Articole scrise de Peter Demeny

Legea Trianon a fost promulgată de preşedintele Klaus Iohannis. Prin asta, s-a transmis un mesaj paradoxal, un răspuns inept maghiarilor care se scoală şi se culcă cu ”nem, nem, soha!”

Într-adevăr nu mai contează nimic. Numai mentalitatea de stadion, mîndria de maidan al unui stat care putea să fie mai înţelept.

A dispărut dintre noi Marius Tabacu, un spirit adevărat-transilvan, un om renascentist. Dumnezeu să-i lumineze drumul!

Cu toate bucuriile şi feeriile alegerilor mi se face gust amar şi părul măciucă cînd citesc că acum o săptămînă au fost realeşi primarul care se crede în vestul sălbatic de la Băţanii Mari şi primarul care-şi terorizează copiii de la Sîngeorz-Băi. Ex...

Transilvania devine oare Transilvania în toată puterea cuvîntului? Oricum ar fi, alegerile locale din 27 septembrie sunt dătătoare de speranţă.

Centenarul Trianonului i-a găsit pe unii, mai norocoşi decît noi, într-un teatru demn. Şi ţin să vă reamintesc că a face teatru nu înseamnă a minţi fără ruşine, deşi între spectacole sunt deosebiri esenţiale.

E cît se poate de trist că mai multe partide din România au sprijinit acest proiect de lege şi că s-a votat. Dar nu avem voie să ne întristăm; trebuie să rămînem lucizi.

Ieri n-am putut să reacţionez decît foarte pe scurt. Uimirea şi lehamitea mi-au fost prea mari. Astăzi, încerc să vorbesc mai pe îndelete.

Gravitatea situaţiei este cît se poate de clară dacă te uiţi la preşedintele „românilor”. Şi mai ales dacă-l asculţi! Atunci abia îţi dai seama de pericolul care pîndeşte la fiecare colţ.

Cultura nu pare să fie importantă nici de această dată. Este important să nu cumva să se aşeze ceea ce a început să arate bine.

Partidul Naţional Liberal vrea să cumpere performanţa. În acelaşi timp, Cenaclul Flacăra a renăscut! Vai de mine şi de noi toţi.

Marea Unire n-are nicio şansă dacă se cramponează de identitatea rigidă. N-are nicio şansă şi nicio frumuseţe. Eleganţa Unirii ar fi dată de o identitate flexibilă.

E absolut teribil că naţionalismul, ura, bazaconiile naţionaliste se poartă tot mai adesea. Într-o ţară care îşi serbează centenarul, încă mai sunt mulţi care luptă împotriva drapelului maghiar, un politician mai aţîţă spiritele împotriva liceului Sz...

A murit Ilie Balaci. Minunea blondă a trecut la cele veşnice la doar 62 de ani. Mijlocaşul Craiovei Maxima a fost un mare fotbalist.

Nu sunt vreun mare avocat, nici mare cunoscător al legii, dar cred că această decizie a Curţii Constituţionale este lipsită de tact.

Recenta mea postare a avut ca titlu „Dragostea de maghiari a d-lui Liviu Alexa“. Lucrurile însă au trecut la un alt nivel. De-acum, ne iubeşte onor prim-ministrul.

Liviu Alexa şi-a găsit patriotismul. Şi tare mă tem că din ce în ce mai mulţi îşi vor regăsi patriotismul acum, cînd se apropie centenarul.

Citesc cu oarecare amuzament că un deputat PNL s-s apucat de greva foamei pentru că i se pare că PSD-ul dă prea multe privilegii comunităţii maghiare. Nu sunt uimit de simplul fapt (liberalismul românesc a fost mai mereu mai degrabă românesc decît li...

Nu pot să fiu mai adînc de acord cu specialiştii intervievaţi: logo-ul Marii Uniri este lipsit de gust. Mai bine zis, gustul nici nu intră în discuţie.

Te doare mintea cînd citeşti cîteva dintre comentariile la ştirea despre femeia care a fost tîrîtă de jandarmi la dubă să nu deranjeze anti-mitingul LGBT. Şi te doare şi mai tare cînd vezi cine le-a scris.

Nu e vorba despre alde Rareş Bogdan, care, vezi Doamne, ”a reacţionat foarte dur”. E vorba despre oameni despre care n-am crezut aşa ceva.

Nu prea înţeleg de ce demontează prefectura tăbliţele bilingve într-un oraş ca Tîrgu Mureş, unde populaţia este într-un procent de 45% maghiară. De fapt, n-aş înţelege gestul ăsta nicăieri.

Stimate Dl. Morariu, Vă voi răspunde încă o dată. Şi Vă asigur că Vă răspund cu toată bunăvoinţa - departe de mine gîndul superiorităţii. Nu voiam nici să Vă jignesc cu termenul „publicist”.

Îmi pare nespus de bine că Dl. Mircea Morariu îmi face onoarea să răspundă la articolul meu. Îmi pare însă nespus de rău că persistă în obiecţiile privind grupul de cercetători ”Trianon 100”.

„Hai să facem ceva, că vine centenarul şi toţi demagogii cu el!“ Această invitaţie mi-a lansat-o un prieten român, om de cultură neîntinat de inepţiile demagogice ale poporului său, aşa cum eu mă consider un om neîntinat de cele ale poporului meu.

Încă mai visez despre o ţară în care utopia se realizează. Şi nu o utopie sîngeroasă cum ni s-a dat de mai multe ori în istoria noastră.

„Pentru mine e o datorie morală, ca istoric şi conducător al comisiei de înălţare a statuii lui Ion Antonescu la Cluj-Napoca din 2000, să repun în coordonatele istorice ştiinţifice contribuţia militară a mareşalului la apărarea creştinătăţii şi civil...

Mi-e şi jenă s-o spun din nou: românii au o identitate rigidă, închisă, zăvorîtă. Desigur, nu vorbesc despre toţi, dar cred că vorbesc despre majoritatea lor.

Cred că am fost azvîrlit în capsula timpului. Limbaj desuet şi patetic, expresii rîncede, patriotism fudul, obosit şi inept.

Mi se face părul măciucă de creştinismul fals pe care îl emană unii. Pentru ei, este impardonabil că cel furat se supără.

Citesc interviul cu Florin Anghel şi mi se face părul măciucă. Doamne Dumnezeule, ce serial o să mai avem! Auzi, monşer, „primul despre geţi”!

Oportunismul obişnuit al UDMR - scriu mulţi dintre prietenii mei români. Dar să ne apropiem un pic, poate vedem altfel.

Sincer să fiu, nu îi înţeleg pe cei care strigă sau postează ”comunism!” şi leşină. De parcă numai un partid ar însemna comunismul!