Dan Caragea

Profesor universitar

Acest articol s-ar adresa consilierilor şcolari şi psihologilor din sfera educaţiei (dacă aceştia nu ar fi, la noi, o „rara avis“) şi care ar trebui să vină în sprijinul elevilor cu probleme de învăţare a limbii române cultivate. În lipsă publicului specializat, mă adresez prietenilor şi suporterilor de aici şi de pretutindeni.

Vom cerceta astăzi o normă ortografică care a stârnit destulă agitaţie şi un val de comentarii atunci când Academia a introdus-o, în 2005: scrierea legată, în majoritatea enunţurilor, a cuvintelor: „niciunul, niciuna“, respectiv „niciun, nicio“. Deşi a trecut ceva vreme, continuăm să ne confruntăm cu majore dificultăţi de asimilare.