Articole scrise de florin iaru

fără imagine Când iubeşti pe cineva, eşti dispus să ierţi totul. Înţelegi totul....

fără imagine Cică, în România, intelectualii sunt marii, singurii vinovaţi. Deşi voturile sunt egale, indiferent din ce cap au ieşit.

fără imagine Pune-ţi întrebări cu voce tare şi ia-te pe tine ca exemplu. S-ar putea să înţelegi realitatea mai bine ca teoreticienii.

fără imagine Statul român e aidoma unei corăbii ce fuge de pasagerii ei. Iar pe punte stau comod căpitanul, marinarii şi fochiştii.

fără imagine Nu visez să mai ies în stradă, ca-n decembrie ’89. Ar însemna că ne-am întors în cea mai rea dintre lumile posibile.

fără imagine Dragă Lizuco, mulţumesc, dintru-nceput pentru urări şi felicitări. Venind de la o bună şi veche prietenă, mi-au căzut cum nu se poate mai bine....

fără imagine Orice criză are, vai, părţile ei bune. Scoate la iveală minciuna, mizeria şi prostia din om. Şi îl obligă să gândească.

fără imagine Articolul de azi nu are nici cap, nici intrigă şi iubire, nici punct culminant. Din păcate, nu cred să aibă nici coadă.

fără imagine Cel mai perfid păcat al lumii moderne îmi pare a fi ipocrizia. Ca s-o învingem, ar trebui să-i ciumpăvim clopoţeii.

fără imagine Ce periculos e, când ai puterea în mână, să-ţi imaginezi că puterea asta va fi veşnică şi că n-o s-o împarţi cu nimeni.

fără imagine De ce alegem cărţi, ce aşteptăm de la ele şi, oricât ar părea de didactic, ce înţelegem, dacă le mai şi citim?

fără imagine Amândoi sunt degrabă vărsători de sânge nevinovat, iuţi la mânie şi numai împreună îşi împart titlul partinic de Vodă.

fără imagine Aţi auzit de Centrul de Resurse pentru participare publică? Căutaţi-i pe net la www.ce-re.ro/home. România lor e mai bună.

fără imagine Deseori, propoziţiile spuse-n doi peri, absurde prin firescul lor banal, ascund un adevăr uitat, care ne uimeşte mereu.

fără imagine România e o ţară enigmatică. O enigmă pe care niciun cercetător n-o va rezolva, pentru că-i «buba» la creierul colectiv.

fără imagine E o rarisimă tâmpenie să găseşti asemănări între muşamale şi tablouri. Din nefericire, în România, tâmpenia prisoseşte.

fără imagine Există, în viaţa oricărui politician, precum în teoria deformării plastice, un punct de unde orice revenire e imposibilă.

fără imagine Adevărul sună rău în gura celui dedulcit la minciună. Iar când hoţul ţipă: «Hoţii!», nimeni se mai sperie măcar....

fără imagine Ipocrizia ascunde, sub un strat gros de fard, adevăratele probleme. Rezolvarea lor e ori imposibilă, ori improbabilă.

fără imagine Există nişte cetăţeni, oameni decişi, hotărâţi, care nu aşteaptă decât să pună mâna pe bici pentru a face ordine în ţară.

fără imagine Dacă doamna din titlu ar provoca suferinţe umanităţii, lumea ar fi un concert de urlete. Dar nu răzbate niciun scâncet.

fără imagine Dacă salvarea noastră virtuală din alte vremuri, Bulă, s-ar trezi din uitare, aşa un mesaj i-ar scrie preşedintelui....

fără imagine De-ar avea trei nasuri sau patru urechi la ceafă, intelectualii ar fi salutaţi cu adâncă politeţe pe stradă. Dar n-au.

fără imagine Ar trebui să dăm faliment. Repede, elegant şi fără ezitări. Dacă o facem la timp, e cea mai bună ieşire din criză!

fără imagine Au căzut măştile şi măscuţele, iar disperarea guvernamentală spune că ne-a ars toată casa. E timpul să construim alta.

fără imagine Mai ţineţi minte sloganul (naiv) «Dacă nu noi, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când?» Îl credeam definitiv pierdut.

fără imagine Am greşit. Aş vrea să mai trag o dată… poate alt bilet… o altă existenţă… De ce nu există în istorie butonul „Delete“?

fără imagine Cel mai bine e să fii «privitor ca la teatru», vorba poetului. Dar întrebarea e: poţi? Şi dacă poţi, mai ai vreo şansă?

fără imagine De catastrofe şi de război te mai poţi apăra. Prostia, însă, prin caracterul ei indestructibil, e de neevitat.

fără imagine Când repovesteşti realitatea dintr-un alt unghi de vedere, viaţa devine mai uşor de înţeles, chiar dacă nu de acceptat.

fără imagine «Nu mai merge,mă-nţelegi, constituţia, care aceea ce vezi că se petrece, nu poţi pentru ca...» (Caragiale, «Situaţiunea»)

fără imagine Prostia nu doare. Dar de ce ar trebui să o mai angajăm pe post de pompier, doar pentru că şi-a dat foc la valiză?

fără imagine Numai nişte extratereştri năuci ar mai pune botul la serviciile de propagandă naţională şi europeană. Altcineva nu!