Avem dovada hoţiei

În loc să ajute 20 de milioane de români, banii europeni ajung în câteva buzunare.

Avertisment dur de la Bruxelles: riscăm suspendarea tuturor plăţilor din bani europeni. Ministrul Afacerilor Europene, Leonard Orban, a afirmat, joi, că cinci programe operaţionale - POS Mediu, POS Transport, POR, POS CCE şi POSDRU - sunt în pericol de a fi suspendate.

Autorităţile române au termen până la sfârşitul lunii iunie pentru a elimina „slăbiciunile în detectarea şi prevenirea neregulilor în achiziţiile publice din bani europeni", spun, în limbajul lor sec, surse din Comisia Europeană. Este adevărat, fraude se întâmpă în mai toate ţările Uniunii Europene, dar în anumite limite. Autorităţile le detectează pe cele mai multe şi opresc ele însele finanţarea. Problema este că autorităţile noastre nu sunt în stare să-i prindă pe aceia care fraudează fondurile europene.

La noi, când sunt întrebaţi despre proiecte discutabile, de la reamenajări de parcuri cu zeci de milioane de euro la lucrări dedicate firmelor de partid şi până la sponsorizarea unor gale de box, chiar reprezentanţi ai autorităţilor, de la primari la miniştri, se justifică astfel: „Dar nu sunt bani din bugetul statului, sunt bani europeni!" Ca şi cum ar vorba de pomeni cu care ne-ar milui cei de la Bruxelles şi nu de bani publici, care trebuie cheltuiţi în condiţii stricte.

În realitate, în spatele eurofondurilor s-a construit, în timp şi pe tăcute, o adevărată mafie specializată în drenarea acestora în buzunare private. Întocmai ca şi cu fondurile publice interne. Iar autorităţile nu numai că nu detectează neregulile, dar se pare că nici nu au vreun interes.

Una ar fi ca eşecul absorbţiei să vină din faptul că vrem, dar nu putem. Că nu ştim să facem proiecte, că nu ne descurcăm cu procedurile - am putea fi ajutaţi. Dar, nu! Comisia nu mai vorbeşte acum de „incapacitatea administrativă" a României, ci demască de-a dreptul hoţia. Iar pentru asta nu există decât sancţiuni.

În loc să contribuie la dezvoltare şi să ajute 20 de milioane de români, mare parte din banii europeni ajung în câteva buzunare, făcând doar din unii bogaţi pe unii şi mai bogaţi. Aşa este întoarsă pe dos întreaga filosofie a solidarităţii europene, prin care contribuabilul din statele dezvoltate îl ajută pe cel din ţările mai sărace. Banii neamţului, ai olandezului ajung să adâncească prăpastia socială din România.

Pur şi simplu, ne jucăm cu focul. La Bruxelles au loc acum „negocieri sângeroase" pentru bugetul 2014-2020. În timp ce, în marile capitale, liderii politici îşi dau jos haina europeană de la Bruxelles şi duc campanii împotriva solidarităţii, cerând scăderea contribuţiilor la bugetul Uniunii şi ridicarea de noi ziduri pe continent.

Şi ce argument pentru solidaritate mai poate invoca România, ţara în care banii contribuabilului european îngraşă mafia locală? 

Ovidiu Nahoi este Senior Editor " Adevărul"