Marea problemă a pirateriei în România: Oamenii nu înţeleg ce înseamnă furtul unei idei

Popcorn Time e cea mai populară aplicaţie care încurajează pirateria online. FOTO Droid Life

Pirateria digitală presupune că tu iei ceva fără să plăteşti. „Lasă, mă, că oricum au companiile bani!“ este una dintre frazele pe care poate le-ai auzit referitor la acest subiect. Realitatea e că acele companii au bani, dar tocmai pentru că produc ceva care se vinde. Am vorbit cu un avocat să văd când sau cum va fi rezolvată această problemă.

Se prea poate ca fiecare om care a stat cel puţin o zi pe internet să fi piratat ceva. Poate ai descărcat o melodie la un moment dat, o voiai şi era doar o melodie. Poate ai vrut un film, era sâmbătă seară şi voiai să te relaxezi. E uşor să piratezi şi e scump să nu. Putem discuta despre tot felul de servicii „pe bani", de la Zonga la Tidal şi Netflix, dar ar trebui să fie şi intenţia omului de a plăti.

Mai mult, Popcorn Time este pe un val imens de simpatie şi promite că nu va fi închis atât de uşor. Într-adevăr, mai e o faţetă a Popcorn Time de care producătorii de conţinut nu s-au asigurat: distribuţia la nivel global. În timp ce poţi avea Netflix în SUA pentru câţiva dolari, nu ai în toată Europa. Asemenea cu multe alte produse. Ar avea însă sorţi de câştig în România? Cel mai probabil nu

Am discutat cu Paul Cosmovici, avocat şi fondator Cosmovici Intellectual Property, despre problemele pirateriei în România. Esenţial, cum nu era greu de prevăzut, totul începe de la educaţie. Educaţia celui care descarcă, a celui care investighează şi a celui care dă verdicte. Toate acestea sunt peste o piaţă gri, unde serviciile premium şi de streaming intră cu greu pentru că nu e profitabil.

„În cazuri de piraterie, au fost oameni cu dosar pornit, dar se finalizează de cele mai multe ori cu NUP (n.red.: neînceperea urmăririi penale). Dar ce se întâmplă în România la ora actuală, e ca la CFR. Pierderile sunt foarte mari", susţine Paul Cosmovici. „Dacă începem să vorbim despre cum o oprim, e o dezbatere foarte interesantă, dar şi foarte mare. Sunt idei ca cele din Vest, ca studenţii să aibă gratis pentru că n-au bani şi să plătească atunci când vor avea. Însă nu sunt aplicate la acelaşi nivel", completează Cosmovici.

Paul Cosmovici, avocat şi fondator Cosmovici Intellectual Property

„Acolo însă sunt şi universităţi care dau software gratuit. Fiecare are o listă de câteva zeci de programe şi le foloseşti sub contract, îţi asumi că nu le dai mai departe. La nivel de soluţii, soluţii există, dar nu entităţi care să le aplice", mai spune acesta. Una dintre rezolvări, cum ziceam mai sus, este educarea tuturor, de la consumatori la cei care aplică soluţiile şi care se asigură că sunt respectate.

„Şi asta se poate face, dar dacă oamenii sunt săraci, nu ai cum să eradichezi asta. Tentaţia e prea mare, iar apoi autorităţile nu vin după tine. De asemenea, degeaba iau calculatoare, că nici expertiză nu au. Există cazuri clare de contrafacere, cu plângeri la poliţie, iar inspectorul vine şi spune că nu seamănă şi aşa se închide cazul de proprietate intelectuală", afirmă Cosmovici. El structurează şi o ierarhie care ar trebui să se respecte ca să putem vorbi de altceva decât piraterie: jos este Poliţia, urmează Parchetul, care poate începe urmărirea penală, şi urmează Judecătoria.

Educaţia apare şi atunci când oamenii încep să folosească tehnologii noi, cum ar fi cloud, dar pentru că aceste lucruri nu au o dimensiune fizică, după cum spune şi Paul Cosmovici. „Când oamenii care aplică legea nu înţeleg, rămâne totul la nivelul: a furat găina intră la închisoare. Dar cum adică să fure o idee? Nu va înţelege asta. Schimbarea se face, dar se mişcă lent. Cea mai bună dovadă sunt centrele comerciale cu produse din China contrafăcute de la noi. Aşa ceva n-ar exista în Germania sau Elveţia, pentru că încalcă dreptul asupra mărcii", mai spune acesta.