De vreo două zile, din ce în ce mai mulţi utilizatori ai reţelei lui Zuckerberg dau copy-paste (cu greşeli cu tot) unui mesaj conceput probabil fie de un maniaco-depresiv în plan juridic, fie de unul care testează propagarea în reţea a inepţiei.

Este vorba de următorul mesaj (parantezele repară erori din text): „AVERTIZEZ ECHIPA FACEBOOK-ului CĂ VREAU SĂ-MI FIE PA(s)TRATE TOATE POSTARILE INCLUSIV FOTOGRAFIILE IN SIGURANTĂ !!! Termen limită de mâine !!! Tot ceea ce ai postat vreodată devine public începând de mâine .Chiar şi mesajele care nu sunt permise .Nu va costa nimic sa dati un copy-paste , mai bine în conditii de sigurantă decăt sa va para rau . Canalul 13 News a vorbit despre schimbarea în politica de confidentialitate Facebook.

Eu nu dau permisiunea Fecebook-ului sau oricarei enitati asociate sa utilizeze imaginile mele ,informatiile sau mesajele ,atat in trecut cit si in viitor .Cu aceasta afirmatie ,am dat o notificare Facebook :este strict interzis sa dezvaluie ,copiaza („copieze”) ,distribuie sau de a lua orice alta actiune impotriva mea bazat pe acestui profil si / sau a continutului sau a continutului sau.Continutul acestui profil este de informatii private si confidentiale.Incalcarea vietii pri(v)ate poate fii pedepsita prin lege (CUC 1 1 1-308-308-103 si Roma Statut ).

NOTA:Facebook este acum o entitate publica .Toti membrii trebuie sa afiseze o nota de genul asta .Daca preferati ,aveti posibilitatea sa copiati si inserati aceasta versiune .Daca nu publicati o declaratie cel putin o data , va fi permisa utilizarea tactica a fotografiilor ,precum si I formatiile continute in actualizarile din stare profil .Copiaza si lipeste(-)l pe peretele tau .”

Mori de râs, nu alta. Cred că şi „echipa Facebook” se prăpădeşte de râs. Adică... cum? Tu, mare utilizator Facebook (o reţea privată de servere) îi scrii administratorului că n-are voie să utilizeze informaţiile puse chiar cu mânuţa ta în serverele LUI? Şi asta, după ce, probabil, ai bifat „ca primarul” (acum nu se mai semnează ci se bifează electronic) condiţiile de utilizare a acestei reţele??? Mai că nu-i ceri chirie Facebook-ului că îţi ţine contul. Mark Zuckerberg... mare ţi-e grădina.

În fapt, lăsând gluma de o parte, asistăm la devoalarea în masă a unui fenomen ceva mai vechi în lumea IT: bifarea „ca primarul”. Foarte mulţi utilizatori folosesc programe, coduri, patente, reţele, servere etc. din reţeaua globală fără a-şi bate nici un minuţel capul cu citirea (măcar) a condiţiilor de utilizare a respectivului produs. Studiile spun că procentul celor care bat capul cu „detalii contractuale” este îngrijorător: doar 17, 5% le citesc integral. Restul fie o fac „pe sărite” (50%), fie „deloc” (peste 30%).

În cazul Facebook, orice utilizator are acces direct la două secţiuni importante ale reţelei: Politica de utilizare a datelor şi Condiţiile de utilizare şi politicile Facebook. Mai există şi Declaraţia de drepturi şi responsabilităţi. Toate acestea reprezintă versiunea electronică a banalului contract (din acela cu scris mic şi pagini multe) pe care orice utilizator de servicii electronice îl semnează atunci când accesează o reţea de telecomunicaţii (de pildă telefonie mobilă, internet, servicii prin satelit etc. ).

Chiar dacă Facebook poate fi utilizat gratuit (deşi are costurile lui, ascunse), asta nu presupune ignoranţă în utilizarea lui. Respectivii useri care îşi „împăunează” pagina sau wall-ul cu acel text fără noimă dau o mare dovadă de naivitate. Dacă ne gândim că unii mai şi votează…

E ca şi cum atunci când începi să stai cu chirie semnezi un contract de înţelegere cu proprietarul, după care, brusc, te răţoieşti la proprietar că bunurile Lui, din casa LUI, sunt alte TALE. Ceea ce este absurd.

Situaţia ar fi doar comică, dacă nu te-ai gândi că unii o iau în serios ca şi cum ar şti bine ce fac. De fapt, ei habar n-au ce fac. Sunt ca locuitorii unui oraş care, după ce şi-au lipit pe toate străzile pozele cu ei, zbiară la privitori să nu se uite sau să nu le folosească. Mai mult, ca bâlciul să fie complet, ei urlă că Facebook n-are voie să le folosească informaţiile (date de ei singuri!), deşi tot ei scriu că Facebook este „entitate publică”. Asta, după ce şi-au zbârlit tastatura că nimeni n-are voie să le invadeze viaţa privată... pe care ei singuri o fac publică. Mori de râs... sau de plâns, pentru că aceşti utilizatori sunt vrednici de milă.

Dragi utilizatori naivi, îmi permit să vă citez ce anume aţi acceptat din start, în momentul în care voi, ca nişte oameni liberi (dar fără prea multă atenţie), aţi solicitat Facebook-ului să vă creeze un cont, din PROPRIE INITIATIVĂ (că doar nu v-a forţat nimeni să aveţi cont pe FB). Asta s-a întâmplat fix în secunda în care, la crearea contului vostru, aţi apăsat un buton mare şi verde pe care scria „Înscrie-te”. Numai că, probabil, neatenţia sau graba narcisistă de a vă „integra” în reţea v-a făcut să treceţi cu vederea un scris ceva mai mic şi mai gri: „Apăsând pe Înscrie-te, confirmi că eşti de acord cu Condiţiile şi că ai citit Politica de utilizare a datelor, inclusiv Utilizarea modulelor cookie. Este posibil să primeşti notificări prin SMS de la Facebook şi poţi renunţa oricând.” Cu alte cuvinte, voi aţi fost DEJA de acord cu ce vrea Facebook de la voi. E prostesc să spui apoi, chiar pe reţea, că nu „dai voie” Facebook.

Prin urmare, repet, DE BUNĂVOIE ŞI NESILIŢI DE NIMENI, v-aţi afiliat (unii chiar „căsătorit”) unei reţele care v-a prevenit încă de la bun început că are obiceiul de a colecta TOT ce îi puneţi la dispoziţie despre voi. Mai mult, v-a cerut acordul, aţi acceptat, după care… vă contraziceţi singuri? Păi cum se cheamă asta?

Dacă asta nu vă place, tot ce puteţi face e să părăsiţi reţeaua, nu să umpleţi contul sau pagina cu anunţuri absurde. Dar chiar şi dacă plecaţi, ce aţi dat reţelei... dat rămâne. Viaţa privată se întinde, adeseori, în lumea IT, până la primul ENTER.

E drept că Politicile Facebook acoperă sute de pagini (cam 14.000 de cuvinte) şi, adeseori, sunt presărate de chichiţe juridice greu de înţeles de către un avocat, cu atât mai mult de omul fără pregătire juridică (în treacăt, un studiu a reliefat că dacă am citi toate termenele şi condiţiile site-urilor web pe care le frecventăm, ne-ar lua, anual, 25 zile calendaristice sau 76 zile lucrătoare). E drept că există discuţii serioase despre utilizarea datelor personale. E drept că o asemenea reţea, fiind transnaţională, poate intra uşor în conflict cu diverse legi naţionale. Dar de aici, până la a crede că poţi utiliza infrastructura cuiva după cum te taie capul, sau că te poţi răzgândi după cum ai chef, ignorând chestiuni elementare de viaţă privată... mai e cale lungă.

Cine e atât de naiv să-şi închipuie că Mark Zuckerberg aruncă degeaba milioane de dolari pe serverele şi centrele de date Facebook, doar pentru ca noi să le utilizăm gratis?