"Pete Sampras avea reverul lui Ilie Năstase". Povestea celui mai tânăr campion la US Open

În urmă cu 20 de ani, la doar 19 ani şi 28 de zile, Pete Sampras -un anonim la vremea aceea- devenea peste noapte un star internaţional, fiind desemnat cel mai tânăr câştigător la US Open-ului. Legendarul American reflectă acum la primul titlu de Grand Slam din cariera sa din cele 14 obţinute.

Timid şi impresionabil, Pete Sampras a ajuns la 18 ani în casa numărului 1 mondial la acea vreme, Ivan Lendl, în Greenwich, Connecticut. Era noiembrie 1989, când tânărul jucător a schimbat şcoala cu viaţa nomadă a turneelor de tenis, cu gândul de a deveni campion.

Cu talent înnăscut, cu un stil de atac agresiv şi fluent, uneori chiar artistic, care face ca jocul să pară simplu, tenisul său era totuşi în contrast complet cu ceea ce făcea Lendl. El muncea pentru tot. Pe teren îşi domina adversarul de la început de pe linia din spate până ei cedau. În afara terenului, trăia visul american, retrăgându-se la moşia lui de 1.400 de metri pătraţi, protejat de şase turnuri înalte şi două sisteme de alarmă.

Sampras a fost invitat să stea 10 zile la Lendl.
„Ivan a vrut să mă vadă jucând, astfel că mi-a dat telefon şi m-a invitat în casa lui. Era enormă, iar Ivan şi soţia lui, Samantha, m-au făcut să mă simt ca acasă. Apoi au început antrenamentele: m-a pus să pedalez la o bicicletă 20-25 de mile pe zi. Am vorbit despre tenis şi despre cât de greu trebuie să munceşti ca să fii acolo sus. Am învăţat o mulţime de lucruri despre modul profesionist de antrenament şi cum se vedea pe el însuşi", povesteşte Sampras.

„A stat cam 10 zile la mine şi observa totul. Aş putea spune că Pete era un talent uriaş, dar era tânăr şi încă îşi dezvolta jocul. Nu preziceam că ar putea câştiga 14 titluri de Grand Slam", rememorează Lendl.

Sampras era simplu, disciplinat, iar după experienţa Ivan Lendl s-a reîntors la Acedmia Nick Bollettieri, unde se antrena cu prietenul său, Jim Courier. „Se trezea în fiecare dimineaţă la ora 6 şi timp de 45 de minute alerga. La întoarcere juca tenis câte 6 ore, lua prânzul stătea puţin şi apoi făcea pregătire fizică, sprint şi straching. Avea un potenţial enorm, dar nu avea condiţie fizică ceea ce la nivelul lui contează enorm. Aşa că am muncit împreună la echilibru, serviciu, retururi. Lovea backhandul ca Ilie Năstase, sprijinit pe piciorul din spate, dar forehandul din alergare cred că a fost şi este unul dintre cele mai grozave lovituri din istoria tenisului", spune fostul său antrenor Brandi.

În 1990, Sampras a sosit la US Open fără ca nimeni să bage în seamă. Cu 4 victorii împotriva jucătorilor de top 10 şi două titluri câştigate în 45 de turnee jucate, tenismenul american nuiubea socializarea. Se retrăgea cu cărţile sale în hotel. „Am venit la US Open ca un outsider. Nimeni nu credea că am vreo şansă să urc foarte sus pe tablou", îşi aminteşte fostul nr. 1 mondial.

După primele partide în care nu a pierdut niciun set şi a trecut de numărul 6, Thomas Muster, care era vădit chinuit de nişte dureri stomacale, Pete l-a întâlnit în sferturi pe mentorul său Ivan Lendl, care voia să ajungă în finala de la US open pentru a noua oară. „Când am revenit de la 2-0 la seturi pentru Sampras, la 2-2, am zis că voi câştiga, dar Pete a continuat să servească formidabil şi să-şi adjudece până la final partida. A fost pentru prima dată când m-am gândit că s-ar putea impune în câteva turnee majore", spune Lendl.

Următorul pe listă a fost John McEnroe, de patru ori campion la US open, care la 31 de ani se afla pentru prima dată în afara capilor de serie. Cu o serie de 17 aşi, Sampras l-a lăsat în urmă pe veteran, iar în finală l-a întâlnit pe mai vechiul său prieten, Andre Agassi, copilul teribil al tenisului. „Peste noapte am devenit dintr-un anonim, un star internaţional. Am recăpătat respect la vestiare. Toată lumea era mai prietenoasă şi mai drăguţă, dar eram oarecum îngrijorat de cum se simt ceilalţi jucători. De câte ori mă duceam la un turneu simţeam ca şi cum ochii unui taur sunt aţintiţi asupra pieptului meu. Mi-a trebuit 2-3 ani să mă obişnuiec cu noul statutu", mai spune Sampras.

„Nu am mers la liceu, aşa că experienţa socială nu prea aveam. Ca junior am jucat doar în turnee din SUA. Câştigând unu turneu şi apoi altele, altele, cădeam dintr-o extremă în alta. A fost ca creştere a durerii. Mi-a fost greu şi nu eram pregătit pentru asta", Sampras.