De ce să fii optimist în România în ciuda problemelor din jur
0În jurul nostru crizele par că se țin lanț. După pandemia care a lăsat în urmă peste 66 de mii de victime în țara noastră și ne-a izolat de cei dragi, acum asistăm la un război brutal care se desfășoară chiar la granițele României.
Riscul unui conflict global, cu potențial nuclear, este la cel mai înalt nivel după Războiul Rece. Dar spre deosebire de alte momente istorice, principalul aliat pentru securitatea țării noastre pare acum distras de tensiuni interne. În același timp, cel mai recent raport ONU ne avertizează că încălzirea globală a ajuns într-un punct critic, multe ecosisteme sunt ireversibil distruse, iar incendiile și inundațiile masive devin tot mai frecvente.
În România sărăcia continuă să afecteze 3 din 10 copii și un sfert din populația țării. Peste 1.5 milioane de români supraviețuiesc cu mai puțin de 25 de lei pe zi. Nu e nicio surpriză atunci că peste 6 milioane de oameni au decis să plece din România, un procentaj din populație comparabil cu Siria, o țară aflată în război civil. Creșterea costurilor și inflația lovesc deja în cei mai vulnerabili, dar criza energetică declanșată de Rusia e probabil să ne afecteze pe toți. Sistemul medical produce accidente tragice ce puteau fi evitate, drept urmare am rămas printre statele UE cu cea mai scăzută încredere în medici. Încrederea în autorități și politicieni este chiar mai scăzută, doar 12 din 100 de români au încredere în Parlament și 61% din cetățeni declară că țara merge într-o direcție greșită.
Aceasta este o poveste cu statistici din surse credibile și cu fapte care descriu realitatea dificilă în care ne aflăm. Dar nu este singura poveste pe care o putem spune.
O altă poveste poate suna astfel
În câteva luni de la apariția unui virus care s-a răspândit global, oamenii de știință au dezvoltat un vaccin bazat pe o tehnologie revoluționară. Peste 12 miliarde de doze au fost administrate în 184 de țări, peste 75% din populația lumii a primit cel puțin o doză, în cea mai amplă campanie de sănătate publică din istorie. În umbra știrilor despre Covid se ascunde o altă victorie importantă: primul vaccin pentru malarie a fost aprobat pentru utilizare, o boală care ucide peste 500,000 de oameni anual, majoritatea copii în Africa.
Când Rusia a pornit un război împotriva Ucrainei, o țară care își dorește să facă parte din Uniunea Europeană și să își consolideze parcursul democratic, comunitatea internațională a acționat rapid și masiv. În prima săptămână a conflictului, 54 de țări au trimis ajutor militar sau umanitar. Statele Unite au contribuit până în prezent 43 de miliarde de Euro (30% din PIB-ul Ucrainei), pe lângă ajutorul neoficial al NATO în materie de informații strategice și pregătire militară. Uniunea Europeană a coordonat primirea a peste 5 milioane de refugiați în Europa, oferindu-le dreptul să lucreze și să locuiască în orice stat membru. În total, până în August 2022, ajutorul oferit Ucrainei de state din jurul lumii depășește 80 de miliarde de Euro. Mai mult, sancțiunile economice aplicate Rusiei sunt cele mai ample din istoria modernă, cu un impact inițial estimat la 11% din PIB și dificultăți majore în industrii cheie precum fabricarea de armament. În ciuda temelor interne, SUA și Europa au avut un răspuns internațional unit împotriva Rusiei și vital pentru libertatea Ucrainei.
Încălzirea globală este o problemă majoră, însă trebuie amintit că am înregistrat progrese semnificative. Energia verde este acum mai ieftină decât cea produsă din surse poluante. Producția globală de electricitate din surse sustenabile - solar, nuclear, eolian, hidro, a depășit-o pe cea din cărbune în ultimii ani. În Europa, două treimi din electricitatea produsă în prezent este din surse fără emisii. Mai mult, 32 de țări printre care și România, și-au decuplat deja creșterea economică de creșterea emisiilor de carbon. Investițiile în tehnologii pentru combaterea schimbărilor climatice înregistrează noi recorduri, un exemplu recent arată că într-o singură zi s-au înregistrat investiții de peste 12 miliarde de dolari, mai mult decât în aproape toți anii anteriori cumulați. Sunt suficiente aceste progrese? Categoric că nu, cele mai grele provocări rămân în viitor. Dar avem unelte prin care putem reduce posibilitatea celor mai sumbre scenarii și să ne îndreptăm spre consecințe pe care le putem gestiona.
În ceea ce privește România, țara noastră este astăzi mai bogată ca peste 150 de state, fiind pe locul 45 în clasamentul global și este inclusă în lista economiilor cu venit ridicat de către Banca Mondială. Față de anii tranziției, când economia României era similară țărilor vecine și cu mult în urma celor vestice, astăzi țara noastră și-a surclasat vecinii și a depășit la puterea de cumpărare țări precum Grecia, Estonia, sau Croația, fiind acum apropiată de Portugalia, Cehia, sau Spania.
Spre deosebire de multe state vestice, România are cea mai mare rată de proprietari de locuințe din lume. Raportat la salariul mediu național avem una dintre cele mai accesibile piețe imobiliare din Uniunea Europeană. Am scris cu altă ocazie despre oportunitățile Bucureștiului, idei valabile și pentru restul orașelor mari din țară, care în anumite categorii se situează în poziții foarte bune în Europa. E adevărat că la nivel de țară suntem sub media europeană, și este foarte bine să ne propunem să o depășim, dar trebuie spus și că reperele noastre de comparație sunt cele mai prospere democrații din istorie. Din perspectiva globală, nu este o exagerare să spunem că România este o destinație pentru care mulți oameni și-ar părăsi țara dacă ar avea șansa să trăiască aici, așa cum devine evident din creșterea constantă a imigrației spre țara noastră.
Progresul României nu este doar economic. Raportat la începutul anilor ’90, speranța de viață a românilor a crescut, în medie, cu peste 5 ani. Rata mortalității infantile este astăzi de cinci ori mai mică. Deși mulți români continuă să plece, beneficiind frecvent de libertatea oferită de apartenența țării noastre la Uniunea Europeană, există și cei care revin acasă cu idei și capital nou. Iar expații care ne-au trecut pragul ne-au evaluat printre cele mai bune destinații din lume în care să trăiești ca nomad digital. România este în grupul statelor cu un grad de siguranță ridicat și are un trend pozitiv în indicele global al fericirii, unde țara noastră a avansat 58 de poziții în 7 ani. Umbrela de securitate a NATO, împreună cu calitatea de stat membru al UE, sunt poate cele mai clare exemple ale direcției României postdecembriste, astăzi puternic ancorată în sfera lumii libere.
Și această poveste este bazată pe date credibile și pe fapte reale ce descriu o parte din realitatea țării noastre. O primă idee este că ambele povești redate aici pot fi adevărate în același timp. Este posibil, spre exemplu, ca sărăcia să afecteze în continuare categorii din populație și ca România să fi înregistrat progrese importante în ultimele decenii.
Progresul este posibil, dar nu este garantat
Nu scriu acest articol pentru a îndrepta o balanță imaginară a realității și nici nu îmi doresc să diminuez importanța problemelor cu care se confruntă România. Chiar și așa sunt sigur că nu puțini vor fi cei care vor critica în termeni duri această descriere din urmă, cu argumente mai mult sau mai puțin adevărate. Cu mulți dintre critici voi fi de acord. Dar întrebarea rămâne, de ce o reacție puternică la sugestia că țara noastră a progresat și că în România e mai bine azi decât în trecut?
Motivele sunt multiple, dar unul dintre ele este idea că promovarea progresului conduce la scăderea motivației de a rezolva problemele din prezent. Să ne mulțumim cu ce avem cum s-ar spune. Sunt oameni și organizații care cred că mobilizarea oamenilor spre o anumită cauză se poate realiza prin frică și un sens de urgență, de dezastru iminent. Să spui că unele lucruri merg bine este iresponsabil, din perspectiva lor, pentru că ar distrage atenția de la ce e urgent acum. Pe termen scurt e posibil să aibă dreptate. Cred însă că o astfel de abordare ghidată de frică în loc de date este profund greșită. Pe termen lung rezultatul nu este acțiunea constructivă, ci nepăsare și resemnare în societate. În fond, de ce să depui eforturi pentru a rezolva o problemă, când ți se repetă că lucrurile sunt atât de rele încât aproape nimic nu le mai poate îndrepta?
O situație de criză trebuie prezentată așa cum este, fără ocolișuri, dar și cu convingerea faptului că progresul este posibil, propria istorie ne dovedește acest lucru. În trecut am reușit să găsim soluții cu succes, ca țară și ca specie, și asta vom face și acum. O idee simplă care merită repetată în România: progresul este posibil, dar nu este garantat, prin eforturile noastre avem capacitatea să rezolvăm problemele din jur. Fără această credință în potențialul nostru colectiv nu vom reuși să avansăm spre destinația pe care ne-o dorim, ca într-o zi să facem parte din comunitatea celor mai prospere democrații din lume. Sunt de acord că astăzi suntem departe de un astfel de ideal, dar tocmai din această cauză pledez aici pentru un optimism bazat pe date și fapte, care să ne ghideze spre mai bine.
Un critic al acestor idei, chiar dacă ar accepta premisa că am progresat, ar spune că e o realizare temporară, pentru că arcul istoriei include și perioade de regres spre care este posibil să ne îndreptăm. Iar faptul că am rezolvat probleme în trecut nu garantează că vom avea aceeași abilitate în provocările viitorului, mult mai complexe și cu consecințe potențial devastatoare pentru umanitate.
Răspunsul este simplu, avem doar două opțiuni: să ne dăm bătuți de acum și să garantăm că cel mai rău scenariu va deveni realitate, sau să încercăm, cu un optimism fără iluzii, să găsim soluții provocărilor timpurilor noastre. Acesta este cel mai bun argument al optimismului în România, ca sursă a curajului de a încerca să rezolvi ceva oricât de mic. Sigur, într-un final putem eșua, cele mai negre scenarii ar putea deveni realitate în ciuda tuturor eforturilor. Dar în acele ultime momente în care e clar că am eșuat și nu mai există nicio speranță, oare am prefera să fim înconjurați de pesimiștii care ne-au spus că totul e pierdut, sau de oamenii alături de care ne-am luptat pentru mai bine? Pentru mine alegerea este clară.
Se încarcă comentariile...
