Amalgam între fotbal și presă. Cam așa s-a desfășurat și se desfășoară cariera lui Lucian Ionescu de mai bine de două decenii. Consumator de fotbal și de sport, în general, și-a văzut semnătura într-o gazetă, imediat după Revoluție, la începuturile lui ’90, atunci când în redacții țăcăneau mașinile de scris, iar corectura finală se făcea noaptea, în „Casa Scânteii”. A debutat la „Dimineața” FSN-ului și a continuat la „Vremea” lui Adrian Păunescu. Următorul pas a fost la „Cronica Română”, condusă de Horia Alexandrescu și, în fine, intrarea cu adevărat în presa sportivă, la ziarul „Sportul Românesc”. La scurt timp, fotbalul și-a cerut drepturile. Construind noul Rapid, antrenorul Mircea Lucescu a insistat ca Lucian Ionescu, crescut practic în tribuna a II-a a Giuleștiului, să se ocupe de imaginea clubului din Grant. Au fost patru ani frumoși, poate cei mai frumoși. Două campionate, Cupe și Supercupe și creionarea lunară a unei reviste de notorietate în rândul suporterilor rapidiști. Deși dureroasă, plecarea de la Rapid nu a însemnat sfârșitul, ci reîntoarcerea în presa sportivă, dar nu oriunde, ci la brandul numit „Pro Sport”. Permanenta dorință de a construi l-au împins în căutarea a ceva nou. A făcut parte din echipa care a dat naștere cotidianului „Sport Total”, apoi l-a sprijinit pe Ionuț Lupescu în încercarea de a impune numele german “Kicker” pe piața românească. A urmat împlinirea cu adevărat în cariera din presa sportivă, în Paris, la trustul “Orange TV”. Revenit din Franța a răspuns apelului primit dinspre Sportul Rege. A devenit director de imagine la CS Otopeni, echipă pe care o va ajuta să facă pasul în Liga I. În prezent își continuă activitatea în orășelul de lângă București, la CS otopeni. Povestea continuă!