Articole scrise de Deutsche Welle

Nu hotărârea denunţării acordului nuclear e ştirea cea mai alarmantă. Nici reacţia previzibilă a Iranului, consternarea europeană şi perspectiva unui război irano-israelian. Ci criza ivită în raporturile transatlantice....

Razie de proporţii în Germania: Sute de cetăţeni moldoveni au fost angajaţi la negru şi exploataţi de către un grup de traficanţi de persoane. Moldovenii aveau şi acte de identitate româneşti falsificate.

Un nou tip de criminalitate dă bătăi de cap autorităţilor germane: bande organizate escrochează statul german la alocaţiile pentru copii. Acestea se folosesc de acte false pentru a profita de sistemul social german.

Unora Providenţa le-a dăruit inteligenţă cu asupra de măsură. Cocoşului i s-a dat priceperea de a distinge între zi şi noapte şi a cânta la timpul potrivit. Mai vitregiţi sunt unii oameni politici. Şi supuşii lor....

Preşedintele, Klaus Iohannis, are în linii mari dreptate cât priveşte formele, dar se înşală cu privire la conţinut.

Ce fac în Israel dregătorii români? Cât de pernicioasă ar fi relocarea ambasadei române la Ierusalim? Şi cât de judicios au analizat această propunere observatorii şi liderii actuali sau din trecut ai României?

Când începe să se facă bine o ţară? Când se desparte definitiv de cei care o mint, după ce au chinuit-o ori le-au slujit torţionarilor ei şi nu-şi mai exclude, nonşalant, valorile autentice, în loc să le recupereze....

Dacă unii deputaţi preferă să încaseze ilegal bani şi bunuri de lux în loc să combată corupţia, atunci nu mai e nevoie de Consiliul Europei, apreciază Max Hofmann.

Vor unii stat de drept. Dar să stăm drept oare nu vrem? Până la urmă, politica fără morală nu e doar o curvă. E şi o asasină, fiindcă, altfel decât crede CCR, corupţia chiar ucide. Dar mutarea la Ierusalim?

Preşedintele Klaus Iohannis ratează ocazia de a susţine un moment de emancipare a diplomaţiei româneşti şi de a o extrage din zona de indistincţie şi insignifianţă.

Ce se mai salvează într-o frenezie ţărişoara! Şi onorul ei de familist! Precum şi „legea“! De cine? Doar nu „de-ai noştri“! În ţara liderilor hoţi şi agramaţi le apărăm, cu predilecţie, de „străini“. Şi de valori reale.

Ce Europă vrem? Mai integrată? Globalistă? Naţionalistă? Prinsă între extreme, Europa riscă să se facă zob. Democraţiile la fel. Şi totuşi, Bătrânul Continent ar avea o alternativă. Dacă ar învăţa din experienţa altora....

Germania respinge o participare militară în războiul civil din Siria, salută însă atacurile aeriene sub conducerea SUA împotriva regimului Assad. O contradicţie? Doar în parte, apreciază Marcel Fürstenau.

Adevărata problemă nu este ministrul Valentin Popa. El e doar un agent mai lipsit de pudoare al viciilor tolerate care au cuprins de multă vreme şcoala din România.

Preşedintele Klaus Iohannis a transmis vineri, 13 aprilie a.c., ministrului Justiţiei cererea de urmărire penală faţă de Ion Iliescu, Petre Roman şi Gelu Voican Voiculescu.

De ce rezistă PSD la putere? Pe ce se bazează ascensiunea populismelor şi persistenţa la butoane a unor Putin, Erdogan şi Orban? Pe prostia şi anemia opoziţiei? Desigur. Dar şi psihologia maselor ar putea fi lămuritoare....

La Berlin şi Bruxelles e jale. Nu atât din cauza recursului la arme chimice în Siria, într-un nou asasinat în masă, cât a victoriei repurtate de Viktor Orban în alegerile maghiare. Ce înseamnă ea pentru democraţie?

Marele capital al Estului ar putea fi astăzi tocmai ”înapoierea” sa, adică întârzierea sa în ambianţa unei culturi tradiţionale care va fi fost cândva patrimoniul comun al întregii Europe.

La Moscova şi Bucureşti se regresează vesel spre totalitarism. Iar regimul dragniot nu se mai oboseşte să-şi mascheze intenţiile ci a trecut la oficializarea restauraţionismului său. Doar victimele tac. Oare de ce?...

Fostul şef al DNA din 2009 declară că protocolul cu SRI era ilegal şi că nu l-a aplicat niciodată. Actuala şefă a DNA susţine exact contrariul.

În Rusia filmul este interzis, în Germania satira despre moartea lui Stalin şi lupta dintre potenţialii succesori rulează pe ecrane. Publicul german poate să se amuze şi să-şi pună câteva întrebări.

Numeroase ţări din estul Europei, atât din UE, cât şi din afara blocului comunitar, s-au solidarizat cu Marea Britanie şi au expulzat diplomaţi ruşi. O reacţie deloc surprinzătoare, crede Robert Schwartz.

Uciderea supravieţuitoarei Holocaustului Mireille Knoll la Paris a şocat Europa. Dar fapta nu ar trebui să mai surprindă pe nimeni, căci antisemitismul este omniprezent pe continentul nostru, crede Michel Friedman.

Faptul că Facebook „ne spionează“ se ştie de mult, dar cu toate acestea nu a produs un scandal global. De data aceasta au fost atinse resorturi mai sensibile.

În 1812, conform Tratatului de la Bucureşti, Basarabia ajungea parte a Imperiului Rus, devenind o provincie controlată de administraţia ţaristă. Aceasta a durat până 1917, când slăbită de confruntările din Primul Război Mondial şi de revoluţia bolşev...

Şedinţa de bilanţ a SRI pe 2017 are loc într-o ambianţă încărcată de tot felul de acuzaţii şi suspiciuni care păreau într-o vreme definitiv risipite.

Eforturile ţărilor de a lupta cu propaganda rusă nu prea dau rezultate, iar prin intermediul mass-media regimul de la Kremlin continuă să influenţeze atât populaţia din regiune, cât şi entuziasmul acestor ţări pentru UE.

Comerţ, SUA, Rusia, Brexit, impozite. Acestea sunt temele summitului european de la Bruxelles, de vineri 23 martie.

Unde e fratele tău, îl întrebă Omniscientul, după fratricid, spre a-i da timp să se gândească la un răspuns onest. Nu ştiu. Ce, sunt cumva paznicul fratelui meu? i-a replicat Cain, ucigaşul iresponsabil, fricos şi hain....

Comisia de la Veneţia regretă că autorităţile moldovene au ales să nu-i respecte recomandarea fundamentală de a nu trece la sistemul electoral mixt.

Succesul sau eşecul integrării va depinde nu doar de moneda comună, dar şi de modul cum va fi abordată tema tradiţiei creştine şi a identităţii istorice europene.

Lucrurile s-au schimbat net, în occident, la nivel social. Dar şi politic. La aceste modificări, Rusia şi nomenclatura postcomunistă din România şi estul Europei sunt departe de a se fi adecvat.

„Plecarea din ţară“ a devenit o figură într-un discurs al recriminării adresată de regulă majorităţii, deşi aici, paradoxal, mai toată lumea se consideră în opoziţie cu o majoritate ostilă.