Articole scrise de Mircea Morariu

„Prah“, concentratul absurdoid dramatic datorat scriitorului ungur Spiró György, se răspândeşte prin repertoriile Teatrelor de limbă română sau maghiară din Transilvania şi din Banat asemenea unui viral pe internet.

Lupta politică de la Bucureşti şi războiul dintre cele două palate au dobândit în zilele din urmă aspecte hiper-obscene. Dar chiar şi aşa, chiar şi în contextul halucinantului `totul este permis” reintrat în uzul cotidian, felul în care premierul Vic...

Am mai avut ocazii fie de a comenta, fie de a prefaţa cărţi semnate de Ion Moldovan. Sunt, aşadar, oarecum în situaţia de a repeta cel puţin un lucru ce ţine de personalitatea autorului.

Anticipată oricum a nu fi din cale afară de consistentă cum nu e, de altfel, nici în alte ţări, prezenţa românilor la alegerile europarlamentare programate pentru data de 25 mai are toate şansele să fie una cu totul nesemnificativă.

Pe la mijlocul anilor ’60 ai secolului trecut, Susan Sontag publica „Împotriva interpretării”, o carte tipărită şi în limba română în anul 2000 la editura Univers.

Nu am urmărit integral ediţia de marţi, 29 aprilie, a emisiunii Jocuri de putere de la Realitatea tv. Din felurite comentarii de presă, dar şi din “prelungirile” pe care le-a avut, a doua zi, respectiva emisiune în cea realizată de doamna Lavinia Şan...

Am citit pentru prima oară cartea Sergiu Celibidache privit prin cortina de fier, apărută la Editura Ars Docendi din Bucureşti, sub semnătura muzicologului Ioana Raluca Voicu-Arnăuţoiu, la mijlocul lui  iunie 2012....

Numele lui Vlaicu Bârna îmi este cunoscut demult, din copilăria petrecută în socialismul ce redescoperea, după 1964, patriotismul pe care mai apoi, în anii naţional-comunismului ceauşist, avea să îl tranzacţioneze şi instrumentalizeze în cel mai josn...

Elementele de identificare oferite de afişul şi caietul de sală al spectacolului cu piesa Vârciorova, Carantină al Teatrului „Bacovia” din Bacău, ne trimit cu gândul, departe, în istoria literaturii române.

Am văzut vinerea trecută, într-un club din Oradea, un documentar de 50 de minute intitulat „În spatele cortinei”. E realizat de un ONG, ai cărui iniţiatori sunt oameni tineri care de abia au depăşit vărsta de 30 de ani şi este adresat cu precădere ti...

Vă amintiţi, probabil, că dl. Daniel Constantin Barbu a fost silit să părăsească, în decembrie anul trecut, fotoliul de ministru al Culturii din cauza unor afirmaţii iresponsabile şi a unor comparaţii mai mult decât nepotrivite.

Nimeni nu îi poate nega spectacolului de teatru însuşirea de obiect estetic autonom. Dar o montare cu adevărat bună, asemenea unui roman reuşit ori precum o pictură izbutită, este, după părerea mea, aceea ce stârneşte în mintea spectatorului asocieri...

Exceptându-i pe dl. Crin Antonescu (PNL) şi pe dl. Cătălin Predoiu (PDL), până în acest moment nu ştim niciun alt nume de politician cu certitudine dornic să ocupe, în decembrie 2014, locul rămas liber după încheierea celui de-al doilea mandat consti...

Era de aşteptat ca o carte de doar 200 de pagini, aşa cum e cea intitulată Monica Lovinescu în documentele Securităţii, scrisă de o tânără cercetătoare pe nume Iulia Vladimirov, apărută în 2012 în colecţia Istorie contemporană a Editurii Humanitas, s...

Nefericitul infarct căruia i-a căzut victimă chiar în Noaptea de Înviere dl. Stelian Tănase, directorul general interimar al Televiziunii Române, a fost- se putea oare altfel?- şi el politizat.

Poate că mi-ar fi mai simplu ca în această cronică despre savurosul şi atât de specialul Don Quijote după Cervantes, spectacol al Companiei „Liviu Rebreanu” de la Teatrul Naţional din Târgu Mureş, să spun mai întâi ce nu e montarea în cauză decât cee...

Sărbătorile de Paşte de anul acesta nu găsesc partea noastră de Europă într-o situaţie tocmai de invidiat. Trezit din adormire, dornic să îşi ia revanşa pentru anii de cvasi-absenţă, socotiţi tot atâţia ani de umilinţă, ursul rusesc, stimulat de orgo...

Am citit cu puţină vreme în urmă „Troica amintirilor-Sub patru regi“, memoriile lui Gh. Jurgea-Negrileşti tipărite în colaborare la editurile Polirom şi Cartea Românească, în colecţia Biblioteca Memoria-Jurnale, autobiografii, amintiri.

Am comentat şi amendat cu severitate, ori de câte ori a fost cazul, năzbâtiile în fapte şi în exprimare ale fostului preşedinte-director general al SRTV, dl. Claudiu Elwis Săftoiu.

Yom Kippur de Hanna Azoluay-Hasfari nu este ceea ce s-ar chema “o piesă mare”, dar este, indubitabil, o excelentă piesă “de cameră.” Una în care autoarea a izbutit un dozaj farmaceutic între comedie, melodramă, piesă fals poliţistă, dramă psihologică...

La 15 aprilie 1964 începea la Bucureşti una dintre numeroasele Plenare ale Comitetului central al Partidului Muncitoresc Român.

Cândva, către sfârşitul anilor ’80 ai secolului trecut, Asociaţia Internaţională a Criticilor de Teatru (A.I.C.T.) organiza un colocviu a cărui intenţie declarată era aceea de a formula un răspuns la întrebarea dacă mai este sau nu Shakespeare contem...

În urmă cu câteva săptămâni, Monica Andronescu, redactorul-şef al revistei „Yorick“, a publicat în revista pe care o conduce un editorial despre condiţia de azi a criticului de teatru.

Nimeni, nimeni în afară de sine însuşi, nu va deplânge în nici un fel paguba suferită recent de „maestrul” Ion Cristoiu şi, mai ales, de buzunarul acestuia, ambii văzându-se peste noapte deposedaţi de banii încasaţi pe nemerit de la TVR. Emisiunea cu...

Una dintre cele mai simpatice piese ale regretatului Dumitru Solomon se cheamă Zăpezile de altădată. Scrisă cândva, prin anii ’70, piesa e povestea unei fete şi a unui băiat ce se întâlnesc undeva, întâmplător, se îndrăgostesc la nebunie unul de celă...

În numeroasele, dar niciodată suficientele cărţi şi studii consacrate celor două mari nenorociri- comunismul şi nazismul- ce au marcat secolului al XX lea, comparaţia e nelipsită. Cele două tipuri de totalitarism au fost, cum bine observa cândva Pier...

Disciplinat, respectând milităreşte ordinele prim-ministrului Victor Ponta, Parlamentul României a aprobat şi binecuvântat cu ilustrul său  vot şi cu indicaţiile preţioase ale atot-ştiutoatoarei doamne Gabriela Vrânceanu-Firea –Pandele etc, componenţ...

După atâtea şi atâtea spectacole pe texte de ultimă oră, pe partituri dificile, cu personaje complexe, uneori tarate de cine ştie ce experienţă nefericită din trecut, cu familii bolnave, cu însinguraţi, cu maturi –copii şi copii prea maturi, lui Radu...

Din motive diferite, unele de natură personală, m-am abţinut să comentez în vreun fel ceea ce pentru mediile politice şi de presă a fost „afacerea Mircea Diaconu.”

În 2015 se vor împlini 10 ani de când era lansată pe piaţa de literatură dramatică românească „Amalia respiră adânc“. Piesa Alinei Nelega a prilejuit mai întâi un bun spectacol de teatru radiofonic pentru ca, mai apoi, realizatorii lui, regizorul Gav...

Volumul cu un titlu neutru şi, prin aceasta, poate, insuficient de atrăgător, Teatrul Companiei Societas Raffaello Sanzio, dublat de un subtitlu util şi lămuritor pentru structura cărţii, Conversaţii cu Claudia Castellucci, Romeo Castellucci, Chiara ...

În absenţa unui centru profesionist de documentare teatrală, a cărui lipsă nu o voi deplânge niciodată îndeajuns, nu îmi e tocmai uşor să spun a câta adaptare a celebrului roman Maitreyi e cea care a furnizat suportul dramaturgic pentru spectacolul d...

Din 1990 încoace, de când dintr-un motiv sau altul, de voie sau de nevoie, indivizii ce au deţinut funcţii înalte în ierarhia fostei Securităţi ceauşiste au început să apară pe micile ecrane, am fost şocat de scăzutul lor grad de inteligenţă.