Articole scrise de George Butunoiu

Am făcut pe site-ul meu o secţiune în care pun anunţuri de la unele dintre joburile pentru care facem recrutări. Nu toate au numele angajatorului şi multe detalii, din diferite motive. Noi nu avem obsesii legate de confidenţialitate, ba dimpotrivă, o...

Cei mai tineri se miră mai puţin decât mine, fără îndoială, şi adesea probabil că nici nu observa unde şi ce au ajuns Google şi ceilalţi că ei să facă în zilele noastre. Pentru ei asta e normalitatea, şi presupun că sunt mai degrabă mai norocoşi decâ...

Am făcut un site în care am încercat, şi ne străduim în continuare, să punem toate informaţiile relevante despre instituţiile şi organizaţiile muzicale din România.

Am pus pe Internet câteva anunţuri cu nişte cursuri de cultură universală pe care le facem în fiecare an. Cursuri lungi şi grele, de nivel academic, întinse pe mai mulţi ani de studiu: filosofie, gramatică, muzică, artă universală, literatură, lingvi...

Nu mă duc la restaurant fără să fac o rezervare, drumurile în Bucureşti sunt lungi şi înghiţitoare de timp, şi dacă faci jumătate de ceas şi afli că ai ajuns degeaba, că nu mai au locuri, e închis sau cine ştie ce alt motiv pentru care nu poţi mânca ...

Boema, aşa cum a apărut şi cum a fost definită ea prin anii 1830, a murit definitiv în anii 80 ai următorului secol. A murit ca oamenii, adică fără vreo şansă de a mai fi readusa vreodată la viaţă, aşa cum se mai întâmplă cu diverse lucruri, fenomene...

Toţi căutătorii de joburi îi detestă pe cei de la HR şi pe cei din firmele de recrutare, şi pe bună dreptate. Ei sunt cei care nu le selectează CV-urile ca să-i cheme la interviu, nu pot discuta cu ei despre meseria lor, fiindcă HR-iştii şi recrutori...

(Un articol din seria „Când nu ştii de la ce ţi se trage“...) Nu am întotdeauna joburi mari, cu salarii de sute de mii de euro pe an. Însă când le am, şi pun un anunţ la mine pe site, am grijă să pun destule informaţii încât să poată fi surprinse uşo...

Se ştie bine, oamenilor le place să descopere locuri speciale şi ascunse, de care puţini alţii au auzit, fie că e vorba despre restaurante, despre evenimente sau multe altele. Şi eu, când scriu despre vreun restaurant puţin ştiut, am cei mai mulţi ci...

Foarte mulţi dintre cei care îşi caută un job şi ajung să candideze pentru unul care li se pare interesant se răzbună şi abandonează, adesea ostentativ, dacă au impresia că fata de la HR, omul de la firma de recrutare sau mai ştiu eu cine i-a tratat ...

La Kostas a fost deschis acum cinci ani într-o magazie de lângă Foişorul de Foc, o vulcanizare, un atelier sau ceva de felul acela, cu o curte alături. Era un fel de street food sau un mic loc de adunare pentru prieteni, nu cred că s-au gândit de la ...

Alt Shift e cunoscut pentru clientela sa. Mai mulţi mi-au spus că Alt Shift ar fi un local preferat de hipsteri, însă mie nu mi s-a părut a fi chiar aşa. Or, cel puţin nu la ceasurile prânzului, când am fost eu acolo. Conform definiţiei, pe hipsteri ...

Pentru prima dată de când scriu articole despre restaurante pe acest site, sunt în încurcătură, fiindcă nu ştiu cum se evaluează un restaurant raw vegan şi trebuie să-l şi forţez să intre într-un sistem de clasificare despre care nu sunt sigur că i s...

The Grill e restaurantul care a luat locul lui Le Bistro (fără „t“!) din Le Club, clubul de la Village Francais, acum 7 luni, mi-au spus cei de acolo. Pe site-ul Le Club (le-club.ro), restaurantul Le Bistro (fără „t“) apare în continuare, nu ştiu de ...

Am primit de curând o recrutare pentru un post de director general, pentru o mare companie străină, la care prima cerinţă, înainte de orice altceva, a fost să nu le prezint cumva vreun candidat agresiv, indiferent de ce experienţă sau competente tehn...

Zilele trecute, am văzut pentru prima dată într-o companie un sistem bine pus la punct de management al orgoliului. De management al orgoliilor, mai bine spus, pentru că obiectul principal îl constituie interacţiunea orgoliilor şi ce iese de acolo, ş...

Nu am trecut niciodată până acum dincolo de strada Petricani, deşi am mers de foarte multe ori pe ea, în sus şi în jos. Vedeam lacuri acolo, mulţi copaci şi verdeaţă, terenuri virane întinse. Ştiam de lacul şi de Mănăstirea Plumbuita, auzisem de faim...

Torna Fratre e un restaurant românesc ce îşi propune să recupereze tot felul de reţete tradiţionale româneşti şi să pună în farfurie câteva mâncăruri pe care nu le mai găseşti în altă parte. Şi reuşeşte, într-o oarecare măsură.

Nor Sky Casual Restaurant a fost descoperirea plăcută a sezonului pentru mine. Şi acum vorbesc despre mâncare, pentru că de panoramă şi de ambianţa nu mă îndoiam.

Când am ajuns prima dată să stau mai mult timp în birourile din străinătate ale unei mari şi mândre corporaţii, acum vreo 20 de ani, când am văzut şi am înţeles cam ce fac, cum şi cât lucrează, am fost şocat. Nu făceau cu nimic mai mult şi mai bine d...

La noi la birou avem sobe de teracotă. Şi când eram mic, acasă, tot sobe de teracotă aveam. Acelea erau cu lemne, sobele de la birou sunt cu gaz. Noi am fost printre primii din sat care au avut sobe de teracotă, cred că erau vreo trei sau patru în to...

Prima mea amintire cu restaurante e veche de aproape o jumătate de secol. Eram mic, eram la mare, într-un restaurant din Eforie. Singur în restaurant, nu mai ştiu de ce. Un chelner aranja mesele, alinia paharele, furculiţele. Îmi aduc aminte şi acum,...

Se întâmplă să scriu acum despre La Brasserie, unul dintre cele mai mari şi mai frumoase restaurante din parcul Herăstrău, şi din tot Bucureştiul, de altfel, cu mâncare bună şi serviciul bun, şi el, destul de sus în ierarhia Restocracy.

Gok-Oguz e un restaurant cunoscut la Chişinău, mai multă lume mi-a recomandat să merg să mănânc acolo. Şi m-am dus. La început am crezut că marea surpriză va veni din farfurie, însă la sfârşitul mesei mi-am zis că faima îi este legată mai degrabă de ...

Lido era, cred, cea mai cunoscută şi mai faimoasă terasă din Bucureşti în vremea comunismului, generaţii întregi şi-au băut berea acolo. Era locul nostru de întâlnire în studenţie, dar nu cred că am mâncat vreodată la Lido, ci doar am băut bere.

Un cititor al Restocracy mi-a trimis un top al restaurantelor din Bucureşti de acum 26 de ani, deci la foarte scurt timp după Revoluţie, când abia de apăreau restaurantele private. De aceea, acesta este topul restaurantelor comuniste, practic, din ul...

La Raionul de Peşte din Piaţa Dorobanţilor am fost şi când s-a deschis, acum vreo doi ani, cred. Am mâncat bine, însă am avut două probleme mari cu ei atunci: am aşteptat îngrozitor de mult nişte lucruri relativ simple de mâncare şi a fost foarte inc...

Nu credeam că o să ajung să fiu obligat să o recunosc public, însă ăştia mici din generaţia care vine din urmă îmi dau lecţii usturătoare când vine vorba despre imaginaţie... :(

Firma nu e om! Şi nici măcar oamenii din firma nu mai sunt oameni când se adună într-un grup şi fac lucrurile şi iau deciziile împreună. Adică, nici grupul nu e om. Să uiţi asta, sau să nu o ştii deloc, doar pentru că încă nu ţi s-a întâmplat ţie, te...

Toţi cei de 50+ sunt convinşi că angajatorii nu înţeleg nimic pe lumea asta, că nu ştiu unde e adevărata valoare când vine vorba să angajeze pe cineva, că îşi taie craca de sub picioare şi că îşi fac singuri rău (de ce oare?). Că sunt proşti, adică. ...

Acum vreo zece ani, un prieten care avea un mare restaurant, mi-a arătat ce a filmat el în bucătărie cu nişte camere ascunse. Exasperat că un angajat fură încontinuu, a instalat nişte camere disimulate în bucătărie şi în alte câteva locuri. Şi chiar ...

E greu de crezut că sunt atât de puţini manageri care îşi dau seama că scandalul şi sudalmele la adresa fetelor de la HR, cele care îi împiedică să obţină nu ştiu ce job important, nu fac decât să scoată în evidenţă slăbiciunea lor şi, mai ales, fapt...

Săptămâna asta am primit nişte mesaje bizare de la un om pe care îl ştiu de mai mult de 20 de ani. Am înţeles imediat că şi el a trecut pragul fără întoarcere al nebuniei, ca mulţi alţii pe care i-am cunoscut de atâta amar de vreme de când fac recrut...