Romanul unui agnostic plin de umor

Tradus acum în limba română, romanul „Privind în soare“, de Julian Barnes, este o dezlănţuire de inteligenţă şi de ironie amară. Unul dintre aşa-zişii „trei grei“ ai literaturii britanice de azi, alături de Martin Amis şi Ian McEwan, a scris în 1986 încă o carte care se ridică la înălţimea cunoscutului roman „Papagalul lui Flaubert“.

Apărută acum la Editura Nemira, care a publicat până acum 12 volume ale autorului, această carte venea, la momentul apariţiei ei, după o capodoperă slăvită de toţi cunoscătorii în ale literaturii.

„Papagalul lui Flaubert" fusese o demonstraţie de forţă care cucerise în egală măsură oamenii de litere şi publicul larg. La doi ani după acest roman, a urmat „Privind în soare", o carte cu nimic mai prejos,  în care Julian Barnes a a închipuit cu rafinament o viaţă tocmai pentru a ţinti la ce este dincolo de ea.

Scriitorul a mărturisit într-un interviu că a început să lucreze la carte înainte de a se apuca de „Papagalul lui Flaubert", dar a terminat-o după ce a încheiat acest roman,  care a rămas cel mai emoţionant dintre prozele sale. În „Privind în soare", romanul aparent banalei existenţe a unei englezoaice din secolul încheiat acum un deceniu, mai exact între un răsărit de soare şi un apus, autorul a desfăşurat un întreg arsenal de întrebări indecidabile.

Pretextul epic al acestui asalt care se întinde pe aproape 300 de pagini este destinului lui Jean Sergeant, din zilele copilăriei, petrecute înainte de al Doilea Război Mondial, până cândva în anul 2020. Romancierul şi-a ales antieroina perfectă, ingenua înduioşătoare care-şi poartă strălucitor masca sub care se ascunde, fireşte, mai mult.

După cum o dovedeşte şi următorul pasaj, în care auzim vocea lui Jean, însărcinată la o vârstă mai târzie decât o permite mentalitatea tradiţională şi părăsindu-şi soţul înainte de a-l naşte pe Gregory: „«Înfiorător de proastă», îi strigase Michael. Dacă sunt înfiorător de proastă, nici tu nu ai fost aşa de deştept că te-ai căsătorit cu mine.

Asta ar fi trebuit să-i răspundă. Sau, mai degrabă, da, sunt înfiorător de proastă dacă te-am suportat atâta vreme. (...) De bărbaţi trebuie să-ţi fie milă; să-ţi fie milă de ei şi să-i părăseşti. Femeile au fost educate să creadă că bărbaţii sunt răspunsul. Ei bine, nu sunt. Nu sunt nici măcar o simplă întrebare."

Inamicul ideilor primite de-a gata

Prin întrebările, false sau adevărate, care copleşesc personajele şi aici,  ca şi în celelalte romane ale scriitorului, care au darul de a nu semăna unele cu celelalte, iese la rampă inteligenţa inhibantă a lui Julian Barnes, care a învăţat mult din toate felurile în care şi-a câştigat existenţa înainte de a putea trăi din scris. Primul scriitor englez care a câştigat şi Premiul Medici, şi Premiul Femina, a fost lexicograf, jurnalist, food critic, editor, critic literar etc.

Literatura lui îi datorează mult cunoaşterii discursului ştiinţific sau publicistic, o cunoaştere vie, inamicul numărul 1 al ideilor primite de-a gata. Practicată în romane, precum şi în proza scurtă, reflecţia asupra necunoscutelor neelucitate de gândirea umană se face, şi în
„Privind în soare", sub dominaţia ironiei amare, pigmentate cu umor, în care se citeşte agnosticismul scriitorului.

Asemenea potecilor din grădina borgesiană, întrebările personajelor se bifurcă la nesfârşit. Iar filosofarea nu dăunează poveştii.  Dimpotrivă, o susţine şi dă substanţă personajelor. Un exemplu relevant poate fi un fragment din meditaţia lui Gregory, fiul lui Jean: „Este, oare, credinţa în Dumnezeu un act de curaj? se întreba Gregory. Ei bine, la nivelul de jos ar putea fi un act de curaj, căci, în zilele noastre, puţini oameni mai cred în El şi este un fel de curaj să rămâi neclintit în această mare de apatie. L

a nivelul de sus, rămâne un act de curaj, pentru că te înalţi la nivelul Lui de creaţie; îţi asumi o poziţie mai înaltă decât a unui boţ de lut - şi asta pretinde oarecare îndrăzneală. Poate că te pui la dispoziţie şi în chip de ofrandă, în vederea Judecăţii de Apoi: te mai ţin nervii? Atunci când afirmi că ai credinţă în Dumnezeu, eşti aidoma copilului care-şi ridică mâna în clasă. Atragi atenţia asupra ta şi primeşti o sentinţă, de faţă cu un public: Corect sau Greşit. Imaginează-ţi clipa aceea. Imaginează-ţi fiorul de teamă." 

Info

„Privind în soare"

Autor: Julian Barnes
Traducător: Mihai Moroiu
Editura: Nemira
Preţ: 36, 90 lei

Julian Barnes, în România

Din opera scriitorului britanic au fost traduse şi publicate în limba română următoarele volume:

-„Papagalul lui Faulbert" (Univers, 1997; Nemira, 2006)
-„O istorie a lumii în 10 capitole şi jumătate" (RAO, 2000)
-„Anglia, Anglia" (Polirom, 2002; Nemira, 2007)
-„Cafe au lait" (Nemira, 2005)
-„Tristeţi de lămâie" (Nemira, 2005)
-„Scrisori de la Londra" (Nemira, 2006)
-„Trois" (Nemira, 2006)
-„Iubire etc." (Nemira, 2006)
-„Pedantul în bucătărie" (Nemira, 2006)
-„Arthur & George" (Nemira, 2007)
-„Porcul spinos" (Nemira, 2007)
-„Tour de France" (Nemira, 2008)
-„Nimicul de temut" (Nemira, 2009)