9 ani de explorare marţiană continuă

Imagine panoramică de pe Marte, obţinută de robotul Opportunity. Credit: NASA/JPL

Era ora 05.05 Timp Universal (ora 07.05 ora României), pe 25 ianuarie 2004. Reţeaua Deep Space a NASA primea un semnal incredibil de slab din spaţiu - avea energia unui fulg de zăpadă care atinge pământul. Acel semnal, care venea de pe planeta Marte, ne anunţa că un mesager al nostru asolizase cu succes, şi era gata să înceapă misiunea de explorare a teritoriului extraterestru pe care se afla.

Chiar dacă acele momente au fost o înşiruire de parametri şi valori pe monitoarele din sala de control a misiunii, ele au şi o anumită doză de romantism... ştiinţific. Imaginaţi-vă că pe o planetă aflată la aproape două sute de milioane de kilometri de Terra, aţi fi mesagerul civilizaţiei noastre. Veţi începe câteva minute de teroare: scutul termic al capsulei spaţiale în care vă aflaţi se încălzeşte la contactul cu atmosfera şi capătă culoarea roşu-aprins. Minutele vi se par ore, în timp ce paraşuta se umflă şi vă încetineşte căderea. În curând, se aprind câteva mici rachete, pentru a ajunge la o viteză mult mai mică: planeta pe care încercaţi să asolizaţi are o atmosferă foarte rarefiată, aşa că paraşuta nu vă este de ajuns. Capsula este învelită într-un cocon protector de perne de aer, şi imediat faceţi contact cu solul; pernele de aer vă protejează, iar capsula spaţială face câteva salturi care par a fi încetinitorul. Vă opriţi pe sol; iesiţi din capsula care v-a fost casă timp de şapte luni şi priviţi în jur: vedeţi un mediu străin, cu condiţii vitrege, iar totul are o culoare roşiatică. Aţi ajuns cu succes pe Marte, Planeta Roşie! Vă numiţi Opportunity, un robot de 185 kg şi sunteţi într-o misiune de explorare şi căutaţi dovezi că pe Marte, cândva, a existat apă lichidă.

Opportunity a fost programat să funcţioneze aproape 3 luni, dar iată că micul robot încă este activ pe Marte, intrând în al zecelea an de explorare. Este cel mai longeviv mesager al nostru pe suprafaţa unei alte planete! Mai jos adaptez câteva cuvinte scrise în urmă cu un an de Stuart Atkinson, un pasionat al planetei Marte:

Este greu de crezut că Planeta-Mamă a făcut nouă orbite în jurul Soarelui de când Opportunity a făcut câteva salturi şi apoi s-a oprit istoric pe Marte. Bebeluşii plângăcioşi şi murdari care s-au născut în acea zi, aleargă acum după fete şi băieţi în curţile şcolilor. Stagiarii de atunci, cu privirile curioase şi uimite, îmbrăcaţi cu tricouri Star Trek, de pe culoarele JPL, au acum proprii lor stagiari şi privesc la monitoarele pictate în stil Picasso cu date reale, venite dinspre adevărata Ultimă Frontieră.   Într-o mie de ani, când Marte va avea oceane albastre care ne vor impresiona retina, iar cuplurile proaspăt căsătorite vor veni în luna de miere pe culmile înzăpezite ale Muntelui Olimp (cel mai mare vulcan din Sistemul Solar), numele "Spirit" şi "Opportunity" vor fi în continuare rostite cu nostalgie; turiştii de pe Titan, satelitul lui Saturn, exploratorii de pe Europa, satelitul lui Jupiter, şi cei mai respectaţi istorici de pe Hyperion, satelit al lui Saturn, vor privi roboţii în gloria lor restaurată din Marele Muzeul Marţian şi ne vor invidia, pe noi, această generaţie care a privit pentru prima dată relieful accidentat din craterul Gusev şi munţii din Câmpia Meridiani în 2004, când Terra a cucerit, pentru totdeauna, planeta Marte.

În urmă cu 2000 ani, oamenii îşi imaginau planeta Marte ca pe un zeu al războiului; acum ştim că Marte este un loc mult mai fascinant decât orice zeitate inventată de noi. Ştim că este o planetă pe care, cu puţin noroc, o vom putea vedea în câteva secole, drept a doua noastră casă.