Wimbledon, tradiţie în iarbă

De pe 25 iunie şi până 8 iulie, 128 de bărbaţi şi 128 de femei se întrec pentru a pune mâna pe marele premiu de 700.000 de lire sterline. În competiţia masculină, Roger Federer se

De pe 25 iunie şi până 8 iulie, 128 de bărbaţi şi 128 de femei se întrec pentru a pune mâna pe marele premiu de 700.000 de lire sterline. În competiţia masculină, Roger Federer se pregăteşte să câştige al cincilea trofeu consecutiv, în timp ce principala favorită în competiţia feminină, Justine Henin, vrea să se impună în premieră

Dintre turneele de Grand Slam, competiţia organizată de englezi are cel mai mare buget pentru premierea sportivilor, puţin peste 11 milioane de lire sterline. Astfel se face că jumătate din sportivii care vor evolua în probele de dublu sunt foşti câştigători la Wimbledon. O altă noutate a acestei ediţii este reprezentată de măsurile sporite de securitate: persoanele şi bagajele vor fi scanate la intrarea în complexul sportiv, iar spectatorii nu pot veni la tenis decât cu o singură geantă.

"All England Lawn Tennis and Croquet Club" este un club sportiv fondat în 1868 care, şapte ani mai târziu, adăuga o nouă disciplină la activităţile sale: tenisul.

În primăvara anului 1877, clubul îşi schimbă denumirea şi devine "The All England Croquet and Lawn Tennis Club" şi organizează primul campionat de tenis. La această primă ediţie s-a organizat o competiţie numai pentru bărbaţi, la care au participat 22 de sportivi, finala fiind urmărită de aproximativ 200 de spectatori.

În 1884 a fost adăugată şi competiţia feminină, iar la această primă ediţie au luat parte doar... 13 sportive. În acelaşi an a fost organizată, tot în premieră, competiţia de dublu masculin, iar trofeul care se acorda câştigătorilor a fost donat de secţia de tenis a Universităţii Oxford.

Încet-încet, turneul a devenit internaţional, iar în 1905, americanca May Sutton a devenit prima campioană de peste mări care se impunea pe iarba londoneză, iar doi ani mai târziu, australianul Norman Brookes a reuşit aceeaşi performanţă.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, clubul a reuşit să rămână deschis în ciuda reducerii drastice de personal.

În această perioadă, trupele care staţionau în apropiere foloseau terenul central pentru diverse exerciţii militare.

Mai mult, în jurul terenurilor se construise o mică fermă care creştea, printre altele, porci, gâşte sau iepuri.

În octombrie 1940, o bombă de 250 de kilograme a lovit arena centrală, ceea ce a dus la pierderea a 1.200 de locuri, din cele 14.000. Imediat după război, turneul a fost reluat, el fiind dominat cu autoritate de americani: Jack Kramer, Ted Schroeder, Tony Trabert, Louise Brough, Maureen Connolly şi Althea Gibson, primul câştigător de culoare din istorie. Apoi, în 1968, Rod Laver şi Billie Jean King au devenit primii câştigători ai turneului de la Wimbledon, devenit open, premiile totale oferite atingând valoarea de 26.150 lire sterline.

În ciuda faptului că britanicii găzduiesc un turneu atât de important, performanţele localnicilor au fost modeste. Astfel, de la Fred Perry, în 1936, niciun sportiv britanic nu s-a impus în competiţia masculină în timp ce, în competiţia feminină, ultimul succes îi aparţine Virginiei Wade şi datează din 1977.

Tradiţii la Wimbledon

Verdele închis şi movul sunt culorile tradiţionale de la Wimbledon, dar lucrurile s-au schimbat în 2006.

Astfel, până anul trecut, arbitrii de scaun, arbitrii de linie şi copiii de mingi erau îmbrăcaţi în verde. Dar organizatorii au semnat un contract cu Ralph Lauren astfel că toată lumea poartă acum albastru şi crem. Regulamentul de la "All England Club" cere jucătorilor să poarte, în timpul meciurilor, haine albe, niciun turneu din lume neavând un asemea cod vestimentar atât de strict.

Mai mult, femeile sunt apelate, în timpul jocului, cu denumirea de "doamnă" sau "domnişoară" dar niciodată nu se utilizează titulatura de "domn" pentru cei din competiţia masculină.

În trecut, jucătorii trebuiau să se închine, atât la intrarea pe teren cât la ieşirea de pe teren, în faţa familiei regale.

Dar această tradiţie a fost întreruptă în anul 2003. Căpşunile cu frişcă reprezintă mâncarea tradiţională la Wimbledon, iar în fiecare an se vând aproximativ 30.000 de kilograme de căpşuni şi 6.000 de kilograme de frişcă.

Favoriţii turneului

Elveţianul Roger Federer şi belgianca Justine Henin sunt principalii favoriţi la câştigarea ediţiei din acest an a Wimbledonului. Federer se află în căutarea celui de- al cincilea titlu consecutiv în timp ce Henin îşi doreşte să câştige în premieră. Sorţii au decis vineri ca Federer să înceapă contra rusului Teimuraz Gabasvili, în timp ce numărul doi mondial, Rafael Nadal, va avea o misiune ceva mai dificilă cu americanul Mardy Fish. În competiţia feminină, Hanin va juca cu argentinianca Jorgelina Cravero, în timp ce Maria Şarapova o va întâlni pe chinezoiaca Yung - Jan Chan.

Gallovits şi Pavel - pe tabloul principal

Românca Edina Gallovits, numărul 71 WTA, va juca în runda inaugurală de la Wimbledon cu americanca Meilen Tu, care ocupă locul 41 în ierarhia WTA.

Gallovits a mai întâlnit-o pe Meilen Tu de trei ori până acum. Prima partidă a celor două s-a disputat în 2004, la turneul de la Philadelphia, când jucătoarea din SUA s-a impus în calificări, scor 7-5, 6-3. Cel de-al doilea meci a fost la Sidney, în 2006, când Meilen Lu a învins-o pe Gallovits tot în calificări, scor 7-5, 4-6, 6-0. Anul acesta, cele două s-au întâlnit în runda inaugurală la Australian Open şi cea care a câştigat a fost tot Meilen Lu, scor 2-6, 6-4, 6-2.

Edina Gallovits este singura tenismenă din România prezentă pe tabloul principal al turneului de la Wimbledon, după ce, în calificări, Anda Perianu, Sorana Cârstea, Mădălina Gojnea şi Monica Niculescu, au părăsit competiţia.

La feminin mai suntem reprezentaţi de Andreea Vanc, care va juca la dublu alături de rusoaica Anastasia Rodinova. În competiţia masculină, singurul nostru reprezentant este Andrei Pavel. La simplu, îl va întâlni pe Juan-Pablo Guzman (Argentina), în timp ce la dublu, unde face pereche cu Thomas Johansson (Suedia), va întâlni perechea Simon Aspelin (Suedia)/Julian Knowle (Austria).

Ilie Năstase a pierdut două finale

România a fost reprezentată cu onoare pe iarba londoneză de Ilie Năstase (foto) şi Virginia Ruzici. În 1972, românul s-a înclinat în faţa americanului Stan Smith, într-una dintre cele mai frumoase finale din istoria Wimbledonului. Meciul a durat 161 de minute, iar, la final, Năstase a pierdut, scor 6-4, 3-6, 3-6, 6-4, 5-7. "Cei doi erau foarte diferiţi. Smith, eroul american care provenea din rândurile armatei, îl înfrunta pe Năstase, showmanul din România. Jocul atletic al lui Smith împotriva măiestriei pletosului Năstase. La începutul jocului, românul a părut nemulţumit de tensiunea racordajului, dar asta nu l-a împiedicat să execute voleul foarte bine. Arma secretă a lui Smith era returul pe serviciu, iar asta l-a ajutat să câştige acest unic titlu la Wimbledon. În ultimul set, la scorul de 5-6, Năstase servea ca să rămână în meci. A făcut repede 40-0. Dar un retur a lui Smith în picioarele românului şi două duble greşeli au făcut ca scorul să devină egal. În final însă, americanul a câştigat game-ul şi şi-a trecut în cont singurul trofeu pe iarba londoneză", se arată într-un comentariu găzduit de BBC.

Peste un an, Năstase s-a impus la dublu, alături de Jimmy Connors, dar în 1976 a mai pierdut o finală la simplu, de data asta în faţa lui Bjorn Borg. Suedezul l-a executat pe român în trei seturi, scor 4-6, 2-6, 7-9, şi 110 minute de joc. După acel joc, Năstase a spus că "Borg ar trebui trimis pe o altă planetă. Noi jucăm tenis, dar el joacă altceva". În 1978, Virginia Ruzici a pierdut şi ea o finală, la dublu feminin, partenera ei fiind iugoslava Mima Jausovec.

Arena centrală, fără acoperiş

Pentru prima oară în istoria turneului, arena centrală nu va mai fi acoperită. Decizia a fost luată ca urmare a faptului că arena va intra într-un proces de modernizare care urmează să se încheie în 2009. Astfel, se va îmbunătăţi accesul în cadrul restaurantelor, va fi construit un nou acoperiş retractabil, iar capacitatea urmează să crească la 15.000 de locuri, de la 13.800, în momentul de faţă.

Cifrele arenei centrale:

100 - materialul din care este făcut acoperişul este reciclabil în totalitate;

3.000 - de tone cântăreşte acoperişul;

7.500- numărul necesar de umbrele pentru a acoperi arena centrală;

15.000 - numărul de locuri la care va ajunge arena centrală până în 2009;

290.000.000 - numărul de mingi de tenis care intră în arena centrală când acoperişul este închis.

Streakerii iubesc turneul londonez

Turneul ce se desfăşoară la Wimbledon este cunoscut în lumea întreagă şi datorită numărului destul de mare de persoane dezbrăcate care intră pe teren. Ultima jucătoare care a păţit-o a fost rusoaica Maria Şarapova, chiar anul trecut. În timpul meciului din faza sferturilor de finală contra Elenei Dementieva, pe teren a intrat un bărbat dezbrăcat, care a început să danseze, foarte aproape de rusoaică. Iubitorii tenisului îşi mai aduc aminte de încă două incidente la fel de celebre.

În 1996, o femeie aproape dezbrăcată a traversat în fugă arena centrală chiar înainte de startul finalei dintre Richard Krajicek şi MaliVai Washington, iar în 2002, în timpul unei pauze cauzate de ploaie, un bărbat a păstruns pe teren la jocul dintre Lleyton Hewitt şi David Nalbandian. Omul şi-a scos hainele şi încălţările şi a început să danseze în apropierea fileului.