Articole scrise de Deutsche Welle

La Bucureşti, Dragnea nu după gratii era, ci reales la al 15-lea congres. PSD s-a retras în propriul său trecut şi anunţă nivelarea internetului, cenzura şi legi antidefăimare. Ce-i de făcut? Eu unul, mai rezist.

Dacă scena politică românească s-ar reconfigura după schema occidentală, atunci PSD ar fi polul suveranist, în timp ce USR ar fi polul federalist pro-integrare.

Oamenii au pierdut entuziasmul. Dar nu doar comunitatea maghiară e obosită, ci şi românii, spune Tökes Laszlo, într-un interviu pentru Deutsche Welle.

Mii de evrei polonezi au fost declaraţi în 1968 duşmani ai ţării de către comunişti şi obligaţi să părăsească Polonia. Istorici şi martori ai problemelor de atunci se tem de revenirea antisemitismului în Polonia de azi.

Solicitările poloneze de despăgubiri de război adresate Germaniei împovărează din nou relaţiile dintre cele două ţări. Pentru prima dată a fost comunicată o sumă concretă. Berlinul consideră chestiunea deja rezolvată.

Generalul Florian Coldea va fi audiat marţi de către Comisia de Control al Serviciului Român de Informaţii, numele său fiind legat de cele mai grave acuzaţii îndreptate împotriva Serviciului.

Furtul cu legea în mână e o ispită căreia nu doar cleptocraţia română refuză să-i reziste, preferând să-i jertfească mai degrabă şi ultimul rest de credibilitate naţională. Ce efecte va avea în România? Dar aiurea?

Uneori, tiraniile se manifestă scurt şi plumburiu. Prin câte un glonţ. Arma oligarhilor români poate fi însă la fel de redutabilă şi de mortală. E vorba lungă a câte unui ministru, ori a stăpânilor săi din studiouri tv....

Schimb protocolar de amabilităţi în cadrul vizitei oficiale întreprinse marţi la Chişinău de noul prim-ministru al României.

Într-un interviu acordat în exclusivitate DW, preşedintele Moldovei se referă la apropierea ţării de Rusia, la unirea cu România, la un eventual război civil, dar şi la des invocata sintagmă de preşedinte „sub asediu“.

Dacă privim lucrurile din punct de vedere legal, emoţia publică pare exagerată, căci preşedintele Iohannis este singurul care poate demite un procuror.

Se înmulţesc vocile celor care văd cu ochi critici proiectul Nord Stream 2 - şi aceasta din toate taberele politice. Mai mulţi deputaţi europeni şi germani vor să împiedice construirea controversatului gazoduct.

Popoarele mai şi greşesc. Ca s-o ia pe arătură li se vâră în cetate calul troian al dezinformării. Urmează scindarea, naţiunile devenind o pradă uşoară pentru tirani interni sau externi. Dezastrul e ca şi programat....

Deunăzi un om de carte, diplomat şi fost ministru de Externe a fost sancţionat pe Facebook pentru că a folosit expresia „a umbla cu cioara vopsită“.

Din dorinţa de a nu se încuraja naţionalismul unui C.V. Tudor, sintagma „România Mare“ a fost tot mai mult ocolită, încât, prin parafrază a început să se vorbească tot mai des despre „Marea Unire“.

Înainte de a ne deda în weekend distracţiilor, ori a ne preda braţelor lui Morfeu, e, poate, util, să ne trezim. Şi să inventariem potenţiale motive de îngrijorare. Căci sunt destule în România premierului Dăncilă.

De ziua amorezilor, Kövesi a binemeritat de la români bezele, flori, recunoştinţă. Căci a rezistat admirabil asaltului asupra ei, a DNA, a statului de drept. Dar nu este decât o bătălie câştigată. Greul abia vine.

O democraţie nu prea are loc de propagandă. Cu cât se defectează mai rău, cu atât i se face mai mult loc. În România începe să nu mai fie loc decât de agitprop. Care, uimitor, îi afectează şi pe cei mai inteligenţi....

Autorităţile slovace vor să ia măsuri împotriva „criminalităţii comise de romi“. Unii cred însă că acţiunile guvernului sunt discriminatorii faţă de minoritatea romă.

Nu, cancelara nu are deloc de gând să renunţe. Şi da, Angela Merkel vrea să guverneze tot mandatul, aşadar patru ani, după cum a dat ea asigurări în emisiunea „Berlin direkt“, la postul public de televiziune ZDF.

Contracandidaţii lui Putin la prezidenţialele din Rusia sunt foarte diferiţi. Şi totuşi au ceva în comun: nici măcar o şansă de a ieşi învingători.

Într-un ceas astral al cinstei, Parlamentul European a devenit scena unei puternice pledoarii pentru libertate, civism şi democraţie şi a unei memorabile celebrări a adevărului ocultat de vuvuzelele coaliţiei PSD-ALDE.

La Berlin nu iese fum alb pe coş, ca la Vatican. Dar de aşteptat ca pe sfintele moaşte tot au aşteptat noul guvern german şi autohtonii, şi întreaga Europă, inclusiv cea de est, ba chiar şi mapamondul. Ce ne-aduce?...

Potrivit unor studii recente, ţările foste comuniste au motive întemeiate să respingă argumentaţia occidentală potrivit căreia fondurile structurale trebuie condiţionate de acceptarea „valorilor europene”.

Marea problemă a mediului politic românesc când vine vorba despre practicile necinstite ale companiilor occidentale este lipsa sa de credibilitate. Pe un fond corupt, totul devine indistinct şi neverosimil.

Republica Moldova se îndepărtează de democraţie cu paşi mari. Pentru prima dată în istoria clasamentului „Democracy Index”, Moldova este retrogradată până la statutul de ţară cu „regim hibrid”.

De când se ştiu, serviciile sunt un subiect delicat în România. Mai nou, au devenit unul mai fierbinte decât castana pe care băieţii cu ochi albaştri şi stăpânii lor mafioţi obişnuiesc s-o scoată din foc cu mâna altuia.

Cui i se datorează proba eşecului democratizării şi europenizării României, care este guvernul Dăncilă? Lui Dragnea? Partidului său? Nelustraţiei? Formelor fără fond? Elitelor româneşti? Celor europene?

Ne e teamă să tragem concluziile. Dar ştim din istorie că o lume inaptă să-şi producă elita conducătoare se îndreaptă vertiginos către pierderea libertăţilor politice.

De noul guvern şi, nu în ultimul rând, de emblematicul său ministru al Educaţiei, ca şi de rectorii care-l susţin se spun câte în lună şi în stele. Dar ce înseamnă, de fapt, acest ministru? Dar acest guvern?

Dacă-l plângem pe Neagu Djuvara, ştim, oare, de ce? Realizăm ce ne-a durut, poate, mai mult decât orice, la moartea regelui? Avem motive să ne îndolieze dispariţia dintre noi a unei tot mai rare calităţi.

Aroganţa dregătorilor români şi nesimţirea susţinătorilor lor au atins cote paroxistice. Aparenta nebunie are sistem. D-zeu nu bate însă cu bâta. Le ia minţile celor pe care vrea să-i piardă. Sau le-mpietreşte inima.

Varii erori şi dezinformări au strâmbat percepţia dimensiunii, impactului, încadrării istorice şi urmărilor utile ale protestelor româneşti. E bine să fie, pe cât posibil, îndreptată. Şi e nevoie de politizarea străzii....