilor, stia mult mai mult decat am putut eu sa demonstrez in carte. Din fericire, fiindca il stiam foarte bine si avea incredere in mine, mi-a spus - "bine, fac o marturisire, dar nu o faci publica decat dupa ce eu nu voi mai fi". Am acea marturie, Cornel Popescu a murit la cateva luni dupa ce a facut aceasta declaratie si pot spune ca avea motive sa se teama. (Textul integral in Adevarul literar si artistic)