Amprenta de carbon în industria de telecomunicaţii. Cum poate fi măsurată eficient

Antena de telecomunicaţii. FOTO Shutterstock

Amprenta de carbon a industriei de telecomunicaţii este o realitate, iar estimarea acesteia reprezintă un pas important în stabilirea direcţiilor de acţiune pentru reducerea şi chiar neutralizarea sa.

În prezent există numeroase metode eficiente şi accesibile de a calcula emisiile de carbon generate de crearea şi operarea reţelelor mobile, în special în cazul emisiilor pe care le implică materialele necesare în procesele de producţie şi, implicit, procesele în sine (cunoscute drept embodied emissions).

Pentru a putea face posibile efectuarea apelurilor telefonice, trimiterea de mesaje sau accesarea internetului de către utilizatorii de telefoane mobile, furnizorii de servicii de telecomunicaţii au creat infrastructuri pe scară largă ce permit telefoanelor şi dispozitivelor inteligente să comunice între ele. Principalul pilon al acestor infrastructuri este reprezentat de staţiile de bază radio (radio base stations) care captează, transmit şi re-transmit semnalele radio – fie că vorbim de tehnologiile 2G, 3G, 4G sau de tehnologia 5G de astăzi.

Însă pentru a putea funcţiona, aceste staţii radio de bază au nevoie de electricitate iar istoric, crearea energiei electrice necesare a generat o cantitate semnificativă de emisii de carbon pe parcursul duratei de viaţă a unei staţii de bază. Mai exact, o staţie radio de bază ce funcţionează permanent timp de aproximativ 10 ani, va crea cel puţin 85% din amprenta de carbon prin consumul de energie. Lucrurile încep să se schimbe, însă, furnizorii de servicii de telecomunicaţii orientându-se progresiv către surse de electricitate cu emisii scăzute de carbon. Astfel, în măsura în care emisiile de carbon rezultate ca urmare a funcţionării echipamentelor se reduc, emisiile generate de procesele de producţie şi de utilizare a materialelor ajung să alcătuiască o pondere mai mare din amprenta de carbon generală.

Modalităţi de măsurare a amprentei asupra mediului înconjurător, în industria de telecomunicaţii

Există metode eficiente şi accesibile de a calcula amprenta de carbon a unui produs din industria de telecomunicaţii asupra mediului înconjurător, iar una dintre cele mai utilizate (aceasta fiind şi o metodă tradiţională, de altfel) este Evaluarea pe durata Ciclului de Viaţă (LCA - Life Cycle Assessment). Această metodă presupune un proces complex şi riguros care are în vedere fiecare aspect pe care îl implică crearea şi operarea pe durata de viaţă a unui produs, calculând impactul asupra mediului pentru fiecare dintre acestea. În final, sunt obţinute date cu privire la procentul emisiilor de gaze cu efect de seră, poluarea aerului şi/sau a apei şi gradul de toxicitate pentru oameni. Dar, întrucât producătorii din industria de telecomunicaţii au furnizori în întreaga lume şi produsele din industrie evoluează în mod constant, metoda aceasta a devenit ineficientă. În acest context, este nevoie de metode noi, practice şi eficiente, care să le ofere utilizatorilor, şi chiar celor care creează acest tip de produse, informaţii despre impactul pe care un anumit produs îl are asupra mediului încă din momentul lansării acestuia.

Un instrument eficient în acest sens - PEEC (Calculator Parametrizat de Emisii Încorporate – Parameterized Embodied Emission Calculator) - a fost elaborat de Maël Madon în cadrul lucrării sale de disertaţie. Pe scurt, acest instrument este un tabel (tip Excel) care permite estimări rapide cu privire la amprenta de carbon a produselor din industria de telecomunicaţii (respectiv staţiile radio de bază menţionate anterior).

Un model bazat pe parametri ajută la traducerea proprietăţilor fizice ale unui produs (inclusiv utilizarea materialelor şi a energiei de către acesta) într-o amprentă asociată, prin însumarea emisiilor de carbon generate de fiecare componentă a produsului. Modelul acesta este conceput special pentru produsele de telecomunicaţii (inspirându-se din metodologia şi standardele LCA pentru TIC - Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor), iar datele sunt obţinute dintr-o varietate de surse: compoziţiile de materii prime sunt calculate pe baza declaraţiilor complete despre produsul respectiv; impactul producţiei este estimat pe baza chestionarelor către furnizori cu privire la procesele de producţie; transportul, asamblarea şi alte activităţi sunt alocate pe baza raportului anual de sustenabilitate, realizat de compania Ericsson.

Totodată, principalul atu al instrumentului PEEC de măsurare a emisiilor de carbon a produselor din industria de telecomunicaţii este reprezentat de flexibilitatea pe care o presupune. Acesta poate fi utilizat de către:

• Clienţii Ericsson (furnizori de servicii de comunicaţii) care au nevoie de informaţii privind impactul asupra mediului înconjurător al produselor pe care le achiziţionează şi care nu deţin cunoştinţe extinse despre caracteristicile echipamentelor hardware;
• Persoanele dintr-o companie responsabile cu aspectele care ţin de domeniul sustenabilităţii sau parteneri de cercetare externi, care sunt mai interesaţi de anumite detalii (precum impactul relativ pe care un anumit material sau proces de fabricaţie l-ar putea avea asupra mediului înconjurător);
• Experţii LCA care actualizează constant acest instrument de măsurare, prin colectarea de noi date.

Instrumentul PEEC de măsurare a impactului pe care produsele din industria de telecomunicaţii îl au asupra mediului înconjurător contribuie la înţelegerea în detaliu a efectelor respective (a emisiilor generate de acestea) şi la identificarea principalelor măsuri ce pot fi luate pentru a minimiza acest impact. În viitor, utilizarea acestei metode poate fi extinsă şi la alte tipuri de produse. De asemenea, pentru a oferi, în mod eficient, estimări asupra impactului soluţiilor 5G, datele utilizate de acest instrument trebuie să fie actualizate constant.