Adrian Cioroianu

Profesor universitar, istoric

Intr-o istorie contrafactuală, dacă şi-ar fi dat demisia în anul 1985 (să zicem), N.C. ar fi murit probabil în patul său, regretat de unii şi bucurându-i pe alţii. Dar nu a făcut-o ‒ şi a terminat în 1989 printr-o umilire supremă, ca un comandant încă suprem al forţelor armate ce era în cursul dimineţii şi care, în cursul după-amiezii, a ajuns să facă autostopul pe un drum din Dâmboviţa.

Încă şi mai importantă rămâne acea senzaţie de tinereţe pe care Neagu Djuvara o iradia la orice apariţie. Indiferent de vârsta despre care vorbim, acest om a murit tânăr. În preajma lui, toţi ceilalţi, oameni de la 7 la 77 de ani, cum se spune, ne simţeam copii. Sub privirea lui ştrengară de om inteligent, Istoria şi istoriile căpătau o formă şi un conţinut.

O veste bună: începând din iulie 2017, România are un obiectiv în plus pe lista Patrimoniului UNESCO ‒ al 8-lea, faţă de cele 7 de până acum. O parte dintre codrii seculari ai României intră pe lista Patrimoniului Mondial şi vor fi mai bine apăraţi de lege. Oare?

Românii ajunşi în Franţa sunt, deopotrivă, un capitol de Istorie şi, pe de altă parte, este limpede că fiecare dintre ei are propria sa istorie – una care nu poate fi cuprinsă într-o grilă nivelatoare. Este imposibil să trasezi un „portret robot” al românului ajuns în Franţa – după cum nu poţi face acest lucru cu portughezii din Franţa, cu grecii, albanezii, tunisienii ş.a.m.d.

Nu-i încurajez pe cei care se lamentează că noi am fi trădat Germania în acel 23 august. Îi rog pe cei care cred aceasta să citească mai multă istorie: eventual, să vadă pe câţi aliaţi a trădat şi câte alianţe a schimbat în plan extern Otto von Bismark în cariera lui de cancelar. SINGURA MIZĂ REALĂ A POLITICII EXTERNE E INTERESUL NAŢIONAL - restul e retorică.